ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalul Dolj la data de 18 noiembrie 2003, reclamantul I.A. a formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 8155 din 29 octombrie 2003 emisă de

primarul municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia în ceea ce privește

respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 2.403

mp, situat în Craiova.

Contestația formulată de reclamant a

fost admisă în parte de Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 544 din 3

iunie 2005 și, în consecință, s-a dispus anularea pct. 1) din dispoziția nr.

8155 din 29 octombrie 2003 emisă de primarul municipiului Craiova și

restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 1653 mp,

situat în Craiova, individualizat conform schiței de la raportul de expertiză

întocmit de expertul N.C.

A fost respinsă contestația față de

pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice

.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 și, față de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în

cauză, s-a apreciat că se poate restitui în natură suprafața de 1653 mp teren,

iar pentru restul de teren, reclamantul fiind îndreptățit să primească măsuri

reparatorii prin echivalent, după parcurgerea procedurii administrative

obligatorii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Primăria municipiului Craiova, susținând că terenul pentru care

instanța a dispus restituirea în natură face parte din domeniul public, fiind

afectat unei bune utilizări a construcțiilor edificate, scopul exproprierii

fiind realizat și, prin urmare, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 45 din 19

ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtă, reținând în considerente că prima instanță a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în suprafață de

1653 mp nefiind afectat unor amenajări de utilitate publică și nici necesar

unei bune funcționări a construcțiilor din vecinătatea sa.

Instanța de apel a mai apreciat că,

împrejurarea că terenul ar fi inclus în domeniul public al municipiului

Craiova, nu trebuie să afecteze restituirea în natură a acestuia, câtă vreme afectațiunea

terenului nu justifică o asemenea calificare, din perspectiva dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria municipiului Craiova, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul

admiterii apelului și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului, au fost

invocate aceleași critici ca și în apel, respectiv faptul că în cauză sunt

aplicabile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, scopul exproprierii fiind

pe deplin realizat, iar terenul în litigiu face parte din domeniul public al

municipiului Craiova, reprezentat de construcții edificate în urma exproprierii

și este necesar unei bune utilizări a acestora, amplasarea sa în proximitatea

Complexului sportiv „Ion Oblemenco” făcându-l impropriu ca obiect al unui drept

de proprietate privată.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma

criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele

ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

247/2005, în cazul în care construcțiile au fost integral demolate și lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase

liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Prin raportul de expertiză efectuat

la judecata în fond a cauzei (filele 115-119, dosar fond nr. 7777/2003) s-a

identificat suprafața totală de 3985 mp teren ce a fost expropriat prin

Decretul nr. 511/1969 de la reclamant, acest teren împărțindu-se în trei

categorii. Astfel:

- suprafața de 1582 mp aflată în

prezent în proprietatea reclamantului ca urmare a reconstituirii dreptului de

proprietate al acestuia prin Ordinul Prefectului nr. 44/2001;

- suprafața de 1653 mp, aflată în

prezent în administrarea Primăriei municipiului Craiova, teren liber de

construcții, neafectat de detalii de sistematizare și nefiind necesar pentru

buna utilizare a construcțiilor existente;

- suprafața de 749,7 mp, ocupată de

amenajarea de șantier necesară pentru executarea Sălii Polivalente din

municipiul Craiova, fiind deci ocupat de amenajări de construcții și

construcții.

Așadar, terenul în suprafață de 1653

mp este teren neafectat de construcții și detalii de sistematizare, liber de

orice sarcini, ce poate fi restituit în natură reclamantului.

De altfel, recurenta nu a formulat

obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, ceea ce înseamnă că a achiesat

la părerea exprimată de expert.

Pornind de la această situație de

fapt, în mod corect instanța de fond, și apoi și cea de apel, au făcut

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

potrivit cărora persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă terenul doar parțial.

Legea specială de reparație consacră

principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai

în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.

Acest principiu se aplică și în

cazul în care se constată apartenența terenului la domeniul public, aceasta

nefiind o împrejurare care să împiedice restituirea în natură, această măsură

reparatorie fiind stabilită doar în raport de afectațiunea concretă a terenului

și de dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, chiar dacă terenul în

litigiu a fost trecut în domeniul public prin H.G. nr. 965/2002, acest act juridic

are forță juridică inferioară Legii nr. 10/2001, ale cărei dispoziții trebuie

aplicate prioritar.

Față de toate aceste considerente,

constatându-se neîntemeiate criticile formulate de recurentă și neexistând

motive de legalitate care să vizeze hotărârea atacată, se va respinge ca

nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 45 din 19 ianuarie

2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2007.