ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 18 iulie 2003,, reclamantele I.E. și I.M. au chemat în judecată pârâții Consiliul local al municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și Prefectura județului Dolj, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând ca instanța să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2044 mp situat în Craiova, ori în subsidiar, acordarea de despăgubiri. În motivarea acțiunii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 septembrie 1963, I.I.(în prezent decedat, având ca moștenitor pe I.E.) și I.M. au dobândit terenul respectiv, care le-a fost expropriat prin Decretul nr. 336/1985.

S-a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitându-se restituirea în natură a imobilului, rămasă fără răspuns. Pe parcursul desfășurării procesului s-a emis Dispoziția nr. 6077 din 4 februarie 2004 de către pârâtul Primarul municipiului Craiova prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură, notificarea fiind înaintată Prefecturii județului Dolj cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. Urmare a acestei situații, reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să solicite și anularea dispoziției menționate. Pârâtul Consiliul local al municipiului Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că pe teren s-au realizat investițiile preconizate (stradă cu linie de tramvai și parc).

S-a mai arătat că bunul face parte din domeniul public de interes local, astfel încât singura soluție legală o reprezintă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Examinând probatoriile cu înscrisuri și expertiză topografică, astfel cum aceasta a fost completată, Tribunalul Dolj a pronunțat sentința civilă nr. 293 din 13 iulie 2004, prin care: - a admis în parte acțiunea; - a anulat Dispoziția emisă de Primarul municipiul Craiova; - a dispus restituirea în natură către reclamante a unei suprafețe de teren de 1576 mp, situate în Craiova, cu amplasamentul stabilit în schița, anexă a raportului de expertiză topografică, ing. P.M. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că pentru suprafața de teren de 1576 mp nu există lucrări de investiții începute, imobilul nefiind, pe această porțiune, afectat de detalii de sistematizare.

Cum calitatea de „persoane îndreptățite” în sensul Legii nr. 10/2001 este întrunită, sub toate aspectele, de către reclamante, natura reparatorie a actului normativ poate fi realizată pe deplin prin restituirea imobilului în natură. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Consiliul local al Municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii. S-a mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) și art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent bănesc în situația în care terenurile sunt ocupate de investiții legale aprobate și sunt destinate folosirii publice.

Apelanții au mai susținut că terenul în litigiu aparține domeniului public de interes local și face parte din planul urbanistic general al municipiului, fiind destinat amenajării hidrotehnice și de agrement „Lac Craiovița”. Examinând aceste susțineri, Curtea de Apel Craiova le-a apreciat ca întemeiate, astfel încât prin decizia civilă nr. 357 din 2 februarie 2005 a admis apelul și a schimbat în totalitate sentința în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel a reținut în esență că: - deși terenul în suprafață de 1576 mp este în prezent liber, neafectat de construcții, el nu poate fi restituit în natură întrucât întreaga zonă este afectată lucrărilor de interes public, și anume construirea unui canal colector și amenajarea zonei de agrement adiacente; - scopul exproprierii terenului a fost atins, astfel cum s-a reținut în mod irevocabil într-o altă judecată având ca obiect revendicarea lui; - bunul aparține domeniului public de interes local, astfel încât singura modalitate legală de dezdăunare a reclamantelor o constituie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recursul de față, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele au arătat că din nici o probă administrată în cauză nu se poate trage concluzia la care a ajuns instanța de apel în sensul că pe terenul în litigiu urmează să se edifice canalul colector al sistemului hidrotehnic din zonă. Dimpotrivă, expertiza topografică a constatat că suprafața de teren restituită în natură de către instanța de fond este liberă de orice lucrări de investiții și nici nu are destinația de zonă de agrement. Recurentele au solicitat în consecință admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței de fond. Examinând întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele instanțe au soluționat cauza fără a stabili în mod neechivoc, pe bază de probatorii certe, situația de fapt și juridică a terenului de 1576 mp liber de construcții și detalii de sistematizare. În raport de împrejurarea esențială privind eventuala destinație a acestei suprafețe ca loc al construirii canalului colector și a zonei adiacente, instanțele urmau să statueze care dintre ipotezele prevăzute de art. 9 și respectiv art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt întrunite și la ce măsuri reparatorii sunt îndreptățite reclamantele. Este relevant sub acest aspect că nici unul dintre înscrisurile existente la dosarul cauzei (anexa la H.G. nr. 665 din 27 iulie 2001, datele de identificare a lucrării hidrotehnice, certificatul de urbanism, autorizațiile, avizele și referatele emise de Primăria municipiului Craiova) și nici celelalte probatorii nu conduc la o concluzie certă cu privire la afectațiunea celor 1576 mp scopului de interes public menționat.

Așa fiind, lămurirea acestei situații prin suplimentarea probatoriilor (eventual cu o nouă expertiză, cercetare locală, alte înscrisuri și dovezi) este esențială pentru aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, celelalte considerente ale deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii acțiunii sunt de asemenea criticabile. - în cauză nu există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 C. civ., hotărârea judecătorească anterioară examinând un alt temei juridic (revendicare în condițiile art. 480 C. civ.) și rezolvând cauza într-un cu totul alt context legislativ decât Legea nr. 10/2001; - în situația în care condițiile prevăzute de actul normativ menționat pentru restituirea în natură ar fi întrunită, includerea bunului în domeniul privat al unității administrative locale este fără relevanța pe care i-o atribuie Curtea de Apel.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia atacată, trimițând cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea apelului pârâților în sensul și limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul reclamantelor I.E. și I.M. împotriva deciziei nr. 357 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.