ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3203/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13 octombrie 2003, reclamanții B.Ș. și B.C. au solicitat obligarea SC T. SA la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la restituirea în natură a suprafeței de teren de 247 mp, arătând că pârâta nu a răspuns notificării nr. 70/N/2003, în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 472 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta să soluționeze notificarea acestora formulată în baza Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a imobilului prin emiterea unei decizii motivate.

Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 626 din 25 martie 2004. Instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deținătorului imobilului îi incumbă obligativitatea de a se pronunța asupra cererilor de restituire în natură, prin emiterea unei decizii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, arătând că instanța a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece în cazul în speță, imobilul aflându-se în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana interesată are dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, care urmează să fie acordate de A.V.A.S., iar pentru a le obține trebuie notificată respectiva instituție.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Reclamanții au notificat, în baza Legii nr. 10/2001, Primăria municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a terenului în litigiu, expropriat prin Decretul nr. 67/1986 și diferența de preț pentru construcția demolată, întrucât despăgubirile primite pentru clădire nu reprezentau valoarea reală a imobilului. Prin dispoziția nr. 4352 din 6 martie 2003, Primăria municipiului Craiova a înaintat, spre competentă soluționare, SC T. SA, în calitate de persoană juridică deținătoare, notificarea reclamanților, aceștia notificând și ei pârâta prin cererea înregistrată sub nr. 70/N din 4 aprilie 2003. Este de necontestat că pârâta este deținătoarea terenului în litigiu, motiv pentru care îi revine obligația legală de a răspunde notificării reclamanților prin emiterea unei decizii sau dispoziții, în raport de dispozițiile art. 20 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, din coroborarea textelor de lege menționate, reiese că persoanele juridice care dețin imobile, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, sunt obligate ca în termenul prevăzut să răspundă notificării formulate de persoanele îndreptățite, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul pârâtei, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi obligată la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 5.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA împotriva deciziei civile nr. 626 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe pârâta SC T. SA să plătească reclamanților solidari B.Ș. și B.C. suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2005.