ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2689/2003

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 697 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de F.G., în contradictoriu cu Consiliul Local Craiova și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, dispunându-se obligarea acestora la restituirea terenului în suprafață de 299 m.p. situat în Craiova, parte din terenul în suprafață de 400 m.p., ce a fost expropriat pentru construcția de locuințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că parte din terenul expropriat este liber, nu este afectat de detalii de sistematizare și nu este cuprins în noile planuri de sistematizare ale orașului, astfel că se impune restituirea lui în natură, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 26 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. S-a reținut de asemenea că scopul exproprierii nu a fost atins, suprafața de teren în litigiu fiind liberă, invocându-se în sensul admiterii cererii prevederi ale Legii nr .33/1994 și ale Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri, Consiliul Local al Municipiului Craiova a declarat recursul de față, ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea acestei decizii, cât și a sentinței și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii. Se susține că instanțele au reținut greșit că pentru terenul în litigiu cei în cauză nu au primit despăgubiri, fără a avea în vedere că anterior exproprierii terenul devenise proprietate de stat.

Se arată în motivarea recursului și că scopul exproprierii a fost realizat, prin includerea terenului într-o zonă de sistematizare, ocupată parțial cu construcții, trotuare și spațiu verde aferent blocului de locuințe. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis, în raport de cele ce urmează: În adoptarea soluției recurate, instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

S-a reținut corect că dispozițiile menționate sunt aplicabile și în situația în care exproprierea a avut loc anterior intrării în vigoare a legii, avându-se în vedere că legea nouă se aplică și situațiilor juridice create înainte de intrarea sa în vigoare, dar care-și produc efectele în continuare sub imperiul legii noi, astfel reținându-se o judicioasă incidență a principiilor ce guvernează aplicarea legilor în timp. Soluția este însă criticabilă în legătură cu aplicarea acestei dispoziții, reținându-se eronat că terenul în discuție este liber, neafectat de detalii de sistematizare. Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic B.M. rezultă că suprafața de teren de 450 m.p.

ce a aparținut reclamanților este cuprinsă în planul de sistematizare a orașului, zonă în care s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren fiind ocupată de trotuar, parte fiind amenajată ca spațiu verde situat între blocuri, acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor. Este exact că în concluziile raportului de expertiză este indicată o parte din teren, ca fiind liberă, dar aceasta este contrazisă de cuprinsul aceleiași lucrări în care se confirmă cele reținute mai sus. Este evident că noile construcții nu pot afecta în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spații verzi și altele asemenea, ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite spații libere.

Dealtfel, întreaga zonă, în acord cu prevederile Legii nr. 113/1998 aparține domeniului public de interes local, fiind cuprinsă în planul urbanistic al orașului. În același sens sunt și prevederile invocate de reclamant în sprijinul acțiunii sale, anume art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 care prevede în final că pentru partea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară bunei utilizări a acestora, cum este cazul în speță, se acordă măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil. Este întemeiat și motivul de recurs potrivit căruia pentru terenul în litigiu nu s-au primit despăgubiri ca urmare a exproprierii, întrucât acesta nu aparținea proprietarului construcției.

Dealtfel această situație juridică a terenului este confirmată și de intimat prin întâmpinarea depusă în recurs și rezultă cu evidență și din titlul de proprietate al celui în cauză și tabelul anexă la decret în care este menționată numai construcția, ca fiind expropriată, fără teren, care deja se afla în proprietatea statului, ca urmare a dobândirii sub imperiul Legii nr. 58/1974. Față de cele arătate, recursul de față urmează a fi admis, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. raportat la art.304 pct.9 C. proc. civ. și a se modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței și schimbării în tot a acesteia, în consecință fiind respinsă acțiunea în retrocedare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova prin Primar împotriva deciziei civile nr. 26 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Craiova. Modifică decizia atacată și în consecință admite apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului Craiova prin Primar împotriva sentinței civile nr. 697 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Dolj pe care o schimbă în tot, în sensul că, respinge acțiunea reclamantului F.G. împotriva pârâților C.L.M. Craiova și Ministerul Finanțelor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2003.