ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 298/2008

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1594 din 24 noiembrie 2006, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 și D.G.F.P. Dolj. A fost anulată în parte dispoziția nr. 17888 din 16 decembrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova și s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafețelor de teren de 423,76 mp și 94 mp, situate în Craiova, individualizate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Ș.V. și a schiței anexă, menținând dispoziția în ceea ce privește propunerea de acordare a despăgubirilor pentru diferența de teren nerestituită în natură.

A fost respinsă acțiunea față de pârâta D.G.F.P. Dolj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004, unitatea deținătoare nu s-a conformat celor dispuse și a procedat la restituirea în natură a suprafeței de 374 mp din totalul de teren în suprafață de 1764 mp, pentru diferența de teren nefacându-se o ofertă corectă de restituire prin echivalent, ceea ce este similar cu nesoluționarea notificărilor reclamantei în privința respectivei diferențe de teren.

În acest context, prin analiza posibilității restituirii în natură a diferenței de teren, în funcție de concluziile raportului de expertiză și de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Titlul I art. 1 pct. 27 din Legea nr. 247/2005, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la restituirea suprafețelor de 423,70 mp și 94 mp, ocupate de spații verzi, alei, suprafețe ce nu sunt ocupate de construcții și nici afectate de servituti legale și alte amenajări de utilitate publică. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, tribunalul a reținut ca întemeiată acțiunea reclamantei în sensul celor anterior arătate.

În ceea ce privește D.G.F.P. Dolj s-a reținut că nu este parte în raportul juridic litigios, neavând calitatea de entitate care a emis dispoziția atacată în discuție, motiv pentru care s-a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale a acesteia. Prin decizia nr. 493 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a admis apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 1594 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. și intimata pârâtă D.G.F.P. Dolj. A fost schimbată sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta S.C.

Instanța de apel a reținut în esență că, în raport de probatoriul administrat în cauză, terenul în suprafață de 423,70 mp nu este liber, fiind afectat de utilități publice (spații verzi, alei de acces), pe el fiind amplasată statuia lui Matei Basarab, teren ce se află în incinta Liceului „Matei Basarab" din Craiova. Față de dispozițiile art. 10 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent și nu la restituirea în natură a terenului.

În plus, pe de altă parte, s-a avut în vedere că reclamanta nu este îndreptățită la restituirea în natură a diferenței de teren solicitată pentru următoarele considerente: Potrivit actelor din dosar, se constată că reclamanta a formulat trei notificări adresate Primăriei municipiului Craiova, cu nr. 678/N/1991, 679/N/1991 și nr. 57/N/1991 ce au fost conexate și soluționate prin Dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004, potrivit căreia s-a restituit în natură suprafața de 374 mp din terenul solicitat în suprafață totală de 1764 mp, iar pentru diferența de teren persoana îndreptățită a fost invitată la negocieri pentru acordarea măsurilor reparatorii conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Predarea efectivă a terenului în suprafață de 374 mp s-a făcut prin procesul-verbal de predare-primire nr. 27609 din 23 februarie 2005, iar pentru diferența de teren în suprafață de 1390 mp, ce nu s-a restituit în natură și pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, s-a încheiat procesul- verbal de negociere nr. 27609 din 23 februarie 2005, în care s-au menționat motivele, pentru care persoana îndreptățită nu a acceptat oferta, respectiv aceea că valoarea negociată a terenului este sub nivelul valorii de piață, raportat la zona în care este situat în municipiul Craiova. S-a mai reținut că, în faza de negociere a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 și persoana îndreptățită, la data de 4 noiembrie 2005 a solicitat din nou restituirea în natură a diferenței de teren de 1390 mp.

Prin adresa nr. 11805 din 21 decembrie 2005, Primăria municipiului Craiova a comunicat persoanei îndreptățite că D.G.F.P. Dolj nu a dat avizul pentru oferta făcută de primărie, situație în care persoana îndreptățită urmează să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 1095/2005 privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru partea din imobil care nu a fost restituită în natură. La 16 decembrie 2005, Primăria municipiului Craiova a emis Dispoziția nr. 17888 prin care a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilele nerestituite în natură reclamantei, în condițiile prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Această ultimă dispoziție a fost contestată la tribunal și a făcut obiectul litigiului de față.

Instanța de fond, în soluția adoptată a motivat că odată cu apariția Legii nr. 247/2005, persoana îndreptățită a fost repusă în termen pentru a putea solicita restituirea în natură a imobilului. A mai arătat că măsurile reparatorii trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare pentru diferența de teren nerestituită în natură, iar lipsa acestei oferte ar echivala cu o nesoluționare a notificărilor reclamantei privind diferența de teren. S-a reținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru că Dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004 privind restituirea în natură a terenului nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 [fost art. 27 alin. (7)], dispoziție ce a rămas definitivă, iar termenul în care se putea formula contestația este un termen de decădere.

Primăria municipiului Craiova prin această dispoziție a soluționat definitiv cele trei notificări formulate de reclamantă privind restituirea în natură, a făcut o ofertă corectă de restituire, iar modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu repun în termen persoanele îndreptățite să solicite restituirea în natură a imobilelor care anterior apariției acestei ultime legi erau exceptate de la restituirea în natură. Pentru respectarea principiului restituirii în natură a imobilelor și după modificarea Legii nr. 10/2001, prin înlăturarea excepțiilor de la restituirea în natură, Legea nr. 247/2005 a prevăzut în Titlul VII care sunt procedurile ce trebuie urmate.

În acest sens sunt dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, deciziile ori dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda cu titlul de despăgubiri, dar și notificările nesoluționate se predau, pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale. Comisia, potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, procedează la analiza dosarelor sub aspectul legalității cererii de restituire în natură și, conform art. 21 din lege, dacă pe baza constatărilor se stabilește că imobilul pentru care au fost stabilite despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea lui.

S-a reținut deci, că, prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul a prevăzut proceduri administrative pentru verificarea legalității respingerii cererilor de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, pentru notificările făcute în termen și soluționate definitiv prin decizie sau dispoziție. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C., pe care a criticat-o prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor se susține în primul rând că hotărârea pronunțată de instanța de apel s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde susținerile părților și dovezile invocate, modalitate în care i-au fost încălcate drepturile sale.

Mai arată că, la data de 10 aprilie 2007 au avut loc dezbaterile privind apelul declarat de pârâtă, consemnate în încheierea de ședință, ce face parte integrantă din decizia atacată, aspect ce nu s-a consemnat în practicaua deciziei recurate, decizie pronunțată și fără precizarea amânării pronunțării, aspecte ce atrag nulitatea deciziei. Se mai susține că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității și dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu a dat cuvântul părților asupra excepției tardivității contestației și nici nu a fost stabilit cadrul procesual. O altă critică se referă la neanalizarea legalității dispozițiile nr. 17888 din 16 decembrie 2007, ceea ce înseamnă că nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, analizând în continuare posibilitatea restituirii în natură a diferenței de teren nerestituit prin prisma art. 10 pct. l și 2 din Legea nr. 10/2001, cu invocarea explicitată a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prima critică formulată de reclamantă cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 3 C. proc. civ. este nefondată, deoarece, potrivit încheierii din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a dat cuvântul părților din proces asupra apelului declarat în cauză, fiind consemnate susținerile părților prezente, cu argumentele invocate, iar pronunțarea a fost amânată conform art. 260, pentru a se da posibilitatea apelanților pârâți, lipsă la acel termen să-și exprime în scris punctele de vedere. De asemenea, în dispozitivul încheierii s-a menționat amânarea pronunțării la data de 17 aprilie 2007 (fila 21 dosar apel). Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului contradictorialității și a dispozițiilor art. 137 alin. (l) C. proc.

civ., în condițiile în care nu s-a invocat nicio excepție, cu ocazia soluționării apelului de către părțile prezente și nici din oficiu de către instanță pentru a fi pusă în discuția părților. De fapt, critica se referă la încălcarea principiului contradictorialității, pentru că părțile nu au pus concluzii cu privire la excepția tardivității contestației și nu la faptul că aceasta nu a fost invocată cu ocazia soluționării litigiului, în sensul că instanța nu s-a pronunțat mai întâi pe excepție și apoi cu privire la fondul apelului. În ceea ce privește nelămurirea cadrului procesual și întinderea cercetării judecătorești, recurenta nu arată în ce constau aceste nelămuriri pentru ca instanța de control judiciar să facă analiza și aprecierile necesare.

Distinct de cele arătate, se reține că, recurenta reclamantă a contestat numai Dispoziția nr. 17888 din 16 decembrie 2005 și nu Dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004, care nu a fost contestată în termen de 30 zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 [fost art. 27 alin. (7) anterior modificărilor], astfel că această dispoziție a rămas definitivă. Nefăcând obiectul contestației, instanța nici nu era abilitată să se pronunțe cu privire la termenul în care aceasta putea fi contestată. Referitor la a doua critică se reține că, recurenta reclamantă a contestat Dispoziția nr. 17888 din 16 decembrie 2005, astfel că obiectul litigiului a fost bine stabilit.

Corect instanța de apel a reținut că Dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004 nu a fost contestată, prin ea Primăria municipiului Craiova soluționând notificările reclamantei privind restituirea în natură, făcând o ofertă de restituire, iar față de modificările Legii nr. 10/2001 s-a apreciat că nu poate fi vorba de o repunere în termen a persoanelor îndreptățite care să solicite restituirea în natură a imobilelor ce erau exceptate de la această măsură anterior apariției Legii nr. 247/2005. În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că, pentru respectarea principiului restituirii în natură a imobilelor după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 s-au prevăzut procedurile ce trebuie urmate de persoanele îndreptățite în Titlul VII.

În speță, prin Dispoziția nr. 7107 din 27 decembrie 2004, emisă de Primarul municipiului Craiova a fost restituită parțial în natură suprafața de 374 mp teren reclamantei față de suprafața inițial solicitată de 1764 mp, pentru diferența de 1390 mp teren ocupat de Liceul „Matei Basarab" din municipiul Craiova reclamanta fiind invitată la negocieri pentru acordarea măsurilor reparatorii în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.

Această dispoziție nu a fost contestată de către reclamantă, contestația vizând Dispoziția nr. 17888 din 16 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Craiova prin care s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul imposibil de restituit în natură; față de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, dispoziția urmează să fie predată Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care după verificarea legalității cererii de restituire în natură va stabili, în raport de situația juridică a imobilului, prin decizie motivată, dacă poate proceda la restituirea acestuia. Trebuie reținut că după apariția Legii nr. 247/2005, restituirea în natură a imobilelor solicitate prin notificări formulate în termen față de data apariției Legii nr. 10/2001 și care au fost soluționate definitiv și irevocabil nu mai pot face obiectul unei noi analize.

În cauză, nu se poate reține că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a solicitat, în condițiile în care a avut în vedere contestația împotriva Dispoziției nr. 17888 din 16 decembrie 2005, contestație cu care a fost investită inițial instanța și care a fost emisă după modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005. Astfel, corect s-a reținut că instanța nu se putea pronunța decât în conformitate cu prevederile acestei legi, reținând legalitatea hotărârii recurate prin aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (4) și art. 21 din Legea nr. 247/2005. Fată de cele arătate mai sus, niciuna dintre criticile formulate de către reclamantă nu este întemeiată, considerente pentru care recursul acesteia, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. împotriva deciziei nr. 493 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.