ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5142/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 18475 din 28

septembrie 2007 Primarul Municipiului Craiova a respins cererea formulată de V.C.,

în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a terenului în

suprafață de 306 mp, situat în Craiova, și a propus acordarea despăgubirilor în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

La 29 octombrie 2007, persoana

îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței - în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului

Craiova - să oblige pârâtul a-i restitui în natură terenul în legătură cu care

s-a formulat notificarea întrucât imobilul este liber, neafectat de construcții

sau alte utilități.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 141 din 14 aprilie 2009, a

admis contestația și anulând parțial dispoziția, în ceea ce privește

modalitatea de restituire, a dispus restituirea în natură a terenului în

suprafață de 209,35 mp, identificat prin raportul de expertiză, suplimentul

acestuia și schița aferentă.

A constatat că pentru diferența de

teren imposibil de restituit în natură, până la 306 mp, reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor,

conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că o parte din suprafața de teren în litigiu este

liberă și neafectată de utilități publice, restul terenului fiind ocupat de

carosabilul străzii și zona aferentă.

S-au mai reținut și declarațiile

martorilor audiați în cauză care au arătat că terenul nu este amenajat sau

ocupat de construcții, în aceeași zonă fiind restituite în natură terenuri,

către alte persoane îndreptățite iar în prezent sunt construite case de către

diverși proprietari.

Tot astfel, conchide instanța

fondului, cum din schița aferentă raportului de expertiză rezultă că și

celelalte terenuri - ca și cel aflat în litigiu - sunt traversate de conducte

subterane, rezultă că existența acestora nu poate împieta asupra

imposibilității restituirii în natură.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

care, prin decizia nr. 287 din 3 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâți, reținând în esență că din întreg contextul probatoriu

administrat rezultă fără echivoc că o parte „precis determinată” din teren este

complet lipsită de orice afectațiune și deci posibil de restituit în natură.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului

Craiova care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

critică hotărârile pronunțate în cauză pe considerentul greșitei restituiri în

natură a terenului ce a făcut obiectul notificării care, susțin recurenții,

este afectat de dotări tehnico-edilitare subterane, respectiv rețele termice și

de canalizare, cu zona de protecție aferentă și ca atare, nu poate fi dislocat

din ansamblul edilitar, fiind în mod evident afectat unor utilități publice.

În consecință, arată recurenții,

singura modalitate de soluționare a notificării pentru întreaga suprafață de

306 mp era acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 10.3 din

H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității

de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea

investită are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile

și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia, pentru ca acordarea

acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a

unor investiții sau amenajări de utilitate publică.

În această sintagmă sunt cuprinse

toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv rețelele

subterane, spațiile verzi din jurul blocurilor de locuit, piețele pietonale,

parcurile și grădinile publice, etc.

În cazul când se constată astfel de

situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau

la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau

zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoile comunității.

În speță, din actele cauzei rezultă

că terenul ce a făcut obiectul notificării este afectat, aproape în întregime,

unor amenajări de utilitate publică, respectiv este traversat de rețelele de

canalizare și termoficare ale orașului, zona aferentă acestora, necesară

accesului la lucrările de întreținere și reparații, precum și - pe o porțiune

de cca. 87 mp - de carosabilul și trotuarul străzii Mr. (a se vedea f. 108 -

116 - dosar nr. 19844/63/2007 al Tribunalului Dolj, secția civilă).

Potrivit expertizei efectuată în

cauză, nici în legătură cu suprafața de 98 mp pretins a fi rămasă liberă, din

totalul terenului solicitat spre restituire, nu există certitudinea

posibilității de a fi exploatată, aceasta fiind condiționată de traseul

conductelor ce traversează terenul, traseu subteran ce nu a putut fi stabilit cu

exactitate prin marcajele existente pe planurile puse la dispoziție de

primărie.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat

prin dispoziția atacată că suprafața în legătură cu care s-a formulat

notificarea, nu poate fi dislocată din ansamblul edilitar.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză iar pe fond,

a respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Primarul

municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei civile

nr. 287 din 03 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 141 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Respinge contestația formulată de V.C.

împotriva dispoziției nr. 18475 din 28 septembrie 2007 ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

octombrie 2010.