ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4

septembrie 2006, A.M. a formulat contestație împotriva dispoziției din 17 iulie

2006,

emisă de Primarul

Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 18080 mp.

La data de 4 iulie 2008, reclamantul a

arătat că solicită acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, în

măsura în care nu este posibilă restituirea pe vechiul amplasament.

Prin sentința nr. 328 din 7 noiembrie

2008 pronunțată în Dosarul nr. 3013/63/2006,

Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte

contestația, a anulat în parte dispoziția din 17 iulie 2006 a Primarului

Municipiului Craiova, a dispus restituirea în natură către reclamant a

terenului în suprafață de 245 mp, situat în Craiova, județul Dolj, identificată

prin schița la raportul de expertiză, ca suprafața, apreciind instanța că este susceptibil

de a face obiectul unei proprietăți private funcționale, fără a afecta normala utilizare

a construcțiilor învecinate și a menținut dispoziția contestată în ceea ce privește

măsura de acordare a despăgubirilor pentru restul terenului de 20 259 mp.

Instanța de fond a constatat că imobilul

autoarei A.S. compus din teren în suprafață de 20504 mp situat în Craiova, jud.

Dolj, a fost preluat abuziv, în două etape și anume, în 1953 a fost preluată, fără

titlu, suprafața de 17634,5 mp, iar în baza Decretului de expropriere nr. 450/1979

a trecut în proprietatea statului terenul de 2870 mp.

În baza expertizei efectuate în cauză,

au fost identificate parcelele restituite reclamantului prin dispoziția din 2006,

suprafața care constituie în prezent proprietatea reclamantului și terenurile libere

de construcții, cu următoarele suprafețe: 136 mp, 42 mp, 162 mp, 245 mp, și 906

mp., stabilind că restul terenului este ocupat de blocuri de locuințe, străzi și

alei, de Complexul P. și Imprimeria Oltenia.

A apreciat instanța de fond că nu pot fi

restituite restul suprafețelor identificate prin expertiză deoarece suprafețele

reprezintă spații de parcare, subteranul suprafeței este străbătut de rețeaua de

canalizare a blocurilor din zonă, iar suprafața de teren este amplasat între blocurile

de locuințe și Complexul Comercial P. și nu are amplasament care să permită restituirea

în natură.

Tribunalul a respins solicitarea reclamantului

de a i se acorda în compensare bunuri sau servicii considerând că reprezintă un

act de dispoziție ce poate fi consimțit numai de titularul dreptului de proprietate

asupra bunului.

Atât reclamantul cât și Primarul Municipiului

Craiova au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă

nr. 97 din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3013/63/2006,

a admis apelurile, a desființat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

Instanța de apel a reținut că dispoziția

contestată a fost emisă de pârât cu nerespectarea art. 22 și art. 27 din Legea

nr. 10/2001, în privința unei părți din terenul care a făcut obiectul notificării,

pârâtul neavând calitatea de persoana juridică deținătoare, apreciind ca instanța

de fond trebuie să lămurească situația juridică a imobilului la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu deținătorii reali ai bunului,

să stabilească dacă parte din teren este evidențiată în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, sau a făcut obiectul unor contracte de concesiune, urmând

ca, în raport de situația de fapt stabilită, să facă aplicarea, după caz, a prevederilor

art. 21, 27 sau 14 din Legea nr. 10/2001, deoarece din cererea introductivă și din

procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, terenul se află parțial în

incintă Poligrafie, iar din rapoartele de expertiză aflate la dosarul instanței

de fond, o parte din teren, pe care este amplasat Complexul comercial P., aparține

SC S.H. SRL, iar o altă suprafață este deținută de Imprimeria Oltenia.

A motivat instanța de apel că în situația

în care entitatea căreia i se adresează notificarea deține numai în parte bunul

solicitat, are obligația, conform art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

de a emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care

o deține, și de a comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana

fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, potrivit

alin. (3) din textul menționat, iar nu de a respinge notificarea și cu privire la

acea parte din bun deținută de altă persoană fizică sau juridică.

A mai apreciat instanța de apel că se impunea

admiterea cererii de introducere în cauză a unităților deținătoare SC S.H. SRL și

Imprimeria Oltenia, formulată de reclamant la 7 martie 2008, soluția contrară a

instanței de fond fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 22 și 27 din Legea

nr. 10/2001. Reclamantul nu putea fi sancționat pentru neîndeplinirea de către Primăria

Craiova a obligațiilor stabilite de lege în sarcina acesteia, având are dreptul

de a se judecat în contradictoriu cu toți deținătorii bunului, așa cum a solicitat

prin cererea introductivă.

În rejudecare, prin sentința nr. 448 din

17 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, a admis în parte contestația formulată de reclamantul

A.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului

Craiova, SC S.H. SRL și C.N.I. C. București - Imprimeria Oltenia, a anulat în parte

dispoziția din 17 iulie 2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Craiova și

a dispus restituirea în natură către reclamant, a imobilelor terenuri situate în

Craiova, jud. Dolj, respectiv suprafele de teren de 169 mp, și de 202 mp și suprafața

de 906 mp, astfel cum au fost identificate în schița anexă la raportul de expertiză

tehnică judiciară întocmit de expert ing. M.P..

Instanța de fond a reținut în sinteză faptul

că reclamantul A.M., a făcut dovada prin înscrisuri și proba testimonială, a calității

de persoană îndreptățită, ca moștenitor al autoarei sale, A.S., precum și a preluării

abuzive de către stat pentru suprafața de teren de 20504 mp, din care 2424 mp a

fost anterior restituită în natură prin dispoziția din 20 aprilie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată

prin dispoziția din 14 august 2006 a aceluiași Primar.

În baza rapoartelor de expertiză efectuate

în cauză, Tribunalul a constatat că din întregul teren solicitat se mai pot restitui

în natură suprafațele de 169 mp, precum și de 202 mp. identificate ca fiind în schița-anexă

la suplimentul raportului de expertiză, întocmit de expert-ing.M.P., întrucât sunt

libere de construcții și susceptibile de a face obiectul unei proprietăți private

funcționale și nu afectează utilizare a construcțiilor învecinate.

Tribunalul a mai constatat că, în temeiul

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, poate fi restituită

în natură și suprafața de 906 mp, identificată din care suprafața de 814 mp se suprapune

peste terenul deținut de pârâta C.N.I. C. SA București - Imprimeria Oltenia, iar

suprafața de 92 mp se suprapune peste terenul deținut de pârâta SC S.H. SRL.

Nu pot fi restituite suprafețele 136 mp

și 42 mp ce reprezintă spații de parcare, de utilitate publică, nici suprafața 162

mp ce are în subsol rețeaua de canalizare a blocurilor din zonă.

Tribunalul a respins solicitarea reclamantului

de compensare cu bunuri sau servicii pe motiv că măsura reparatorie respectivă constituie

o dare în plată, un act juridic de dispoziție consimțit doar de titularul dreptului

de proprietate asupra bunurilor, în baza acordului de voință cu solicitantul.

Împotriva sentinței nr. 448 din 17 noiembrie

2010 a Tribunalul Craiova, secția civilă, au declarat apel contestatorul A.M., precum

și intimatele Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, SC

S.H. SRL și C.N.I. C. SA - Imprimeria Oltenia - București.

în instanța de apel au formulat cerere

de intervenție

SC D. SRL în

interesul apelantelor Primăria Municipiului Craiova și Primarului Municipiului Craiova

și respectiv SC E.I. SRL Craiova, în interesul Primăriei Municipiului Craiova invocând

că au edificat construcții autorizate pe o porțiune din terenul dat în concesiune,

necesare activității comerciale. Au solicitat admiterea apelului și schimbarea în

tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 14 din data de 21 februarie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 7236/63/2009*, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a respins apelul declarat

de reclamantul A.M. ca nefondat și a admis apelurile intimaților pârâți, Primarul

Munciipiului București, Primăria Municipiului Craiova, SC S.H. SRL, C.N.I. C. S.A.

București - Imprimeria Oltenia precum și cererile de intervenție accesorie în interesul

apelantelor Primarul Municipiului Craiova și Primăria Craiova, a schimbat în tot

sentința atacată în sensul că a respins contestația, așa cum a fost precizată, împotriva

dispoziției din data de 17 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

În sinteză, instanța de apel a apreciat

că în baza expertizei efectuate de expert D.C., precum și de către expert tehnic

asistent N.C. având ca obiectiv individualizarea terenului, dacă este ocupat, afectat

de detalii de sistematizare, dacă aparține domeniului public sau privat al statului,

ce suprafețele sunt deținute de SC S.H. SRL și C.N.I. C. și cu ce titlu, coroborate

celelalte înscrisuri, terenul nu poate fi restituit în natură și nici nu pot fi

acordate bunuri sau servicii în compensare.

A reținut instanța de apel că terenul solicitat

a fi restituit în natură este ocupat de investiții publice, utilități, spații verzi

și alei construite după preluarea de către stat, reprezentând lucrări de utilitate

publică ce aparțin domeniului public, iar față de prevederile art. 10 pct. 1 și

2 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10 din H.G. nr. 250/ 2007, pot să fie acordate

doar despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1095/2005.

Instanța de apel a mai reținut că nu poate

fi restituit terenul deținut de pârâta SC S.H. SRL deoarece nu este liber în înțelesul

Legii nr. 10/2001 și potrivit principiilor instituite de H.G. nr. 250/2007 și nici

suprafețele de teren deținute de interveniente în baza unor contracte de concesiune

încheiate înainte de formularea unei notificări sau revendicare și ocupat de construcții

autorizate în sensul art. 10 din Legea nr. 10/2001. în privința pârâtei Imprimeria

Oltenia - C.N.I. C. SA București nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, pârâta neavând cunoștință despre existența pe rolul instanțelor

a contestației formulată de către A.M., decât după ce a fost introdusă în cauză.

Instanța de apel și-a însușit argumentul

instanței de fond în sensul că măsura reparatorie a compensării constituie o dare

în plată, act juridic de dispoziție trebuie consimțit de către titularul dreptului

de proprietate asupra bunurilor respective și în orice caz autoritatea locală nu

dispune de rezervă de teren pentru a fi acordată în compensare, iar suprafața de

teren solicitată, de 311 m.p., formează obiectul unui număr de 6 contracte de concesiune.

La data de 3 aprilie 2012, în termen legal,

reclamantul A.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 14 din data de 21 februarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 7236/63/2009.

La data de 19 noiembrie 2012 C.N.I. C.

SA. - Imprimeria Oltenia C.N.I. C. a depus întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat. A invocat și faptul că prin motivele de recurs sunt aduse critici de

netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi primite în recurs, iar intimații-pârâți

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, precum și intimatele-interveniente

SC D. SRL și SC E.I. SRL au depus note scrise prin care au solicitat respingerea

recursului ca nefondat și au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin încheiere din data de 22 noiembrie

2012,

instanța de judecată

a dispus introducerea în cauză a numiților B.M., B.M.A. și B.M.C., în calitate de

recurenți-reclamanți, urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat

sub nr. 2309 din data de 22 octombrie 2012, intervenit între aceștia și recurentul-reclamat

A.M., prezentat în instanță de B.M. în nume propriu și în calitate de mandatar cu

procură autentificată din 14 noiembrie 2012.

La data de 17 ianuarie 2013, recurenții

B.M., B.M.A. și B.M.C. s-au prezentat personal în fața Înaltei Curți și au declarat

că înțeleg să renunțe la judecata recursului formulat împotriva deciziei nr. 14

din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

În temeiul art. 246 C. proc. civ., coroborat

cu dispozițiile art. 298 C. proc. civ., precum și ale art. 316 C. proc. civ., instanța

constată că partea are dreptul de a renunța oricând la judecata recursului, verbal

în ședință publică sau în scris, personal sau prin mandatar cu procură autentică.

În consecință, văzând poziția procesuală

exprimată de recurenți, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale

menționate și principiului disponibilității căruia îi dau expresie și să ia act

de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de renunțarea de către recurenții-reclamanți B.M.A., B.M. și B.M.C. la judecata

recursului declarat împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.