ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2323/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată B.M. a

contestat dispoziția nr. 10363 din 22 iunie 2005 emisă de primarul municipiului

Craiova prin care i s-a respins cerere pentru acordarea de despăgubiri bănești

pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, compus din 320 mp teren și

construcție.

Reclamanta a cerut admiterea

contestației, anularea menționatei dispoziții iar pe fond obligarea pârâtei, în

principal să-i restituie în natură suprafața de 170 mp (sau 340 mp în

indiviziune), precum și măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor pentru construcție și în subsidiar acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor atât pentru teren, cât și

pentru construcție.

În motivarea acțiunii reclamanta a

învederat că prin notificarea nr. 1270/N/2001 a înțeles să solicite despăgubiri

bănești pentru imobilul din Craiova, județul Dolj ce a aparținut părinților

săi, G.G. și G.V., și care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 101

din 16 aprilie 1985. A mai precizat că în notificare a cerut despăgubiri pentru

suprafața de 320 mp teren deși părinții săi dețineau la data exproprierii doar

170 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2861 din 27 martie 1974,

însă a formulat o atare solicitare având în vedere și suprafața de teren

situată la aceeași locație care la data exproprierii aparținea nepotului ei

M.L., dar care anterior a constituit proprietatea sa.

În orice caz terenul în discuție l-a

solicitat în calitate de moștenitoare a părinților chiar dacă redactarea din

notificare este puțin confuză.

Referitor la restituirea suprafeței

de 170 mp a învederat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, restituirea în

natură era obligatorie, iar pe terenul în litigiu, era construită o parcare

improvizată și prin urmare, restituirea în natură era posibilă.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 1646 din 9 decembrie 2005 a admis în parte acțiunea în

contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul

municipiului Craiova, a anulat dispoziția nr. 10363 din 22 iunie 2005 emisă de

primarul municipiului Craiova; a constatat calitatea reclamantei de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în

Craiova, compus din suprafața indiviză de 170 mp teren și clădire cu două

camere și hol (potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

2861 din 27 martie 1974 de Notariatul de stat Dolj).

A respins cererea de restituire în

natură.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 348 din 20 aprilie 2006 a respins apelul declarat de

reclamanta B.M. împotriva sentinței nr. 1646 din 9 decembrie 2005 a

Tribunalului Dolj, secția civilă.

Ambele instanțe au reținut că

petenta avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în

calitate de moștenitoare a părinților săi, G.V. și G.G., conform art. 4 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 10/2001 însă numai pentru suprafața de 170 mp teren și

pentru clădirea cu două camere și hol, restul imobilului fiind înstrăinat prin

contract de vânzare-cumpărare dobânditorului M.L.

Imobilul a fost expropriat prin

Decretul nr. 101/1987, iar construcțiile demolate, reclamanta fiind îndrituită

exclusiv la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 11 alin. (3) și (4)

din Legea nr. 10/2001 întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupau terenul atât material cât și funcțional.

Această situație de fapt rezultă din

procesul-verbal din 29 octombrie 2004 privind starea de fapt a imobilului, din

care rezulta că pe terenul rămas în urma demolării construcției au fost realizate

utilități și anume: bloc de locuințe, zonă de protecție a blocului, alei

betonate și utilități. Aceeași reglementare vizând restituirea prin echivalent

în atari situații este menținută și de Legea nr. 247/2005.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs reclamanta B.M. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că greșit a fost respinsă proba cu

expertiză tehnică, respectiv martori pentru a se dovedi că terenul în litigiu

era parțial liber de sarcini, iar restituirea suprafeței de 170 mp era posibilă

și chiar obligatorie conform Legii nr. 247/2005. Astfel, s-a învederat că

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupau integral terenul în

dispută, împrejurare ce rezulta din schița depusă la dosarul cauzei și care

contrazice constatările din procesul-verbal din 29 octombrie 2004.

Pe cale de consecință, recurenta a

apreciat că greșit i-au fost respinse probele solicitate, cu martori și

expertiză, considerent pentru care hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea

greșită a legii.

Recursul nu este fondat.

Prin notificarea nr. 1270/N din 28

august 2001, B.M. născută G. s-a adresat Prefecturii județului Dolj și a cerut

despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 320 mp situat în Craiova,

respectiv casa amplasată pe teren și demolată, imobile expropriate, pe acest

amplasament construindu-se blocuri (f. 21 dos. nr. 3784/2005). Așadar, din

chiar cuprinsul notificării, rezultă că reclamanta a solicitat măsuri

reparatorii prin echivalent, motivat de faptul că terenul în dispută, urmare

exproprierii a fost utilizat integral, fiind ocupat de construcții.

Din procesul-verbal încheiat la 4

august 1987 cu ocazia preluării imobilului proprietatea autorilor reclamantei,

rezultă că terenul ce a aparținut acestora și a fost expropriat prin Decretul

nr. 101/1985 era în suprafață de 170 mp, aspect recunoscut și de reclamantă în

precizarea de acțiune, iar construcția avea o suprafață construită de 56,25 mp

și suprafața utilă de 45,40 mp (f. 37 (f. 37 și 45 dos. nr. 3784/2005) iar

despăgubirea calculată expropriaților a fost de 18.671 lei (f. 52 dos. nr.

3784/2005).

Potrivit procesului-verbal din 29

octombrie 2004 încheiat de Serviciul gestiunea localității și teritoriului,

cadastru imobiliar edilitar din cadrul Primăriei municipiului Craiova și pe

care reclamanta a refuzat să-l semneze, s-a procedat la identificarea și

individualizarea terenului ce forma obiectul notificării nr. 1270/N/2001,

constatându-se că acesta era ocupat de blocul de locuințe E 16, zona de protecție

a blocului, alei betonate și utilități aferente (f. 15 și 18 verso dosar nr.

3784/2005). Aceeași situație rezultă și din schița depusă la f. 16 și 18 verso

din dosarul de fond, pe terenul în litigiu fiind amplasat în parte blocul E 16

iar cel pretins rămas liber intersectează o alee de acces și se continuă în

imediata vecinătate a unui alt bloc de locuințe. Din cele expuse, rezultă că

terenul în litigiu face parte dintr-o zonă sistematizată a municipiului

Craiova, fiind inclus într-un ansamblu de locuințe cu utilitățile aferente.

Or, potrivit art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 atât în forma inițială cât și după modificarea lui prin Legea

nr. 247/2005, restituirea în natură se poate obține numai pentru partea din

teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Astfel fiind și întrucât din probele

administrate în cauză rezultă că terenul solicitat în natură este afectat de

servituți legale și amenajări de utilitate publică acesta nu putea fi restituit

în natură, cum de altfel au apreciat și instanțele de fond și apel.

De altfel însăși reclamanta, prin

notificarea formulată a considerat că terenul în dispută este integral

utilizat, atunci când a cerut măsuri reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri bănești și l-a evaluat la 16.000 dolari SUA (f. 21 dos. nr.

3784/2005).

Din această perspectivă apare cu

evidență că instanțele au aplicat corect prevederile art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, la situația de fapt stabilită.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 348 din 20 aprilie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.