ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis contestația precizată, formulată de reclamanții D.I. și D.A., în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova. A anulat în parte dispoziția nr. 5605 din 8 februarie 2008, emisă de Primăria municipiului Craiova, în ceea ce privește suprafața de 668 mp teren. A constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafața de 668 mp teren situată în Craiova. A dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 600 mp teren, delimitată în raportul de expertiză prin punctele A – C – D – E – B – A și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 68 mp teren.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit de la T.I. suprafața de 668 mp teren, prin actul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, pe care au edificat o construcție cu destinația de locuință, imobilele fiind expropriate prin Decretul nr. 212/1980. Primăria municipiului Craiova, în urma notificării transmise de reclamanți, a emis, inițial, dispoziția nr. 8478 din 4 mai 2005, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală pentru întreg imobilul. La data de 8 februarie 2008, Primăria municipiului Craiova a emis o nouă dispoziție, cu nr. 5605, prin care a respins notificarea față de teren, motivat de faptul că chitanța nu face dovada titlului de proprietate și a acordat măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția demolată.

Tribunalul a reținut că emiterea unui act administrativ care îl revocă pe cel anterior și cuprinde dispoziții contrare încalcă principiul irevocabilității actelor administrative. A mai reținut tribunalul, că înscrisul sub semnătură privată, încheiat în anul 1970, nu are caracterul unui act translativ de proprietate, dar documentele exproprierii îl menționează pe D.I. ca proprietar, situație în care este aplicabilă prezumția de proprietate instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată. Din terenul solicitat, doar suprafața de 600 mp este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare. Prin decizia nr. 135 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova.

Instanța de apel a reținut că, prin dispoziția atacată, Primarul municipiului Craiova a respins cererea privind acordarea măsurilor reparatorii pentru teren și că în mod corect s-a făcut aplicarea prezumției instituite de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată. A mai reținut instanța de apel, că în mod corect s-a dispus restituirea suprafeței de 600 mp teren, deoarece, din raportul de expertiză efectuat, nu rezultă că acesta ar fi afectat de construcții sau servituți legale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, deoarece reclamanții nu au dovedit că sunt proprietarii terenului solicitat, pentru că înscrisul sub semnătură privată nu face dovada dreptului de proprietate.

Recurenții au mai arătat că suprafața de teren de 600 mp nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de investiții publice, iar legea specială nu prevede ca fiecare metru pătrat de teren să fie ocupat de construcții. Criticile formulate de recurenți permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate doar în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Notificarea transmisă de reclamanți și înregistrată la B.E.J. I.M. sub nr. 1220/2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 8478 din 4 mai 2005 de Primarul municipiului Craiova, care a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală pentru imobilul alcătuit din 668 mp teren și construcție demolată.

Dispoziția a intrat în circuitul civil, deoarece a fost comunicată reclamanților la data de 16 mai 2005, așa cum înșiși recurenții au susținut și dovedit prin înscrisuri. Prin urmare, printr-o dispoziție ulterioară, Primarul municipiului Craiova nu putea revoca în mod unilateral un act administrativ prin care a dat o anumită soluție cererii de restituire. Cum pârâții, prin dispoziția anterioară, s-au pronunțat asupra calității de persoană îndreptățită a reclamanților sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate, această chestiune nu poate fi repusă în discuție în cadrul unei noi proceduri, finalizată printr-un act administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor privind irevocabilitatea actelor administrative.

De altfel, așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe, reclamanții beneficiază de prezumția de proprietate, deoarece, în anexele la decretul de expropriere, aceștia figurează și cu suprafața de teren de 668 mp, pentru care s-au stabilit despăgubiri. Fondate sunt, în schimb, criticile referitoare la restituirea în natură a suprafeței de teren solicitate. Astfel, în cauză, este de necontestat, că terenul a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 212/1980.

În această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a concluzionat că pe suprafața de teren de 600 mp nu sunt construcții sau alte detalii de sistematizare, dar această susținere nu este verificată prin nici o constatare, deoarece raportul de expertiză, extrem de sumar, nu cuprinde constatările din teren ale expertului.

Nici schița de plan întocmită ca anexă la raportul de expertiză nu este mai lămuritoare. Prin urmare, în lipsa oricăror alte probe, precum și a constatărilor expertului privind situația juridică a terenului, soluția restituirii în natură a fost dispusă în condițiile în care circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin stabilite, ceea ce face ca decizia atacată să fie nelegală. Cum Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii, potrivit art. 314 C. proc. civ., decât atunci când împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași curți de apel. La rejudecare se vor administra toate probele necesare, inclusiv o nouă expertiză tehnică de specialitate, pentru a se stabili dacă terenul solicitat este liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Pentru aceasta se va verifica dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost realizate și dacă ocupă terenul total sau parțial, precum și dacă terenul este ocupat de lucrări de amenajare publică și servituți legale, de natură a împiedica restituirea în natură (spații verzi, conducte de gaze, ape, canalizare, alei, etc.), conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 135 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2010.