ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1033/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 356 din 26 august 2003, Tribunalul Dolj a admis contestația precizată formulată de reclamanta C.E. împotriva dispoziției nr. 4287 din 27 februarie 2003, emisă de Primarul municipiului Craiova, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova. S-a anulat dispoziția emisă de primar și s-a dispus restituirea în natură de către Primăria municipiului Craiova a suprafeței de 334 mp teren situată în Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este succesoarea descendentă a autorului său G.I., al cărui imobil, compus din construcție și teren în suprafață de 330 mp, a fost expropriat în anul 1982, în baza Decretului nr. 339/1980.

Instanța a mai reținut că față de constatările raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, terenul în litigiu este în prezent liber, nu este ocupat de construcții sau alte obiective de interes public, având aspect de teren viran, astfel că a dispus restituirea în natură a acestuia. S-a mai constatat că restituirea în natură nu este condiționată de rambursarea unei despăgubiri pentru terenul expropriat, întrucât, potrivit adresei emisă de Consiliul județean Dolj, autorul contestatoarei nu a primit și încasat despăgubiri cu ocazia exproprierii. Prin decizia nr. 322 din 7 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de Consiliul local al municipiului Craiova împotriva sentinței.

Curtea a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiului restituirii în natură a terenurilor libere de construcții, instituit prin art. 7-10 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care din constatările expertizei tehnice efectuate în cauză a rezultat că terenul nu este afectat de utilități publice, ci este teren viran neîngrijit și nedotat cu aparate și instalații de joacă, așa cum se susține. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul local Craiova, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul invocă lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Craiova, cu motivarea că aceasta nu are personalitate juridică.

Susține recurentul că terenul este afectat de utilități publice și că, în raport de Certificatul de urbanism nr. 2338 din 19 septembrie 2002, din care rezultă că acesta este plasat într-o zonă de locuințe colective de blocuri, folosit parțial ca loc de joacă pentru copii și zonă verde și ocupat parțial de actuala stradă, instanța trebuia să aplice dispozițiile art. 10 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilind măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu să dispună restituirea în natură a terenului. Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Deși potrivit art. 19 din Legea administrației locale nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001, sunt de observat dispozițiile art. 21, potrivit cărora notificarea trebuie adresată persoanei juridice deținătoare, dispozițiile art. 23, care instituie obligația acesteia de a emite decizie ori dispoziție motivată și de a o comunica persoanei îndreptățite, în condițiile și termenele prescrise, precum și dispozițiile art. 24, care prevăd dreptul părții de a ataca în justiție decizia emisă de persoana juridică deținătoare.

Atunci când persoana juridică deținătoare este primăria, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”. În cauză, se constată că deținătoarea terenului în litigiu este Primăria municipiului Craiova, căreia i-a fost adresată notificarea și că dispoziția nr. 4287 din 27 februarie 2003 a fost emisă de Primarul municipiului Craiova. Ca urmare, contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 4287/2003 putea fi soluționată în contradictoriu cu unitatea deținătoare, menționată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Celelalte susțineri făcute în recurs nu sunt confirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, necontestat de părți, rezultă că terenul în litigiu este liber, nu este afectat de utilități publice, are aspectul de teren viran, fiind neîntreținut și neîngrijit, pe acesta fiind plasate trei schelete metalice ruginite. De altfel, susținerea că terenul este „folosit parțial ca loc de joacă pentru copii” este infirmată chiar de certificatul de urbanism de care se prevalează recurentul, certificatul atestând în legătură cu folosința actuală a terenului că este „ocupat parțial de foste dotări pentru loc de joacă copii”. În raport de concluziile expertizei, avute în vedere de ambele instanțe, urmează a constata că soluția adoptată de acestea este legală.

Ea urmează principiul restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, consacrat prin art. 1 din Legea nr. 10/2001. Pentru considerentele ce preced, se va respinge recursul declarat de Consiliul local Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de Consiliul local Craiova, împotriva deciziei civile nr. 322 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2005.