ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4987/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2004 Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.C., a anulat dispoziția nr. 4392 din 6 martie 2003 emisă de pârâta Primăria municipiului Craiova și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 400 mp situată în Craiova, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul ing. D.D. S-a dispus și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, până la valoarea de 1.668.876 lei/mp pentru suprafața de 269 mp situată la aceeași adresă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În motivarea contestației formulate de reclamant, la data de 4 aprilie 2003, împotriva dispoziției nr. 4392 din 6 martie 2003, s-a arătat că în mod greșit s-a respins cererea sa de retrocedare în natură a imobilului situat în Craiova, în suprafață de 669 mp, deoarece suprafața este liberă, nefiind afectată de lucrări de investiții. Din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că terenul în litigiu a făcut obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 441/1982, conform procesului-verbal de preluare din 22 februarie 1983,teren dobândit de autorii reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4175/1931. Din raportul de expertiză tehnică rezultă că din suprafața de 669 mp, doar 400 mp reprezintă teren neocupat, astfel că, restituirea acesteia este posibilă în natură, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pentru diferența de 269 mp, care este afectată de construcții și utilități potrivit art. 1 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se va dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești până la valoarea de 1.663.876 lei/mp stabilită prin raportul de expertiză. Prin decizia nr. 525 din 21 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în sensul că, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 419 mp situată în Craiova, identificată prin punctele a, b, c, d, e, e și i, i", j, k, l, m, în schița anexă la suplimentul raportului de expertiză.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat că pentru diferența de 250 mp teren nerestituit, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, s-au menținut restul dispozițiilor și s-au respins apelurile declarate de Primăria municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova. În motivarea hotărârii instanța de apel a reținut următoarele: Cu privire la apelul reclamantului s-a reținut că reclamantul este persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că în urma unei cercetări locale, porțiunea de 19 mp solicitată a fi restituită în natură de reclamant, este liberă și că poate fi restituită în natură, modificându-se astfel și suprafața pentru care este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv la 250 mp de la 260 mp.

Cu privire la apelurile declarate de pârâți s-a reținut că sunt nefondate, criticile acestora cu referire la greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a terenului, deoarece este ocupat de investiții, alei carosabile și parcare amenajată. Astfel, în urma cercetării locale, s-a constatat că terenul dispus a se restitui este liber, neafectat de construcții, nu este străbătut de canale subterane, rețele de termoficare și cabluri telefonice și că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 419 mp.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta Primăria municipiului Craiova și Consiliul Local al municipiului Craiova, au declarat recurs criticând hotărârea pentru nelegalitate pentru următoarele considerente: Instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Craiova, că pentru suprafața de teren restituită reclamantului nu există acte de proprietate și că terenul restituit în natură, nu este liber. Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ocupă funcțional întreg terenul afectat. La data de 15 ianuarie 2007, A.A. a formulat cerere de intervenție în interesul recurenților pe care însă nu a semnat-o.

Recursul va fi respins ca nefondat iar cererea de intervenție accesorie va fi anulată, pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de pârâți: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Craiova se constată, că aceasta nu este întemeiată, calitatea rezultând din chiar obiectul cererii deduse judecății. Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanței, anularea dispoziției nr. 4392 din 6 martie 2003, emisă de pârâta Primăria municipiului Craiova, în procedura administrativă prevăzută în mod obligatoriu de Legea nr. 10/2001. Cum decizia contestată este emisă chiar de pârâtă, aceasta are calitate procesuală pasivă fiind deținătoarea terenului revendicat.

Pe fondul cauzei, criticile nu sunt fondate, instanța de apel în mod corect a apreciat în urma probelor administrate (raportul de expertiză și cercetarea la fața locului) că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, suprafața de 419 mp fiind liberă de construcții, și putând fi restituită în natură reclamantului. Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul tehnic D.D., rezultă că suprafața de 400 mp este liberă de construcții fiind afectată unui spațiu verde și unei grădini, (fila 27 - dosar fond). Din procesul-verbal încheiat la 30 mai 2006, cu ocazia cercetării la fața locului (fila 22 dosar apel) rezultă că suprafața de 19 mp este de asemenea liberă, fiind acoperită cu arbuști, dar în viitor aceasta ar putea fi blocată dacă pârâții i-ar da o altă destinație.

Drept urmare, hotărârea instanței de apel de a se restitui în natură suprafața de 419 mp este legală, pentru această suprafață nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10 /2001 privind acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri. Cu privire la cererea de intervenție accesorie aceasta va fi anulata în raport de dispozițiile art. 133 C. proc. civ., deoarece, intervenientul deși citat cu mențiunea de a se prezenta pentru a semna cererea, nu a înțeles să îndeplinească această obligație (fila 55, dosar recurs). Față de cele arătate, recursul declarat de pârâți, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat, iar cererea de intervenție accesorie va fi anulată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 525 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova. Anulează cererea de intervenție formulată de A.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.