ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4978/2008

Asupra recursului de față,

Din analiza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 3821 din 7 octombrie 2004, Primarul Municipiului

Craiova, a respins notificarea formulată de O.I. și P.A., vizând restituirea în

natură a imobilului situat în Craiova, compus din casă și teren în suprafață de

624 mp cu motivarea că petenții nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001.

La 24 noiembrie 2004, P.A. a contestat această dispoziție, solicitând

instanței obligarea pârâtului de a soluționa cererea formulată pe calea

notificării.

Investit în primă instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 209 din 20 februarie 2007, a respins contestația ca neîntemeiată

reținând în esență că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de moștenitor față

de titulara inițială a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut

obiectul cererii de restituire.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care,

în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 771 din 20 septembrie 2007, a

respins apelul contestatorului.

În cauză, a declarat recurs în termen legal, contestatorul P.A. care,

invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea

dată în apel, pe considerentul că s-a procedat la judecarea cauzei fără citarea

sa corectă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 85 C. proc. civ., situație

care atrage nulitatea hotărârii în raport de dispozițiile art. 105 alin. (2)

din același cod.

Tot astfel, se mai arată, cauza a fost greșit soluționată pe fond, în

condițiile în care contestatorul a reușit să facă dovada calității sale de

moștenitor al lui I.C. precum și a aportului majoritar al acestuia la

reconstrucția imobilului în litigiu.

Recurentul învederează și asupra neexaminării „problemei aplicării în

timp a legilor” în raport de dispozițiile mai favorabile ale Legii nr. 247/2005

și respectiv nesoluționarea problemei reconstrucției clădirii, suportată de

ambii soți, invocându-se în acest sens decizia nr. 1028/1998 a Tribunalului

Dolj.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea

argumentelor ce succed.

Potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus cererea

personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea

care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar nu va fi citată

în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște

termenele ulterioare.

Or, în aplicarea acestei dispoziții legale, pentru termenul din 26 iunie

2007, când s-a procedat la soluționarea apelului, contestatorul a avut termen

în cunoștință, în condițiile în care la termenul anterior, 5 iunie 2007, a fost

prezent în instanță, prin mandatar.

Ca atare, nu poate fi primită critica vizând încălcarea dispozițiilor

art. 85 C. proc. civ.

Nefondate sunt și criticile vizând greșita respingere a contestației,

motivat de lipsa probelor care să ateste calitatea de moștenitor a celui în

cauză față de fostul proprietar al imobilului.

Astfel, așa cum corect au reținut și instanțele, imobilul a fost bun

propriu al F.C., dobândit prin moștenire, la 6 august 1935, de la tatăl

acesteia, A.N., proprietarul inițial al imobilului.

Faptul că ulterior căsătoriei fostei proprietare cu I.C., imobilul a

fost reamenajat aducându-i-se îmbunătățiri, nu-i conferă acestuia din urmă un

drept de proprietate asupra nemișcătorului, chiar dacă ar fi contribuit

financiar la executarea lucrărilor de reparație a locuinței.

Or, atât contestatorul cât și autoarea acestuia O.I. nu au reușit să

probeze vreo legătură de rudenie cu F.C., adevărata proprietară a imobilului.

Mai mult, prin decizia nr. 4134 din 22 septembrie 2000, Tribunalul Dolj,

secția civilă, a respins acțiunea I.O. vizând revendicarea aceluiași imobil,

situat în Craiova, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că este

moștenitoarea titularului dreptului de proprietate asupra acestuia (f. 18 –

dos. fond).

De altfel, din probele administrate în prezenta cauză (a se vedea și

fila 44 dos. fond) rezultă că autoarea recurentului este fiica lui P.C. și nu a

lui I.C., în legătură cu care se pretinde că ar fi dobândit un drept de

proprietate, urmare reconstrucției casei de locuit.

În acest context, instanțele nu au avut a examina vreo problemă legată

de succesiunea în timp a legilor vizând restituirea imobilelor preluate în mod

abuziv atâta vreme cât, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, au

fost menținute dispozițiile referitoare la persoanele, fizice sau juridice,

îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii cât și cele privind actele

doveditoare ale dreptului de proprietate sau în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 771 din 20 septembrie 2007

a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2008.