ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe cale de notificare formulată în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, I.V. a solicitat Primăriei municipiului Craiova restituirea în natură a terenului în suprafață de 520 mp situat în Craiova, susținând că a fost expropriat în mod abuziv în anii 1950 fără nici o despăgubire, iar în prezent este liber. Prin contractul autentificat la Biroul notarului public T.M.D. sub nr. 3997 din 1 iunie 2004, I.V., în calitate de moștenitoare a defunctului F.T., a vândut lui S.I. toate drepturile succesorale ce i se cuvin cu privire la imobilul situat în Craiova, compus în întregime din teren în suprafața de 513 mp.

La 18 iunie 2004 S.I. a comunicat Primăriei municipiului Craiova că se subrogă în drepturile notificatoarei I.V. Primarul municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 6146 din 24 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea parțială în natură către I.V., făcând trimitere la procesul verbal din 25 martie 2003, potrivit căruia, din întregul teren de 520 mp este liberă numai suprafața de 157 mp, diferența de 363 mp fiind ocupată de „parc, investiție realizată, alei betonate”. S.I. a introdus contestație, solicitând anularea dispoziției de mai sus și restituirea integrală a terenului. Prin sentința civilă nr. 1052 din 6 iulie 2005, Tribunalul Dolj, secția civilă a admis contestația în parte, a anulat parte din dispoziția atacată, a modificat parte din conținutul art. 1 al dispoziției în sensul că restituirea terenului de 157 mp se aprobă numitului S.I.

și a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a diferenței de 363 mp teren. Cu privire la diferența nerestituită, prima instanță a reținut că nu poate fi restituită în natură față de conținutul procesului verbal din 25 martie 2003. S.I. a declarat apel, în dezvoltarea căruia a susținut că prima instanță a fost lipsită de rol activ deoarece nu a cercetat raportul de expertiză tehnică, potrivit căruia întregul teren era posibil să fie restituit în natură. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 111 din 6 februarie 2006, prin care a respins apelul ca nefondat, constatând că, atât prin procesul verbal din 25 martie 2003, cât și prin concluziile raportului de expertiză, s-a dovedit că diferența de teren pretinsă este ocupată de spațiu verde amenajat și alei betonate, nefiind astfel restituibilă în natură.

S.I. a declarat recurs, cerând modificarea deciziei dată în apel în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 363 mp. În acest scop contestatorul a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., imputând instanței de apel că a încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001. Dezvoltând cazul de casare, contestatorul a afirmat că instanța de apel a definit diferit suprafețele de 167 mp și de 363 mp, deși acestea prezintă aceeași configurație de fapt, singura diferență dintre ele fiind mărimea fiecăreia. Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce succed: Așa cum s-a mai arătat obiectul procesului este diferența dintre suprafața totală a terenului expropriat (520 mp) și cea restituită în natură (157 mp).

Prin considerentele deciziei atacate s-a arătat că „s-a dovedit că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 363 mp” deoarece „relevanță în acest sens prezintă concluziile raportului de expertiză coroborate cu procesul verbal din 25 martie 2003, din care rezultă că pe suprafața de 157 mp sunt amplasate construcții metalice, iar diferența este ocupată de spațiu verde amenajat și alei betonate”. În realitate, așa cum rezultă din lucrările de primă instanță ale cauzei, raportul de expertiză tehnică a avut ca obiective stabilirea amplasamentului întregului teren de 520 mp, delimitarea suprafeței restituite de 157 mp și identificarea și descrierea construcțiilor existente pe terenul restituit, obiective la care expertul a și răspuns prin concluziile raportului.

Așadar, este în afara oricărui dubiu că raportul de expertiză tehnică nu conține nici o constatare cu privire la starea diferenței de 363 mp, adică tocmai terenul în litigiu, astfel încât statuarea instanței de apel referitoare la afectațiunea acestui teren este rezultatul validării procesului verbal din 25 martie 2003. Or, acest proces verbal emană tocmai de la primăria notificată și a constituit temeiul pentru care a fost respinsă cererea obiect al notificării. Cu alte cuvinte, instanța de apel a dat deplină crezare tocmai înscrisului întocmit de partea adversă contestatorului și pe baza căruia s-a stabilit chiar situația de fapt contestată. Asemenea înscris nu poate constitui însă probă concludentă decât confirmat prin alte mijloace de probă, cum ar fi, de exemplu, o expertiză tehnică de specialitate.

În speță, însă, asemenea probă a fost încuviințată, dar obiectivele ei nu au vizat porțiunea de teren în litigiu, ci partea de teren deja restituită. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții din teren rămasă liberă. Așadar, pentru corecta aplicare a legii era și este absolut necesar ca, pe calea expertizei tehnice de specialitate să se stabilească dacă și în ce măsură terenul în litigiu este sau nu liber în sensul legii, iar nu cel deja restituit în natură și care nu era nici caz de judecată. Cum însă asemenea probă nu poate fi administrată în recurs față de dispozițiile art. 305 C. proc.

civ., se impune admiterea recursului și, pentru cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constând în nelegala lipsă de rol activ, casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care, în concordanță cu cele mai sus arătate, va lămuri pe deplin situația de fapt și va proceda la corecta aplicare a legii în raport cu faptele ce astfel se vor stabili.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.I. împotriva deciziei nr. 111 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007 .