ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5798/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. 19325 din 1 octombrie 1998, ulterior precizată, reclamantele I.S. și A.M. au chemat în judecată, inițial, pe pârâtele Consiliul local al Municipiului Craiova și Prefectura Dolj iar pe parcurs au cerut introducerea în cauză și a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și a lui D.P. solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie asupra terenului situat în Craiova, care a fost expropriat în baza Decretului nr. 444/1964. Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 17.719 din 10 noiembrie 1999 prin care a respins acțiunea motivat de aceea că terenul care a intrat în proprietatea statului în baza decretului de expropriere și este ocupat de construcții, nu poate fi reconstituit.

Sentința a fost desființată, iar cauza a fost reținută pentru soluționare în primă instanță la tribunal, ca urmare a admiterii apelului reclamantelor, prin decizia nr. 1300 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Dolj, secția civilă. Această decizie a devenit irevocabilă prin decizia nr. 8186 din 27 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, constatându-se nul recursul declarat de pârâtul Consiliul local Craiova. Soluționând cauza în primă instanță Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 746 din 6 decembrie 2001 a admis în parte acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților D.P., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Craiova și Prefectura Județului Dolj și a obligat pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local Craiova să restituie acestora suprafața de 403 mp teren (potrivit expertizei întocmite de expertul B.) situat în Craiova strada N.T.

colț cu strada P. identificat conform vecinătăților la Nord teren viran, la Sud strada N.T., la Est strada P., la Vest canalul colector. Tribunalul a motivat că restul terenului nu poate fi restituit în natură, întrucât este necesar pentru buna utilizare a construcțiilor edificate, reclamantele având posibilitatea, potrivit Legii nr. 10/2001, să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, iar D.P. posedă titlu de proprietate pentru suprafața respectivă, încheiat cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. Sentința a fost apelată de reclamante și de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local al Municipiului Craiova. Prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă a respins ca nefondat apelul reclamantelor.

A admis apelul pârâților, a schimbat sentința Tribunalului Dolj nr. 746/2001 și pe fond a respins acțiunea reclamantelor. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, că terenul revendicat a fost expropriat în baza unui act normativ emis în acest sens, iar utilitatea publică a fost realizată în sensul că, pe teren se află un canal pentru ape reziduale și zona de protecție a acestuia, un canal termic, rețele tehnico-edilitare (telefonie, gaze, electrice) ce deservesc orașul Craiova, blocuri de locuințe și zona aferentă acestora. Suprafața de 300 mp pe care se află amplasată construcția pârâtului D.P., reține curtea de apel în considerentele deciziei a făcut obiectul unui contract de schimb încheiat în 1994 cu Primăria Craiova în condiții de legalitate, necontestate.

Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Au reiterat motivele din apel și au susținut în esență că terenul coschimbașului, nu este afectat de lucrări de sistematizare în interes public, așa încât cauza schimbului cu terenul expropriat intervenit între Primăria Craiova și pârâtul D.P., este falsă, ilicită. Recursul este nefondat. Așa după cum rezultă din cererea introductivă și în mod corect a reținut curtea de apel în decizia criticată, reclamantele au investit instanța cu o acțiune în revendicare imobiliară. Mai mult, în cuvântul recurentei A.M. cu ocazia dezbaterii recursului, aceasta a declarat și dovedit cu înscrisuri că este unica moștenitoare a S.I.

(decedată între timp) continuând procesul și în această calitate, și a precizat temeiul de drept al acțiunii, art. 480 C. civ. Terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 444 din 31 iulie 1964 pentru cauză de utilitate publică, construcția de blocuri de locuințe și dotări aferente acestora. Actele aflate la dosar, inclusiv expertizele care s-au efectuat la instanțele de fond și apel, au probat realizarea utilității publice pentru care s-a dispus exproprierea. Susținerea recurentelor privind nulitatea absolută a contractului de schimb dintre Primăria Craiova și pârâtul D.P., precum și reaua-credință a acestuia din urmă, nu sunt cu nimic dovedite.

Acțiunea în revendicare imobiliară este o acțiune reală, prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. În speță, statul fiind proprietarul terenului în litigiu ca urmare a actului normativ de expropriere (Decretul nr. 444/1964) și realizării scopului de utilitate publică a exproprierii, acțiunea în revendicare este neîntemeiată, așa încât în mod corect a fost respinsă de instanțe. În raport de aceste considerente decizia pronunțată de curtea de apel fiind legală și temeinică, recursul urmează să fie respins. Pentru eventuale măsuri reparatorii reclamanta poate uza de prevederile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantele A.M. și I.S., decedată și continuat de A.M. împotriva deciziei nr. 10 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.