ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5184/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 428 din 11 mai 2007 Tribunalul Dolj, secția civilă,

a

respins acțiunea formulată de reclamanții P.G. și P.S. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Local Craiova, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001,

și Primarul municipiului Craiova, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, prin care

reclamanții solicitau anularea dispoziției nr. 1361 din 31 ianuarie 2007 emisă

de primarul municipiului Craiova și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 173 mp în compensare pentru terenul situat în Craiova, trecut în

proprietatea statului în mod abuziv la data demolării imobilului casă de locuit

construit pe acest teren.

Prin

decizia civilă nr. 287 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel

Craiova, secția

civilă, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile

sus-menționate.

Prin

decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație si

Justiție, secția civilă si de proprietate

intelectuală,

a respins ca tardiv

formulat

recursul declarat de aceiași reclamanți împotriva deciziei nr. 287

din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Î

mpotriva

acestei decizi, reclamanții au formulat contestație în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

arătând că hotărârea

pronunțată

de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că în

mod eronat s-a reținut că recursul împotriva deciziei pronunțată de instanța de

apel a fost depus la data de 17 noiembrie 2008, acesta fiind depus în termenul

prevăzut de lege, și anume, la data de 22 octombrie 2008.

Contestația

în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivul invocat de contestatori,

respectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale,

are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Este

deci vorba despre acea greșeală pe care o poate comite instanța prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care

determină soluția pronunțată.

Pentru ca eroarea materială să constituie

motiv de contestație în anulare în înțelesul art. 318 C. proc. civ., ea trebuie

să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat

soluția a cărei anulare se cere, fiind apreciată ca atare în raport de datele

existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.

Deși în principiu motivul invocat de

contestatori, și anume, acela al greșitei respingeri a recursului ca tardiv, se

circumscrie noțiunii de greșeală materială în sensul prevăzut de textul legal

anterior citat, în cazul concret dedus judecății nu sunt întrunite condițiile

art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Astfel, prin decizia contestată, având ca

obiect recursul declarat de reclamanții P.S. și P.G. împotriva deciziei civile

nr. 287 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, s-a constatat

că această din urmă hotărâre a fost comunicată reclamanților la data de 13

octombrie 2008, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare

încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, cu

respectarea cerințelor art. 100 C. proc. civ.

Față de această dată, termenul de recurs

expirase la data de 29 octombrie 2008, însă recursul a fost declarat la data de

17 noiembrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege, așa cum rezultă din

memoriul atașat adresei de înaintare a Curții de Apel Craiova (filele 2-4 dosar

recurs 5684/63/2007), care poartă numărul de înregistrare 26792 din 17

noiembrie 2008.

Cu prilejul soluționării prezentei

contestații în anulare, contestatorii au depus la dosarul cauzei, în

justificarea datei declarării recursului, o copie xerox ilizibilă a memoriului

de recurs, din care însă nu rezultă data înregistrării căii de atac, astfel

încât afirmațiile acestora nu sunt susținute nici de probatoriile existente în

dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2010 și nici de

eventuale acte noi care să confirme motivul de contestație invocat.

Termenul de recurs este un termen

imperativ și peremptoriu, iar nerespectarea lui atrage decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac, tardivitatea recursului putând

fi invocată de oricare dintre părți și de instanță, din oficiu.

Problema tardivității se rezolvă pe baza

actelor existente la dosar, data depunerii recursului rezultând din recipisa de

predare a cererii la poștă sau din faptul înregistrării ei la instanța

competentă.

Or, în prezenta cale extraordinară de

atac nu s-au administrat dovezi contrare celor care au condus la respingerea ca

tardiv a recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. 5684/63/2007, astfel

încât decizia contestată nu este rezultatul unei greșeli materiale în sensul

prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii P.S. și P.G.

împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

octombrie 2010.