ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5798/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Craiova sub nr. 19325 din 1 octombrie 1998, ulterior precizată,

reclamantele I.S. și A.M. au chemat în judecată, inițial, pe pârâtele Consiliul

local al Municipiului Craiova și Prefectura Dolj iar pe parcurs au cerut

introducerea în cauză și a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al

Statului Român și a lui D.P. solicitând reconstituirea dreptului de proprietate

și punerea în posesie asupra terenului situat în Craiova, care a fost

expropriat în baza Decretului nr. 444/1964.

Judecătoria Craiova a pronunțat

sentința civilă nr. 17.719 din 10 noiembrie 1999 prin care a respins acțiunea

motivat de aceea că terenul care a intrat în proprietatea statului în baza

decretului de expropriere și este ocupat de construcții, nu poate fi

reconstituit.

Sentința a fost desființată, iar

cauza a fost reținută pentru soluționare în primă instanță la tribunal, ca

urmare a admiterii apelului reclamantelor, prin decizia nr. 1300 din 11 aprilie

2000 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Această decizie a devenit

irevocabilă prin decizia nr. 8186 din 27 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, constatându-se nul recursul declarat de pârâtul Consiliul local

Craiova.

Soluționând cauza în primă instanță Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 746 din 6 decembrie 2001 a admis

în parte acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților D.P., Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Craiova și Prefectura

Județului Dolj și a obligat pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

Consiliul local Craiova să restituie acestora suprafața de 403 mp teren

(potrivit expertizei întocmite de expertul B.) situat în Craiova strada N.T.

colț cu strada P. identificat conform vecinătăților la Nord teren viran, la Sud

strada N.T., la Est strada P., la Vest canalul colector.

Tribunalul a motivat că restul

terenului nu poate fi restituit în natură, întrucât este necesar pentru buna

utilizare a construcțiilor edificate, reclamantele având posibilitatea, potrivit

Legii nr. 10/2001, să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, iar D.P.

posedă titlu de proprietate pentru suprafața respectivă, încheiat cu

respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

Sentința a fost apelată de

reclamante și de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Consiliul local al Municipiului Craiova.

Prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie

2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă a respins ca nefondat apelul

reclamantelor. A admis apelul pârâților, a schimbat sentința Tribunalului Dolj

nr. 746/2001 și pe fond a respins acțiunea reclamantelor.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, că terenul revendicat a fost expropriat în baza unui

act normativ emis în acest sens, iar utilitatea publică a fost realizată în

sensul că, pe teren se află un canal pentru ape reziduale și zona de protecție

a acestuia, un canal termic, rețele tehnico-edilitare (telefonie, gaze,

electrice) ce deservesc orașul Craiova, blocuri de locuințe și zona aferentă

acestora.

Suprafața de 300 mp pe care se află

amplasată construcția pârâtului D.P., reține curtea de apel în considerentele

deciziei a făcut obiectul unui contract de schimb încheiat în 1994 cu Primăria

Craiova în condiții de legalitate, necontestate.

Reclamantele au declarat recurs

împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Au

reiterat motivele din apel și au susținut în esență că terenul coschimbașului,

nu este afectat de lucrări de sistematizare în interes public, așa încât cauza

schimbului cu terenul expropriat intervenit între Primăria Craiova și pârâtul D.P.,

este falsă, ilicită.

Recursul este nefondat.

Așa după cum rezultă din cererea

introductivă și în mod corect a reținut curtea de apel în decizia criticată,

reclamantele au investit instanța cu o acțiune în revendicare imobiliară.

Mai mult, în cuvântul recurentei A.M.

cu ocazia dezbaterii recursului, aceasta a declarat și dovedit cu înscrisuri că

este unica moștenitoare a S.I. (decedată între timp) continuând procesul și în

această calitate, și a precizat temeiul de drept al acțiunii, art. 480 C. civ.

Terenul în litigiu a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 444 din 31 iulie

1964 pentru cauză de utilitate publică, construcția de blocuri de locuințe și

dotări aferente acestora.

Actele aflate la dosar, inclusiv

expertizele care s-au efectuat la instanțele de fond și apel, au probat

realizarea utilității publice pentru care s-a dispus exproprierea.

Susținerea recurentelor privind

nulitatea absolută a contractului de schimb dintre Primăria Craiova și pârâtul D.P.,

precum și reaua-credință a acestuia din urmă, nu sunt cu nimic dovedite.

Acțiunea în revendicare imobiliară

este o acțiune reală, prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la

posesorul neproprietar.

În speță, statul fiind proprietarul

terenului în litigiu ca urmare a actului normativ de expropriere (Decretul nr.

444/1964) și realizării scopului de utilitate publică a exproprierii, acțiunea în

revendicare este neîntemeiată, așa încât în mod corect a fost respinsă de

instanțe.

În raport de aceste considerente

decizia pronunțată de curtea de apel fiind legală și temeinică, recursul

urmează să fie respins.

Pentru eventuale măsuri reparatorii

reclamanta poate uza de prevederile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamantele A.M. și I.S., decedată și continuat de A.M. împotriva deciziei

nr. 10 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.