ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3203/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj

la data de 13 octombrie 2003, reclamanții B.Ș. și B.C. au solicitat obligarea

SC T. SA la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la

restituirea în natură a suprafeței de teren de 247 mp, arătând că pârâta nu a

răspuns notificării nr. 70/N/2003, în raport de dispozițiile art. 23 din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 472 din 7 noiembrie 2003,

Tribunalul Dolj a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta să soluționeze

notificarea acestora formulată în baza Legii nr. 10/2001 privind restituirea în

natură a imobilului prin emiterea unei decizii motivate.

Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova prin

decizia civilă nr. 626 din 25 martie 2004.

Instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deținătorului imobilului îi incumbă

obligativitatea de a se pronunța asupra cererilor de restituire în natură, prin

emiterea unei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,

arătând că instanța a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 10/2001,

deoarece în cazul în speță, imobilul aflându-se în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, persoana interesată are dreptul numai la măsuri

reparatorii în echivalent, care urmează să fie acordate de A.V.A.S., iar pentru

a le obține trebuie notificată respectiva instituție.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Reclamanții au notificat, în baza Legii nr. 10/2001,

Primăria municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a terenului în

litigiu, expropriat prin Decretul nr. 67/1986 și diferența de preț pentru

construcția demolată, întrucât despăgubirile primite pentru clădire nu

reprezentau valoarea reală a imobilului.

Prin dispoziția nr. 4352 din 6 martie 2003, Primăria municipiului

Craiova a înaintat, spre competentă soluționare, SC T. SA, în calitate de

persoană juridică deținătoare, notificarea reclamanților, aceștia notificând și

ei pârâta prin cererea înregistrată sub nr. 70/N din 4 aprilie 2003.

Este de necontestat că pârâta este deținătoarea

terenului în litigiu, motiv pentru care îi revine obligația legală de a răspunde

notificării reclamanților prin emiterea unei decizii sau dispoziții, în raport

de dispozițiile art. 20 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, din

coroborarea textelor de lege menționate, reiese că persoanele juridice care

dețin imobile, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de

destinație, sunt obligate ca în termenul prevăzut să răspundă notificării

formulate de persoanele îndreptățite, prin emiterea unei decizii sau dispoziții

motivate.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ.,

urmează a se respinge recursul pârâtei, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta

va fi obligată la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în recurs,

în cuantum de 5.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.

SA împotriva deciziei civile nr. 626 din 25 martie 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Obligă pe pârâta SC T. SA să plătească reclamanților

solidari B.Ș. și B.C. suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2005.