ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5184/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 428 din 11 mai 2007 Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanții P.G. și P.S. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Craiova, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, și Primarul municipiului Craiova, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, prin care reclamanții solicitau anularea dispoziției nr. 1361 din 31 ianuarie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova și restituirea în natură a terenului în suprafață de 173 mp în compensare pentru terenul situat în Craiova, trecut în proprietatea statului în mod abuziv la data demolării imobilului casă de locuit construit pe acest teren. Prin decizia civilă nr. 287 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile sus-menționate.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de aceiași reclamanți împotriva deciziei nr. 287 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Î mpotriva acestei decizi, reclamanții au formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că în mod eronat s-a reținut că recursul împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a fost depus la data de 17 noiembrie 2008, acesta fiind depus în termenul prevăzut de lege, și anume, la data de 22 octombrie 2008. Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Motivul invocat de contestatori, respectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o poate comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare în înțelesul art. 318 C. proc. civ., ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere, fiind apreciată ca atare în raport de datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii. Deși în principiu motivul invocat de contestatori, și anume, acela al greșitei respingeri a recursului ca tardiv, se circumscrie noțiunii de greșeală materială în sensul prevăzut de textul legal anterior citat, în cazul concret dedus judecății nu sunt întrunite condițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Astfel, prin decizia contestată, având ca obiect recursul declarat de reclamanții P.S.

și P.G. împotriva deciziei civile nr. 287 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, s-a constatat că această din urmă hotărâre a fost comunicată reclamanților la data de 13 octombrie 2008, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerințelor art. 100 C. proc. civ.

Față de această dată, termenul de recurs expirase la data de 29 octombrie 2008, însă recursul a fost declarat la data de 17 noiembrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege, așa cum rezultă din memoriul atașat adresei de înaintare a Curții de Apel Craiova (filele 2-4 dosar recurs 5684/63/2007), care poartă numărul de înregistrare 26792 din 17 noiembrie 2008. Cu prilejul soluționării prezentei contestații în anulare, contestatorii au depus la dosarul cauzei, în justificarea datei declarării recursului, o copie xerox ilizibilă a memoriului de recurs, din care însă nu rezultă data înregistrării căii de atac, astfel încât afirmațiile acestora nu sunt susținute nici de probatoriile existente în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2010 și nici de eventuale acte noi care să confirme motivul de contestație invocat.

Termenul de recurs este un termen imperativ și peremptoriu, iar nerespectarea lui atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac, tardivitatea recursului putând fi invocată de oricare dintre părți și de instanță, din oficiu. Problema tardivității se rezolvă pe baza actelor existente la dosar, data depunerii recursului rezultând din recipisa de predare a cererii la poștă sau din faptul înregistrării ei la instanța competentă. Or, în prezenta cale extraordinară de atac nu s-au administrat dovezi contrare celor care au condus la respingerea ca tardiv a recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. 5684/63/2007, astfel încât decizia contestată nu este rezultatul unei greșeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii P.S. și P.G. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.