ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4391/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 martie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul V.P. a formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 4268 din 25 februarie 2003 emisă de

Primarul municipiului Craiova solicitând anularea acesteia și restituirea în

natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 600 mp

situat în Craiova.

În motivarea contestației s-a arătat

că terenul a aparținut autoarei reclamantului V.I., fiind dobândit prin vânzare

cumpărare în anul 1940 și a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat. Cu

toate acestea, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost

respinsă cu motivarea că terenul nu se află în posesia statului.

Pârâta Primăria municipiului Craiova

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației întrucât terenul nu

a fost preluat de către stat.

Examinând probatoriile administrate,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 524 din 4 decembrie 2003 a

admis, în parte, contestația în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Craiova și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, introdus în cauză

de către instanță la cererea reclamantului la 6 noiembrie 2003; s-a dispus

înaintarea dosarului privind notificarea efectuată de reclamant către Prefectura

Dolj pentru a stabili în favoarea acestuia măsuri reparatorii prin echivalent

pentru terenul în litigiu; a fost respinsă cererea privind restituirea în

natură a terenului.

Acțiunea a fost respinsă față de

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, constatând că acesta

nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 36 din Legea

nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut în esență că terenul a fost preluat de către stat de la

autoarea reclamantului, însă a fost înstrăinat în mod legal unor persoane

fizice, astfel încât nu poate face obiectul unei restituiri în natură ci doar a

măsurilor reparatorii prin echivalent.

S-a mai stabilit că Primăria are

calitate procesuală pasivă chiar dacă bunul nu se mai află în prezent în

patrimoniul sau pentru că ea a fost cea care l-a preluat și la înstrăinat altor

persoane.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 370 din 5 martie 2004, a admis apelul, a anulat

sentința și a reținut cauza spre rejudecare în vederea completării

probatoriilor.

După rejudecare, aceeași instanță,

prin decizia nr. 3058 din 24 septembrie 2004 a admis acțiunea împotriva ambilor

pârâți, a anulat dispoziția emisă de Primarul municipiului Craiova și a

stabilit că valoarea de expertiză a terenului solicitat este de 316.093.800

lei, în raport de care vor fi stabilite și acordate măsurile reparatorii

cuvenite reclamantului.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel a reținut în esență că terenul a fost preluat de către stat fără

titlu, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de

persoană îndreptățită, însă cum imobilul a fost înstrăinat în mod legal altor

persoane, măsurile reparatorii pot fi doar în echivalent, la valoarea stabilită

prin expertiza tehnică necontestată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

D.G.F.P. Dolj.

Recurentul a formulat o singură

critică, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu

are atribuții și competență în rezolvarea litigiului dedus judecății.

Intimatul reclamant a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat.

Sub un prim aspect, din practicaua

deciziei recurate rezultă că recurentul pârât a invocat lipsa calității sale

procesuale pasive după închiderea dezbaterilor, încălcând astfel prevederile

art. 115 și art. 132 C. proc. civ.

Excepția este însă nefondată deoarece

potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată,

incident în speță, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost

identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin

Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile, de la data la care a

expirat termenul prevăzut de alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea

Primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege. În

speță, Primăria nu a făcut reclamantului nici o comunicare, astfel încât

statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală

pasivă.

Așa fiind, recursul va fi respins,

ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., recurentul va fi obligat către intimatul reclamant la plata

cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 3058 din 24 septembrie 2004 a Curții de

Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de

2.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant V.T.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2006.