ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2006, A.M. a formulat contestație împotriva dispoziției din 17 iulie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 18080 mp. La data de 4 iulie 2008, reclamantul a arătat că solicită acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, în măsura în care nu este posibilă restituirea pe vechiul amplasament.

Prin sentința nr. 328 din 7 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3013/63/2006, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte contestația, a anulat în parte dispoziția din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 245 mp, situat în Craiova, județul Dolj, identificată prin schița la raportul de expertiză, ca suprafața, apreciind instanța că este susceptibil de a face obiectul unei proprietăți private funcționale, fără a afecta normala utilizare a construcțiilor învecinate și a menținut dispoziția contestată în ceea ce privește măsura de acordare a despăgubirilor pentru restul terenului de 20 259 mp. Instanța de fond a constatat că imobilul autoarei A.S.

compus din teren în suprafață de 20504 mp situat în Craiova, jud. Dolj, a fost preluat abuziv, în două etape și anume, în 1953 a fost preluată, fără titlu, suprafața de 17634,5 mp, iar în baza Decretului de expropriere nr. 450/1979 a trecut în proprietatea statului terenul de 2870 mp. În baza expertizei efectuate în cauză, au fost identificate parcelele restituite reclamantului prin dispoziția din 2006, suprafața care constituie în prezent proprietatea reclamantului și terenurile libere de construcții, cu următoarele suprafețe: 136 mp, 42 mp, 162 mp, 245 mp, și 906 mp., stabilind că restul terenului este ocupat de blocuri de locuințe, străzi și alei, de Complexul P. și Imprimeria Oltenia.

A apreciat instanța de fond că nu pot fi restituite restul suprafețelor identificate prin expertiză deoarece suprafețele reprezintă spații de parcare, subteranul suprafeței este străbătut de rețeaua de canalizare a blocurilor din zonă, iar suprafața de teren este amplasat între blocurile de locuințe și Complexul Comercial P. și nu are amplasament care să permită restituirea în natură. Tribunalul a respins solicitarea reclamantului de a i se acorda în compensare bunuri sau servicii considerând că reprezintă un act de dispoziție ce poate fi consimțit numai de titularul dreptului de proprietate asupra bunului. Atât reclamantul cât și Primarul Municipiului Craiova au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 97 din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3013/63/2006, a admis apelurile, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

Instanța de apel a reținut că dispoziția contestată a fost emisă de pârât cu nerespectarea art. 22 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, în privința unei părți din terenul care a făcut obiectul notificării, pârâtul neavând calitatea de persoana juridică deținătoare, apreciind ca instanța de fond trebuie să lămurească situația juridică a imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu deținătorii reali ai bunului, să stabilească dacă parte din teren este evidențiată în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, sau a făcut obiectul unor contracte de concesiune, urmând ca, în raport de situația de fapt stabilită, să facă aplicarea, după caz, a prevederilor art. 21, 27 sau 14 din Legea nr. 10/2001, deoarece din cererea introductivă și din procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, terenul se află parțial în incintă Poligrafie, iar din rapoartele de expertiză aflate la dosarul instanței de fond, o parte din teren, pe care este amplasat Complexul comercial P., aparține SC S.H.

SRL, iar o altă suprafață este deținută de Imprimeria Oltenia. A motivat instanța de apel că în situația în care entitatea căreia i se adresează notificarea deține numai în parte bunul solicitat, are obligația, conform art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, de a emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține, și de a comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, potrivit alin. (3) din textul menționat, iar nu de a respinge notificarea și cu privire la acea parte din bun deținută de altă persoană fizică sau juridică. A mai apreciat instanța de apel că se impunea admiterea cererii de introducere în cauză a unităților deținătoare SC S.H.

SRL și Imprimeria Oltenia, formulată de reclamant la 7 martie 2008, soluția contrară a instanței de fond fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 22 și 27 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul nu putea fi sancționat pentru neîndeplinirea de către Primăria Craiova a obligațiilor stabilite de lege în sarcina acesteia, având are dreptul de a se judecat în contradictoriu cu toți deținătorii bunului, așa cum a solicitat prin cererea introductivă. În rejudecare, prin sentința nr. 448 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, a admis în parte contestația formulată de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, SC S.H. SRL și C.N.I.

C. București - Imprimeria Oltenia, a anulat în parte dispoziția din 17 iulie 2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Craiova și a dispus restituirea în natură către reclamant, a imobilelor terenuri situate în Craiova, jud. Dolj, respectiv suprafele de teren de 169 mp, și de 202 mp și suprafața de 906 mp, astfel cum au fost identificate în schița anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. M.P.. Instanța de fond a reținut în sinteză faptul că reclamantul A.M., a făcut dovada prin înscrisuri și proba testimonială, a calității de persoană îndreptățită, ca moștenitor al autoarei sale, A.S., precum și a preluării abuzive de către stat pentru suprafața de teren de 20504 mp, din care 2424 mp a fost anterior restituită în natură prin dispoziția din 20 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin dispoziția din 14 august 2006 a aceluiași Primar.

În baza rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că din întregul teren solicitat se mai pot restitui în natură suprafațele de 169 mp, precum și de 202 mp. identificate ca fiind în schița-anexă la suplimentul raportului de expertiză, întocmit de expert-ing.M.P., întrucât sunt libere de construcții și susceptibile de a face obiectul unei proprietăți private funcționale și nu afectează utilizare a construcțiilor învecinate. Tribunalul a mai constatat că, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, poate fi restituită în natură și suprafața de 906 mp, identificată din care suprafața de 814 mp se suprapune peste terenul deținut de pârâta C.N.I.

C. SA București - Imprimeria Oltenia, iar suprafața de 92 mp se suprapune peste terenul deținut de pârâta SC S.H. SRL. Nu pot fi restituite suprafețele 136 mp și 42 mp ce reprezintă spații de parcare, de utilitate publică, nici suprafața 162 mp ce are în subsol rețeaua de canalizare a blocurilor din zonă. Tribunalul a respins solicitarea reclamantului de compensare cu bunuri sau servicii pe motiv că măsura reparatorie respectivă constituie o dare în plată, un act juridic de dispoziție consimțit doar de titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în baza acordului de voință cu solicitantul. Împotriva sentinței nr. 448 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalul Craiova, secția civilă, au declarat apel contestatorul A.M., precum și intimatele Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, SC S.H.

SRL și C.N.I. C. SA - Imprimeria Oltenia - București. în instanța de apel au formulat cerere de intervenție SC D. SRL în interesul apelantelor Primăria Municipiului Craiova și Primarului Municipiului Craiova și respectiv SC E.I. SRL Craiova, în interesul Primăriei Municipiului Craiova invocând că au edificat construcții autorizate pe o porțiune din terenul dat în concesiune, necesare activității comerciale. Au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii. Prin decizia nr. 14 din data de 21 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7236/63/2009*, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A.M.

ca nefondat și a admis apelurile intimaților pârâți, Primarul Munciipiului București, Primăria Municipiului Craiova, SC S.H. SRL, C.N.I. C. S.A. București - Imprimeria Oltenia precum și cererile de intervenție accesorie în interesul apelantelor Primarul Municipiului Craiova și Primăria Craiova, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins contestația, așa cum a fost precizată, împotriva dispoziției din data de 17 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova. În sinteză, instanța de apel a apreciat că în baza expertizei efectuate de expert D.C., precum și de către expert tehnic asistent N.C. având ca obiectiv individualizarea terenului, dacă este ocupat, afectat de detalii de sistematizare, dacă aparține domeniului public sau privat al statului, ce suprafețele sunt deținute de SC S.H.

SRL și C.N.I. C. și cu ce titlu, coroborate celelalte înscrisuri, terenul nu poate fi restituit în natură și nici nu pot fi acordate bunuri sau servicii în compensare. A reținut instanța de apel că terenul solicitat a fi restituit în natură este ocupat de investiții publice, utilități, spații verzi și alei construite după preluarea de către stat, reprezentând lucrări de utilitate publică ce aparțin domeniului public, iar față de prevederile art. 10 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10 din H.G. nr. 250/ 2007, pot să fie acordate doar despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1095/2005. Instanța de apel a mai reținut că nu poate fi restituit terenul deținut de pârâta SC S.H.

SRL deoarece nu este liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 și potrivit principiilor instituite de H.G. nr. 250/2007 și nici suprafețele de teren deținute de interveniente în baza unor contracte de concesiune încheiate înainte de formularea unei notificări sau revendicare și ocupat de construcții autorizate în sensul art. 10 din Legea nr. 10/2001. în privința pârâtei Imprimeria Oltenia - C.N.I. C. SA București nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâta neavând cunoștință despre existența pe rolul instanțelor a contestației formulată de către A.M., decât după ce a fost introdusă în cauză.

Instanța de apel și-a însușit argumentul instanței de fond în sensul că măsura reparatorie a compensării constituie o dare în plată, act juridic de dispoziție trebuie consimțit de către titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective și în orice caz autoritatea locală nu dispune de rezervă de teren pentru a fi acordată în compensare, iar suprafața de teren solicitată, de 311 m.p., formează obiectul unui număr de 6 contracte de concesiune. La data de 3 aprilie 2012, în termen legal, reclamantul A.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 14 din data de 21 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7236/63/2009. La data de 19 noiembrie 2012 C.N.I. C. SA. - Imprimeria Oltenia C.N.I.

C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A invocat și faptul că prin motivele de recurs sunt aduse critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi primite în recurs, iar intimații-pârâți Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, precum și intimatele-interveniente SC D. SRL și SC E.I. SRL au depus note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prin încheiere din data de 22 noiembrie 2012, instanța de judecată a dispus introducerea în cauză a numiților B.M., B.M.A. și B.M.C., în calitate de recurenți-reclamanți, urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 2309 din data de 22 octombrie 2012, intervenit între aceștia și recurentul-reclamat A.M., prezentat în instanță de B.M.

în nume propriu și în calitate de mandatar cu procură autentificată din 14 noiembrie 2012. La data de 17 ianuarie 2013, recurenții B.M., B.M.A. și B.M.C. s-au prezentat personal în fața Înaltei Curți și au declarat că înțeleg să renunțe la judecata recursului formulat împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. În temeiul art. 246 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 298 C. proc. civ., precum și ale art. 316 C. proc. civ., instanța constată că partea are dreptul de a renunța oricând la judecata recursului, verbal în ședință publică sau în scris, personal sau prin mandatar cu procură autentică. În consecință, văzând poziția procesuală exprimată de recurenți, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale menționate și principiului disponibilității căruia îi dau expresie și să ia act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea de către recurenții-reclamanți B.M.A., B.M. și B.M.C. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.