ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 22 februarie 2000, reclamantul N.G. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul municipal Craiova și Statul Român prin D.G.F.P. Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca aceștia să fie obligați să-i lase în liniștită posesie și folosință un teren de 303,67 mp, situat în Craiova. În motivarea acțiunii, întemeiate pe art. 480-481 C. civ., reclamantul a susținut că: - imobilul menționat a aparținut părinților săi ( în prezent decedați) și a fost expropriat prin Decretul nr. 67/1985; - la expropriere s-au acordat despăgubiri doar pentru construcția amplasată pe terenul în discuție; - ulterior, construcția a fost demolată dar până în prezent finalitatea exproprierii nu s-a realizat, ceea ce face ca deținerea terenului de către pârâți să fie ilegală, fără titlu.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 4349 din 20 martie 2000, neapelată și nemotivată, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj. La 17 aprilie 2000, reclamantul a formulat o cerere identică, îndreptată împotriva acelorași pârâți și având același obiect, cauză și temei juridic. Tribunalul Dolj, secția civilă, a conexat cele două cereri la 7 iulie 2000 și ulterior, prin sentința nr. 115 din 9 martie 2001, a admis în parte acțiunea, a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul B.M., i-a obligat pe pârâți să-i restituie reclamantului terenul de 258,75 mp, situat în Craiova, și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. S-a reținut că, potrivit expertizei tehnice, terenul revendicat măsoară 258,75 mp și nu este cuprins în planul actual de sistematizare.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 186 din 13 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul local Craiova, a desființat sentința și a respins acțiunea, cu motivarea că scopul exproprierii a fost realizat, pe imobilul revendicat fiind amplasate spații verzi, iar reclamantul și mama acestuia au primit la 11 decembrie 1985 suma de 51.390 lei despăgubiri pentru construcție și teren. Reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii sentinței. Concret, recurentul a susținut că motivarea deciziei atacate este străină de natura pricinii și contrară art. 462, art. 463,art.

468, art. 480 și urm. C. civ., art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 41 și art. 135 din Constituție și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului deoarece: - ambele expertize efectuate în cauză au evidențiat că scopul exproprierii nu a fost realizat, iar din terenul revendicat este liberă suprafața de 258, 75 mp; - eventualele pretenții ale unui proprietar învecinat nu pot să-i afecteze dreptul la restituire; - în anul 1985, la expropriere, a primit o sumă derizorie (461,25 lei) pentru teren și, oricum, este de acord să restituie integral despăgubirile de 51.390,45 lei (care în prezent se ridică la 525.691.236 lei).

La 11 aprilie 2003, judecata recursului a fost suspendată la cererea recurentului, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001, cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, la 3 octombrie 2005. Cu ocazia dezbaterii recursului, mandatara recurentului a prezentat mai multe înscrisuri, potrivit cărora Primăria municipiului Craiova, prin Dispoziția nr. 6657 din 24 februarie 2004, i-a restituit acestuia suprafața de 205 mp, care forma obiectul revendicării. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul N.D.G. împotriva deciziei nr. 186 din 13 mai 2001 a Curții de Apel Craiova ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.