ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5611/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5611/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 martie 2006,

reclamanta C.C. a formulat contestație împotriva dispoziției din 17

ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea

acesteia și obligarea pârâtului să emită o dispoziție de

restituire în natură imobilul teren, situat în Craiova.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, deși prin notificarea din 2001 a solicitat în baza

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului preluat în baza

Decretului de expropriere nr. 38/1986, prin dispoziția contestată s-a

propus acordarea despăgubirilor în echivalent, în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, reținându-se că imobilul nu poate fi

restituit în natură.

Prin sentința nr. 660 din 26

octombrie 2007 Tribunalul Dolj a admis contestația reclamantei și a

anulat parțial dispoziția din 17 ianuarie 2006, dispunând restituirea

în natură a suprafeței de 534 mp teren situat în Craiova, cu

vecinătățile aferente, conform raportului și suplimentului

la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.A.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta C.C.

și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, ca

unică moștenitoare legală a fostei proprietare V.I., de la care

a fost preluat imobilul în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986, iar

terenul este liber și poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul primarul Municipiului Craiova, în calitate de

reprezentant al Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală și

netemeinică și solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în

sensul respingerii contestației.

Prin motivele de apel s-a invocat

tardivitatea contestației formulate cu depășirea termenului de

30 zile prevăzut de Legea 10/2001, iar pe fondul cauzei s-a susținut

că, în mod eronat, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței

de teren de 534 mp, întrucât imobilul respectiv are destinație

publică, fiind inclus în Parcul Cornițoiu.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 88 din 28 februarie 2008 a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâții primarul Municipiului Craiova și

Primăria Municipiului Craiova, reținând că au fost respectate

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/3001, dispoziția

emisă de Primarul Municipiului Craiova la 17 ianuarie 2006 și comunicată

contestatoarei la 7 februarie 2006, fiind atacată de aceasta la 7 martie

2005 în termenul legal.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat

că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură terenul liber și

neafectat de utilități publice, astfel cum a relevat raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză.

Susținerile apelantului în

sensul că terenul respectiv ar aparține domeniului public al

Municipiului Craiova, fiind inclus în zona verde denumită „Parcul

Cornițoiu" au fost înlăturate ca nefondate, în condițiile

în care la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că

imobilul solicitat face parte din zona respectivă.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs primarul Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.,

reiterând criticile formulate prin motivele de apel referitoare la întinderea

obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art.

22 din Legea nr. 10/2001 și art. 103 C. proc. civ., recurentul

susținând că atât tribunalul cât și curtea de apel nu s-au

pronunțat asupra câtimii obiectului dedus judecății, neobservând

că prin notificare, V.I. a solicitat restituirea în natură a 410 mp.,

respectiv a suprafeței preluate de la autoarea sa prin procesul verbal

încheiat la 14 octombrie 1986, soluția instanței de apel fiind

nemotivată sub acest aspect.

De asemenea, s-a susținut

că în mod eronat instanța s-a considerat legată de concluziile

raportului de expertiză, încălcând astfel principiul

disponibilității, recunoscut părților prin art. 129 C. proc.

civ. și pronunțându-se asupra a mai mult decât s-a solicitat de

către intimată prin notificare.

Recurentul a invocat, totodată,

greșita aplicare a dispozițiilor legii, în sensul că, deși

s-a depus H.G. nr. 965/2002 privind inventarul bunurilor aparținând

domeniului public de interes local, instanța a considerat că nu s-a

administrat nici o probă prin care să rezulte că terenul în

litigiu este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv

„Parcul Cornițoiu".

În dovedirea motivelor de recurs,

pârâtul a depus la dosar hotărârea de guvern privind atestarea domeniului

public al județului Dolj, precum și al municipiului, orașelor

și comunelor din județul Dolj, în care figurează „Parcul

Cornițoiu".

De asemenea, s-a depus la dosar

dispoziția din 4 august 2008, emisă de primarul Municipiului Craiova

în executarea sentinței primei instanțe, definitive ca urmare a

respingerii apelului prin decizia recurată și procesul verbal de

punere în executare din 5 august 2008.

Prin decizia civilă nr. 7548

din 28 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 1712/63/2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâții

primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova

împotriva deciziei civile nr. 878 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel

Craiova, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la

instanța de apel.

Pentru a se pronunța astfel,

Înalta Curte a reținut că prin motivele de apel formulate împotriva

sentinței primei instanțe, pârâtul apelant primarul Municipiului

Craiova a susținut că în mod eronat a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 543 mp. teren, deși reclamanta a

făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru 410 mp., așa cum

rezultă din actul de proprietate și procesul verbal de preluare

încheiat, ca urmare a exproprierii, la 14 octombrie 1986.

Asupra acestei critici vizând

acordarea către reclamantă a mai mult decât s-a cerut, instanța

de apel nu s-a pronunțat prin considerentele deciziei recurate, neindicând

argumentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a formulat

convingerea.

Astfel, instanța de apel,

respingând apelul pârâtului, fără a arăta considerentele pentru

care s-a înlăturat critica menționată, a încălcat dispoz.art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neverificând, în limitele cererii de apel,

stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță, conform art. 295 C. proc. civ.

S-a constatat că

încălcarea dispozițiilor legale menționate și

nepronunțarea asupra motivului de apel referitor la restituirea unei

suprafețe de teren mai mari decât cea solicitată prin notificare,

conduce la casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

S-a indicat ca rejudecând apelul,

instanța să aibă în vedere împrejurarea că prin notificarea

înregistrată la BEJ B.T. la 23 iulie 2001 (dosar fond), reclamanta V.I. a

solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 410

mp. situat în Craiova, teren despre care se arată că este ocupat de

domeniul public, solicitându-se de către intimată atribuirea unui alt

teren într-o zonă similară sau despăgubiri.

De asemenea, să se aibă în

vedere și faptul că potrivit anexei la decretul de expropriere s-a

preluat de la V.I. o suprafață de 410 mp., aceeași

suprafață fiind menționată și în procesul verbal

încheiat la 14 octombrie 1986, precum și înscrisul nou depus la dosar în

faza recursului, respectiv H.G. nr. 965 din 5 septembrie 2002, privind

atestarea domeniului public al județului Dolj.

Primind cauza spre rejudecare,

Curtea de Apel Craiova, conformându-se deciziei de casare a dispus completarea

raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul ca expertul sa

precizeze dacă terenul ce face obiectul notificării este inclus în

terenul ce aparține domeniului public menționat la poziția nr. 4796

în H.G. nr. 965/2002, răspunsul acestuia fiind că terenul revendicat

face parte din domeniul public.

Prin decizia civilă nr. 247 din

14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat

și s-a schimbat sentința de fond în sensul respingerii

contestației, instanța reținând că terenul solicitat în

cauză are destinația de parc, făcând parte din „Parcul

Cornițoiu" și în raport de mențiunile cuprinse la

poziția nr. 4796 în H.G. nr. 965/2002, precum și față de

concluziile expertului prin suplimentul la raportul de expertiză, din care

rezultă neechivoc faptul că terenul ce face obiectul notificării

este inclus în terenul ce aparține domeniului public, se constată

că restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 247

din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând

aplicarea greșită a legii de către instanța de apel a

prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 și art. 10 din

Legea nr. 10/2001, precum și a art. 6 alin. (2) din normele de aplicare a

legii speciale.

Se arată că, în

speță primează principiul restituirii în natură, dat fiind

faptul că imobilul nu este afectat de utilități publice, mai

ales că s-a procedat la punerea în posesie a reclamantei.

Mai arată că, potrivit

dispozițiilor art. 6.1 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, nu prezintă relevanță afectațiunea

juridică actuală a imobilului, deținătorul acestuia care,

la data soluționării notificării, este calificat ca fiind bun

proprietate publică are competența de a dispune restituirea în

natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii

prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările și

completările ulterioare.

Învederează că a cerut

anularea dispoziției nr. 2764/2006 a primarului Municipiului Craiova

și obligarea la emiterea unei decizii de restituire în natură a

imobilului-teren, fără a face vreo precizare cu privire la

suprafața acestuia, întrucât nu cunoștea întinderea exactă.

Analizând recursul din prisma

criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat,

pentru considerentele ce succed:

Prin decizia civilă nr. 247 din

14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

și pentru cauze cu minori și de familie decretul nr. 85/1985 s-a

constatat că imobilul nu se poate restitui în natură, întrucât acesta

aparține domeniului public.

Aprecierea instanței de apel a

ignorat faptul că, din același segment al domeniului public al

municipiului Craiova – Parcul Cornițoiu, au făcut parte mai multe

proprietăți restituite pe cale administrativă de către primarul

Municipiului Craiova în aplicarea dispozițiilor pct. 6.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 a fost preluat de la

autoarea reclamantei, V.I.

Prin cererea introductivă de

instanță, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren

situat în Craiova, județul Dolj, fără a face nicio precizare

referitoare la suprafața solicitată.

Concluziile raportului de

expertiză de specialitate au relevat că terenul în

suprafață de 534 mp, din totalul de 570 mp, este liber, nefiind

afectat de nici un detaliu de sistematizare și se poate dispune

restituirea în natură, iar suplimentul la acest raport a relevat faptul

că imobilul revendicat este inclus în suprafața de teren ce

aparține domeniului public menționat la poziția 4796 a H.G. nr. 965/2002.

Legile nr. 213/1998 si nr. 10/2001

au domenii distincte de reglementare, prima vizând proprietatea publică

și regimul juridic al acestora, cea de a doua, regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv.

Conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001, restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face

sau nu parte din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă, anterior

intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de

Legea nr. 213/1998.

Excepțiile de la măsura

restituirii sunt, de asemenea, strict reglementate de Legea nr. 10/2001, nici

unul dintre cazurile de excepție nevizând apartenența bunului la

domeniul public.

De aceea, atunci când constată

că un bun nu poate fi restituit pentru că este afectat de

amenajări de utilitate publică, instanța nu trebuie să

verifice dacă bunul face parte din domeniul public și dacă a

fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998, ci

trebuie să analizeze dacă amenajarea este, într-adevăr, de

utilitate publică, în sensul Legii nr. 10/2001, republicată, astfel

cum a fost explicitată prin Normele sale de aplicare unitară,

adoptate prin H.G. nr. 205/2007.

Astfel, instanța de apel a

procedat greșit prin suplimentarea probatoriului cu suplimentul la

expertiza efectuată, solicitând expertului să constate dacă

bunul aparține sau nu domeniului public, câtă vreme expertiza de

specialitate a relevat faptul că terenul nu este afectat de amenajări

de utilitate publică.

Faptul că imobilul face parte

din domeniul public, atâta timp cât este liber și neafectat de detalii de

sistematizare, nu reprezintă un impediment pentru a fi restituit în

natură.

Având în vedere cele mai sus

arătate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a

pronunțat o soluție nelegală, astfel încât criticile formulate

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și

hotărârea instanței de apel va fi casată în sensul că

apelul va fi respins, iar sentința instanței de fond va fi

menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.C. împotriva deciziei civile nr. 247 din 14 octombrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia civilă nr.

247 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

și pentru cauze cu minori și de familie și menține

sentința civilă nr. 660 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.