ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin sentința nr. 21 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul
Dolj, secția civilă, a admis contestația precizată, formulată de reclamanții D.I.
și D.A., în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova și Primarul
municipiului Craiova.
A anulat în parte dispoziția nr. 5605 din 8 februarie
2008, emisă de Primăria municipiului Craiova, în ceea ce privește suprafața de
668 mp teren.
A constatat calitatea reclamanților de persoane
îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafața de 668 mp
teren situată în Craiova.
A dispus restituirea în natură către reclamanți a
suprafeței de 600 mp teren, delimitată în raportul de expertiză prin punctele A
– C – D – E – B – A și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii
în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru
suprafața de 68 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că
reclamanții au dobândit de la T.I. suprafața de 668 mp teren, prin actul sub
semnătură privată intitulat „chitanță”, pe care au edificat o construcție cu
destinația de locuință, imobilele fiind expropriate prin Decretul nr. 212/1980.
Primăria municipiului Craiova, în urma notificării
transmise de reclamanți, a emis, inițial, dispoziția nr. 8478 din 4 mai 2005,
prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de
valoare nominală pentru întreg imobilul.
La data de 8 februarie 2008, Primăria municipiului
Craiova a emis o nouă dispoziție, cu nr. 5605, prin care a respins notificarea
față de teren, motivat de faptul că chitanța nu face dovada titlului de
proprietate și a acordat măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din
Legea nr. 247/2005 pentru construcția demolată.
Tribunalul a reținut că emiterea unui act
administrativ care îl revocă pe cel anterior și cuprinde dispoziții contrare
încalcă principiul irevocabilității actelor administrative.
A mai reținut tribunalul, că înscrisul sub semnătură
privată, încheiat în anul 1970, nu are caracterul unui act translativ de
proprietate, dar documentele exproprierii îl menționează pe D.I. ca proprietar,
situație în care este aplicabilă prezumția de proprietate instituită de art. 24
din Legea nr. 10/2001, republicată.
Din terenul solicitat, doar suprafața de 600 mp este
liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare.
Prin decizia nr. 135 din 15 aprilie 2009, Curtea de
Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a
respins apelul declarat de Primăria municipiului Craiova și Primarul
municipiului Craiova.
Instanța de apel a reținut că, prin dispoziția atacată,
Primarul municipiului Craiova a respins cererea privind acordarea măsurilor
reparatorii pentru teren și că în mod corect s-a făcut aplicarea prezumției
instituite de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
A mai reținut instanța de apel, că în mod corect s-a
dispus restituirea suprafeței de 600 mp teren, deoarece, din raportul de expertiză
efectuat, nu rezultă că acesta ar fi afectat de construcții sau servituți
legale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au
declarat recurs Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenții au arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, deoarece
reclamanții nu au dovedit că sunt proprietarii terenului solicitat, pentru că
înscrisul sub semnătură privată nu face dovada dreptului de proprietate.
Recurenții au mai arătat că suprafața de teren de 600 mp
nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de investiții publice, iar
legea specială nu prevede ca fiecare metru pătrat de teren să fie ocupat de
construcții.
Criticile formulate de recurenți permit încadrarea
recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate doar
în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Notificarea transmisă de reclamanți și înregistrată la B.E.J. I.M. sub nr. 1220/2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 8478 din 4 mai 2005 de
Primarul municipiului Craiova, care a acordat măsuri reparatorii sub forma
titlurilor de valoare nominală pentru imobilul alcătuit din 668 mp teren și
construcție demolată.
Dispoziția a intrat în circuitul civil, deoarece a
fost comunicată reclamanților la data de 16 mai 2005, așa cum înșiși recurenții
au susținut și dovedit prin înscrisuri.
Prin urmare, printr-o dispoziție ulterioară, Primarul
municipiului Craiova nu putea revoca în mod unilateral un act administrativ
prin care a dat o anumită soluție cererii de restituire.
Cum pârâții, prin dispoziția anterioară, s-au
pronunțat asupra calității de persoană îndreptățită a reclamanților sub
aspectul dovedirii dreptului de proprietate, această chestiune nu poate fi
repusă în discuție în cadrul unei noi proceduri, finalizată printr-un act
administrativ emis cu încălcarea dispozițiilor privind irevocabilitatea actelor
administrative.
De altfel, așa cum în mod corect au reținut ambele
instanțe, reclamanții beneficiază de prezumția de proprietate, deoarece, în
anexele la decretul de expropriere, aceștia figurează și cu suprafața de teren
de 668 mp, pentru care s-au stabilit despăgubiri.
Fondate sunt, în schimb, criticile referitoare la
restituirea în natură a suprafeței de teren solicitate.
Astfel, în cauză, este de necontestat, că terenul a
fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 212/1980.
În această situație sunt aplicabile dispozițiile art.
11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în
care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru
care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate
obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea
ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și
altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,
măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul
a concluzionat că pe suprafața de teren de 600 mp nu sunt construcții sau alte
detalii de sistematizare, dar această susținere nu este verificată prin nici o
constatare, deoarece raportul de expertiză, extrem de sumar, nu cuprinde constatările
din teren ale expertului.
Nici schița de plan întocmită ca anexă la raportul de
expertiză nu este mai lămuritoare.
Prin urmare, în lipsa oricăror alte probe, precum și a
constatărilor expertului privind situația juridică a terenului, soluția restituirii
în natură a fost dispusă în condițiile în care circumstanțele cauzei nu au fost
pe deplin stabilite, ceea ce face ca decizia atacată să fie nelegală.
Cum Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului
pricinii, potrivit art. 314 C. proc. civ., decât atunci când împrejurările de
fapt au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat, se va casa
decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași curți de
apel.
La rejudecare se vor administra toate probele
necesare, inclusiv o nouă expertiză tehnică de specialitate, pentru a se
stabili dacă terenul solicitat este liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea
nr. 10/2001, republicată.
Pentru aceasta se va verifica dacă lucrările pentru
care s-a dispus exproprierea au fost realizate și dacă ocupă terenul total sau
parțial, precum și dacă terenul este ocupat de lucrări de amenajare publică și
servituți legale, de natură a împiedica restituirea în natură (spații verzi,
conducte de gaze, ape, canalizare, alei, etc.), conform art. 11 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului
Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 135 din 15
aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2010.