ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj la data de 18 iulie 2003,, reclamantele I.E. și I.M. au

chemat în judecată pârâții Consiliul local al municipiului Craiova, Primarul

municipiului Craiova și Prefectura județului Dolj, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001, solicitând ca instanța să dispună restituirea în natură a

terenului în suprafață de 2044 mp situat în Craiova, ori în subsidiar,

acordarea de despăgubiri.

În motivarea acțiunii au arătat că

prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 septembrie 1963, I.I.(în prezent

decedat, având ca moștenitor pe I.E.) și I.M. au dobândit terenul respectiv,

care le-a fost expropriat prin Decretul nr. 336/1985. S-a formulat notificare

în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitându-se restituirea în natură a

imobilului, rămasă fără răspuns.

Pe parcursul desfășurării procesului

s-a emis Dispoziția nr. 6077 din 4 februarie 2004 de către pârâtul Primarul

municipiului Craiova prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură,

notificarea fiind înaintată Prefecturii județului Dolj cu propunere de acordare

a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Urmare a acestei situații,

reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să solicite și

anularea dispoziției menționate.

Pârâtul Consiliul local al

municipiului Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii,

cu motivarea că pe teren s-au realizat investițiile preconizate (stradă cu

linie de tramvai și parc). S-a mai arătat că bunul face parte din domeniul

public de interes local, astfel încât singura soluție legală o reprezintă

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

și expertiză topografică, astfel cum aceasta a fost completată, Tribunalul Dolj

a pronunțat sentința civilă nr. 293 din 13 iulie 2004, prin care:

- a admis în parte acțiunea;

- a anulat Dispoziția emisă de

Primarul municipiul Craiova;

- a dispus restituirea

în natură către reclamante a unei suprafețe de teren de 1576 mp, situate în Craiova,

cu amplasamentul stabilit în schița, anexă a raportului de expertiză

topografică, ing. P.M.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut în esență că pentru suprafața de teren

de 1576 mp nu există lucrări de investiții începute, imobilul nefiind, pe

această porțiune, afectat de detalii de sistematizare. Cum calitatea de

„persoane îndreptățite” în sensul Legii nr. 10/2001 este întrunită, sub toate

aspectele, de către reclamante, natura reparatorie a actului normativ poate fi

realizată pe deplin prin restituirea imobilului în natură.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții Consiliul local al Municipiului Craiova și

Primarul municipiului Craiova, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii

acțiunii.

S-a mai arătat că în

cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) și art. 11 pct. 3 din Legea

nr. 10/2001, potrivit măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent

bănesc în situația în care terenurile sunt ocupate de investiții legale

aprobate și sunt destinate folosirii publice. Apelanții au mai susținut că

terenul în litigiu aparține domeniului public de interes local și face parte

din planul urbanistic general al municipiului, fiind destinat amenajării

hidrotehnice și de agrement „Lac Craiovița”.

Examinând aceste susțineri,

Curtea de Apel Craiova le-a apreciat ca întemeiate, astfel încât prin decizia

civilă nr. 357 din 2 februarie 2005 a admis apelul și a schimbat în totalitate

sentința în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel a

reținut în esență că:

- deși terenul în

suprafață de 1576 mp este în prezent liber, neafectat de construcții, el nu

poate fi restituit în natură întrucât întreaga zonă este afectată lucrărilor de

interes public, și anume construirea unui canal colector și amenajarea zonei de

agrement adiacente;

- scopul exproprierii

terenului a fost atins, astfel cum s-a reținut în mod irevocabil într-o altă

judecată având ca obiect revendicarea lui;

- bunul aparține

domeniului public de interes local, astfel încât singura modalitate legală de

dezdăunare a reclamantelor o constituie acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent.

Împotriva acestei

decizii reclamantele au declarat recursul de față, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamantele au arătat că din nici o probă administrată în

cauză nu se poate trage concluzia la care a ajuns instanța de apel în sensul că

pe terenul în litigiu urmează să se edifice canalul colector al sistemului

hidrotehnic din zonă. Dimpotrivă, expertiza topografică a constatat că

suprafața de teren restituită în natură de către instanța de fond este liberă

de orice lucrări de investiții și nici nu are destinația de zonă de agrement.

Recurentele au

solicitat în consecință admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate

în apel în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței de fond.

Examinând întregul

material probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că recursul este

fondat în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele instanțe au

soluționat cauza fără a stabili în mod neechivoc, pe bază de probatorii certe, situația

de fapt și juridică a terenului de 1576 mp liber de construcții și detalii de

sistematizare. În raport de împrejurarea esențială privind eventuala destinație

a acestei suprafețe ca loc al construirii canalului colector și a zonei

adiacente, instanțele urmau să statueze care dintre ipotezele prevăzute de art.

9 și respectiv art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt întrunite și la ce măsuri

reparatorii sunt îndreptățite reclamantele.

Este relevant sub

acest aspect că nici unul dintre înscrisurile existente la dosarul cauzei

(anexa la H.G. nr. 665 din 27 iulie 2001, datele de identificare a lucrării

hidrotehnice, certificatul de urbanism, autorizațiile, avizele și referatele

emise de Primăria municipiului Craiova) și nici celelalte probatorii nu conduc

la o concluzie certă cu privire la afectațiunea celor 1576 mp scopului de

interes public menționat.

Așa fiind, lămurirea

acestei situații prin suplimentarea probatoriilor (eventual cu o nouă

expertiză, cercetare locală, alte înscrisuri și dovezi) este esențială pentru

aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

celelalte considerente ale deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii

acțiunii sunt de asemenea criticabile.

- în cauză nu există

autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 C. civ., hotărârea

judecătorească anterioară examinând un alt temei juridic (revendicare în

condițiile art. 480 C. civ.) și rezolvând cauza într-un cu totul alt context

legislativ decât Legea nr. 10/2001;

- în situația în care

condițiile prevăzute de actul normativ menționat pentru restituirea în natură

ar fi întrunită, includerea bunului în domeniul privat al unității

administrative locale este fără relevanța pe care i-o atribuie Curtea de Apel.

Așa fiind, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul și va casa decizia atacată, trimițând cauza la aceeași

instanță de apel pentru rejudecarea apelului pârâților în sensul și limitele

arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantelor I.E. și

I.M. împotriva deciziei nr. 357 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 martie

2006.