ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2009

Deliberând asupra recursului civil de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie 2005, contestatorul G.I. a solicitat obligarea Primăriei municipiului Craiova să soluționeze notificarea din data de 16 martie 2001 privind imobilul situat în Craiova . Contestația a fost precizată în sensul că se solicită restituirea în natură a imobilului. Î n motivarea contestației se arată că autorii reclamantului au fost proprietarii imobilului situate în Craiova, care ulterior a fost divizat în mai multe imobile distincte cu nr. 70, 72 și 74. Prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a primit măsuri reparatorii numai pentru imobilul de la nr. 70. Prin sentința nr. 644 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a admis acțiunea precizată formulată de numitul G.I.

în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Craiova prin Primar și Consiliul Local al municipiului Craiova. A fost obligată pârâta Primăria municipiului Craiova să restituie reclamantului în natură imobilul situat în Craiova, compus din teren și construcție conform raportului de expertiză și schiței anexă între punctele 3-4-5-6-7-8-9-12-13-3 (nr. 36) și nr. 38 compus din teren și construcție, între punctele 1-2-3-13-12-19-9-10-11-1, conform schiței. Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză coroborat cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv certificatul nr. 1184 din 25 martie 1996, eliberat de Filiala Arhivelor Statului Dolj, s-a reținut că în anul 1950 figurează în tabelul imobilelor naționalizate autorii reclamantului P.V.

și E., imobilele fiind situate în Craiova. Astfel, imobilele situate în prezent la nr. 36 și 38 fac parte din imobilul de la nr. 108, împărțit ulterior în numerele 72, 74 și 70. Față de aceste împrejurări și de finalitatea urmărită de Legea nr. 10/2001, cât și de faptul că imobilul poate fi restituit în natură, conform art. 6, art. 7 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a întregului imobil preluat prin naționalizare, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză și pentru care la data preluării nu au fost acordate despăgubiri. Prin apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Craiova s-a invocat excepția tardivității contestației și încălcarea principiului disponibilității de către instanță față de obiectul acțiunii, care poate fi analizat de tribunalul în a cărei rază teritorială se află bunul notificat, numai dacă cererea este întemeiată pe disp.

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Se precizează că actul administrativ nu a fost contestat în instanță în termenul legal prev. de lege, ci după 3 ani de la data comunicării dispoziției. O a doua critică se referă la neîncadrarea în drept a obiectului precizării acțiunii, în condițiile în care instanța are obligația să stăruie pentru calificarea obiectului juridic dedus judecății, în speță, față de obiectul cauzei, apreciindu-se incidența disp. art. 480 C. civ., care atrage competența judecătoriei ca instanță de fond. Se mai arată că reclamantul a solicitat numai restituirea imobilului din str. U. nr. 70, în prezent nr. 106, nu și a imobilului de la nr. 72 și 74, nefăcându-se mai multe notificări.

Susține apelantul că în mod eronat și neargumentat instanța a ajuns la concluzia că imobilul solicitat este cel de la nr. 108 și nu cel de la nr. 106, nemotivând care este actul ce a condus la convingerea că imobilul solicitat prin procedura contencioasă este același cu cel preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950. Astfel, precizează că au existat 3 imobile la nr. 106, 108 și 114, nedovedindu-se identitatea dintre imobilele de la nr. 106 și cel de la nr. 108, iar imobilul de la nr. 70 nu include 3 imobile. O ultimă critică se referă la faptul că s-a solicitat numai imobilul cu nr. 70 și instanța, direct prin procedură contencioasă a restituit alte două imobile (nr. 72 și nr. 74), fără a se cerceta fondul cauzei.

În același sens, se învederează că nu sunt aplicabile disp. art. 10 din Legea nr. 10/2001, pentru faptul că imobilul în discuție a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, procedura de restituire fiind cea prevăzută de art. 9, art. 13, art. 15, art. 17, art. 18 și art. 26 alin. (2) din lege. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2008 a admis apelul pârâtului Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 644 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul G.I. Instanța de apel a reținut în esență că, în cauză competența aparține tribunalului, în raport de obiectul acțiunii și potrivit principiului disponibilității.

S-a menționat că dispozițiile art. 480 C. civ. nu se circumscriu speței de față, fiind incidente normele impuse de legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001. Astfel, obiectul cererii precizate îl reprezintă obligarea intimatei la soluționarea notificării din 16 martie 2001 privind restituirea în natură a imobilelor situate în Craiova. Prin urmare, reclamantul este nemulțumit de soluția dată prin dispoziția nr. 6102 din 2 august 2002, prin care a fost soluționată notificarea numai cu privire la imobilul de la nr. 70, lăsând, în opinia sa, nesoluționată cererea cu privire la imobilele de la nr. 72 și 74. În asemenea condiții, reclamantul a apreciat ca incompletă dispoziția emisă de intimată, aceasta din urmă exprimându-și refuzul de a răspunde la notificarea adresată.

Intimata s-a pronunțat prin dispoziție în limitele notificării cu care a fost investită și care viza numai imobilul de la nr. 70. Prin notificarea din 16 martie 2001, în mod expres reclamantul a solicitat restituirea în natură numai a imobilului situat în Craiova, nefacând mențiunea cu privire la imobilele de la nr. 72 și 74 și apreciind că aceste numere în trecut figurau sub nr. 108. Pornind de la acest număr, în cauză s-a creat confuzie, prin indicarea eronată a vechiului număr poștal. Cert este că, obiectul notificării l-a constituit numai imobilul de la nr. 70, nu și celelalte imobile, nefiind specificat în notificare aspectul că acest imobil ar cuprinde 3 clădiri, nu au fost solicitate mai multe construcții situate la nr. 70 și nu au fost formulate mai multe notificări.

Prin acțiune, reclamantul susține că notificarea sa viza imobilele de la nr. 70, 72 și 74, ultimele două situate de fapt la fostul nr. 108, astfel că intimata nu s-a pronunțat în totalitate asupra notificării sale. Acest aspect demonstrează că reclamantul a urmărit realizarea drepturilor sale pe calea Legii nr. 10/2001, care formează cadrul juridic incident în speță, competența pentru soluționarea cauzei fiind determinată de această lege specială, potrivit căreia tribunalul trebuie să se pronunțe în cauză ca instanță de fond. Reclamantul susține că numerelor 70, 72 și 74 le-au corespuns anterior nr. 106 și nr. 108 (72 și 74), dar toate acestea nu schimbă obiectul pricinii cu privire la răspunsul ce trebuia dat notificării.

Astfel, s-a clarificat competența materială prioritară în soluționarea cauzei, critica privind acest aspect fiind neîntemeiată. Referitor la tardivitatea formulării contestației, se retine că această critică este întemeiată, reclamantul prevalându-se de propria eroare, prin indicarea fostului număr factorial 108, care în realitate nu corespunde imobilului de la nr. 70. Prin notificare nu s-au cerut imobilele de la nr. 70 și 108, ci numai imobilul de la nr. 70, așa cum a fost individualizat. Reclamantul face referire expres la nr. 70, iar indicarea vechiului număr factorial reprezintă un element de amănunt inserat în notificare.

Se reține că, reclamantul nu a fost împiedicat să indice separat toate numerele imobilelor solicitate, dar el s-a limitat numai la imobilul cu nr. 70. Comunicarea dispoziției nr. 6102 din 2 august 2002 s-a făcut la 12 august 2002, așa cum reclamantul recunoaște prin contestație și nu a fost împiedicat să-și exprime nemulțumirea în termen legal. în situația în care a apreciat că Primăria nu s-a pronunțat în totalitate asupra notificării, decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură putea fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Ignorând disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a formulat contestație la data de 3 noiembrie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de lege, dispoziția fiindu-i comunicată la 12 august 2002. Excepția tardivității, fiind o excepție procedurală și peremptorie a făcut inutilă analizarea celorlalte critici din apel. Împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul G.I., pe care a criticat-o prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit în cauză dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și ale H.G.

nr. 250/2007, a formulat considerente contradictorii și străine față de datele concrete ale speței, soluția pronunțată fiind nelegală, de natură a împiedica accesul la justiție, de a-l lipsi pe reclamant de un proces echitabil în sensul art. 21 alin. (3) și art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de a-i încălca dreptul de proprietate, văzut ca speranța legitimă de recuperare a proprietății de către autorii săi ce au fost deposedați, drept garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO. Examinând recursul în raport de criticile formulate, ce pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca fondat pentru considerentele ce urmează: Reclamantul este moștenitorul legal al autorilor săi P.E.

(bunica maternă) și P.V. (mătușă - sora bunicii), foști proprietari ai imobilelor situate în municipiul Craiova, deposedați prin actul de naționalizare (Decretul nr. 92/1950) și menționați în anexele decretului. P.E. a fost proprietara imobilului situat în Craiova, compus din teren și mai multe corpuri de clădire, conform buletinului imobilului înaintat instanței de Primăria municipiului Craiova. După apariția Legii nr. 10/2001, în termenul stabilit de acest act normativ reclamantul a adresat mai multe notificări unității deținătoare, Primăria municipiului Craiova și a solicitat restituirea în natură a tuturor imobilelor de care cei doi autori au fost deposedați, imobile identificate prin indicarea expresă a adresei și numerelor factoriale de la data preluării abuzive.

Prin notificarea din 16 martie 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a ,, imobilului care a avut în anul 1950 numărul 108 din Craiova". Î n fapt, din cauza efectuării defectuoase a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare nu a mai finalizat procedura administrativă și pentru imobilele situate la nr. 72 și 74, componente ale imobilului de la fostul nr. 108 în anul deposedării - 1950. Nu s-a întocmit proces- verbal de situație și nu s-au emis dispoziții, deși situația era clară, avându-se în vedere numai buletinul clădirii de la nr. 108 la data preluării.

Î n aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de judecată, solicitând inițial obligarea pârâtei la emiterea dispozițiilor cu privire la imobilele de la nr. 72 și 74. Ulterior, prin precizarea de acțiune a cerut restituirea în natură a acestora, care între timp au fost renumerotate cu nr. 36 și 38. Pe baza actelor depuse la dosar de părți, cât și a expertizei întocmite pe parcursul procesului au fost clarificate toate aspectele de fapt și de drept, înlăturându-se orice dubiu cu privire la imobilul care în anul 1950 se afla situat în Craiova, proprietate a autorilor reclamantului. Aceștia au fost deposedați abuziv prin naționalizare, expertiza concluzionând că imobilele situate în prezent la nr. 36 și 38, foste nr. 72 și 74 fac parte din imobilele de care foștii proprietari (autorii reclamantului) au fost deposedați.

De fapt, intimata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. În raport de cele expuse, imobilul preluat prin naționalizare poate fi restituit în natură integral, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză, întocmit de ing. C.V., realizându-se finalitatea Legii nr. 10/2001. Totodată, se va avea în vedere că la data preluării abuzive, pentru acest imobil nu au fost acordate despăgubiri. Pe cale de consecință, se reține că soluția de admitere a acțiunii pronunțată de către instanța de fond este legală, urmând ca recursul reclamantului să fie admis și să fie modificată hotărârea instanței de apel, în sensul respingerii apelului declarat de Primăria Municipiului Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 644 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2009.