ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4692/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie 2003 la Tribunalul Dolj și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta P.A.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta Primăria municipiului Craiova să fie obligată să-i restituie în natură terenul situat în Craiova. În motivare a arătat că terenul provine prin moșteniri succesive de la bunicul patern. Urmare notificării adresate Primăriei Craiova aceasta a emis dispoziția nr. 5808 din 28 mai 2003 prin care a înaintat notificarea Prefecturii Dolj pentru suprafața de 249 mp și I.J.P. Dolj pentru suprafața de 66 mp. O comisie din cadrul prefecturii, arată reclamanta, a constatat că terenul poate fi restituit în natură.

La data de 3 noiembrie 2003 și-a precizat acțiunea arătând că din suprafața de 315 mp pe care o cere, suprafața de 249 mp o solicită de la Primăria Craiova iar suprafața de 66 mp de la Inspectoratul Județean de Poliție Dolj. Ulterior (18 februarie 2004) reclamanta și-a precizat din nou acțiunea arătând că solicită obligarea Primăriei Craiova la restituirea în natură a suprafeței de 249 mp situată în str. P. și că nu mai solicită obligarea I.J.P. Dolj la restituirea suprafeței de 66 mp. Prin sentința civilă nr. 335 din 15 septembrie 2004 Tribunalul Dolj a admis acțiunea precizată, a anulat în parte dispoziția nr. 5808 din 28 mai 2003 și a dispus restituirea suprafeței de 249 mp identificată prin raportul de expertiză.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că din probele administrate rezultă că reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 401/1983. Atât expertiza cât și cercetarea locală au evidențiat amenajări pe suprafața respectivă, dar și posibilitatea pentru reclamantă a restituirii în natură. Restituirea în natură este măsura reparatorie principală prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Consiliul local al municipiului Craiova prin primar și Primăria municipiului Craiova arătând că terenul este afectat de utilități publice, intrând în proprietatea statului prin expropriere, scopul exproprierii fiind atins.

Mai este criticată hotărârea pentru că potrivit H.G. 492/2003 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 entitatea notificată are plenitudine de competență în a aprecia dacă dispune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii. Ultima critică este că instanța în mod greșit a dispus restituirea în natură fără a obliga reclamanta la restituirea sumei primită ca despăgubire la data exproprierii. Prin decizia civilă nr. 1851 din 7 iulie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece nu este liber așa cum evidențiază raportul de expertiză și cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, apreciind că imobilul nu poate fi restituit în natură. Recursul este fondat. În mod greșit instanța de apel a reținut că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece nu este liber, iar restituirea ar împiedica accesul la parcarea betonată și ar fi necesare lucrări de desființare a amenajărilor existente. Principiul consacrat în dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie de regulă în natură.

În alin. (2) se prevede că „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent”. Rezultă că modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar față de regula principală a restituirii în natură reglementat în alin. (1). Instanța de apel admițând apelul pârâților Consiliul local Craiova și Primarul municipiului Craiova și schimbând sentința în sensul respingerii acțiunii a pronunțat o hotărâre greșită. Reclamanta a făcut pe deplin dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 (fila 31, 37 dosar fond). Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și cu precădere din constatările raportului de expertiză (filele 94-95 dosar fond) rezultă că restituirea în natură este posibilă.

Astfel, respectând cu rigurozitate obiectivele fixate de instanță expertul arată că terenul revendicat este ocupat de o alee de acces betonată, indicând și modul în care se poate realiza accesul în situația restituirii. Expertul arată expressis verbis : „Pe terenul în litigiu nu sunt edificate alte construcții care să împiedice retrocedarea acestuia” și evidențiază că restituirea terenului nu incomodează nici o cale de acces. Concluziile raportului de expertiză sunt în concordanță cu constatările făcute chiar de Prefectura Județului Dolj (fila 4 dosar fond). Pentru cele ce preced recursul urmează să fie admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.A.L. împotriva deciziei civile nr. 1851 A din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova. Modifică decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții Consiliul local al municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 335 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Dolj pe care menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.