ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7501/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7501/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând
asupra recursurilor civile de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr. 2322/63/2006 (nr. format vechi 2911/2006) la
Tribunalul Dolj, reclamantul C.I. a solicitat anularea dispoziției
nr. 5152 din 9 aprilie 2003 emisă de Primarul
municipiului Craiova, prin care s-a respins
cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, compus
din teren și despăgubiri pentru construcția și împrejmuirea demolate. În
motivare, reclamantul a arătat că în mod greșit pârâtul a susținut că terenul
aparține domeniului public, având destinația „Parcul Craiovița", întrucât,
în realitate, nu este așa. Mai mult, în dispoziția contestată nu se face
referire la construcția și împrejmuirea demolate pentru care primăria era
obligată să-i acorde despăgubiri.
La
data de 7 decembrie 2006, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că pentru
terenul ce nu poate fi restituit în natură solicită acordarea în compensare a
unei suprafețe de teren învecinate și împrejmuite.
Tribunalul
Dolj, prin sentința civilă nr. 61 din 25 ianuarie 2007, a admis în parte
cererea precizată formulată de C.N.I.
A
anulat în parte dispoziția nr. 5152/2003 în sensul că a dispus restituirea în
natură a suprafeței de teren de 193 mp, identificată prin expertiză.
A
obligat pârâtele să înainteze Prefecturii județului Dolj propunerea de acordare
de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeței de teren de 127
mp, la o valoare estimativă de 33.528 RON.
A
respins capetele de cerere privind acordarea de teren în compensare și măsuri
reparatorii pentru construcțiile demolate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că reclamantul este
îndreptățit la acordarea
măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv la restituirea
în natură a suprafeței de teren de 193 mp identificată prin expertiză ca fiind
liberă și la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeței de
teren de 123 mp. Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri pentru
construcția expropriată, tribunalul a constatat că acestea nu au fost
solicitate prin notificare iar cu privire la cererea de compensare cu teren
pentru restul de suprafață până la reîntregirea celei expropriate (respectiv un
teren vecin pe care reclamantul l-a și împrejmuit), a apreciat că dispozițiile
art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamant nu sunt incidente
în cauză întrucât acest text reglementează situația imobilelor cu altă
destinație și nu a imobilelor teren.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În
motivele de apel reclamantul, invocând art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001
și arătând că pârâții nu s-au opus la acordarea, în compensare, a terenului în
suprafață de 223 mp, identificat de expert, a susținut că în mod nelegal s-a
respins cererea privind acordarea unui teren în compensare.
Reclamantul
a criticat sentința și sub aspectul neacordării despăgubirilor pentru
construcția și împrejmuirea demolate, susținând că prin notificare a înțeles să
solicite restituirea întregului imobil, compus din teren și construcții.
În
ultimul motiv de apel, reclamantul a susținut că s-a menționat eronat diferența
de 127 mp pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, în loc de 172,05
mp, în raport de suprafața totală de 365,05 mp, ce a fost expropriată, chiar dacă
prin notificare s-a solicitat suprafața de 320 mp, instanța omițând să
menționeze că suma estimativă de 33.538 RON trebuie indexată la data plății,
conform indicelui de devalorizare a leului.
Curtea
de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 522 din 23 aprilie 2007 a
admis apelul declarat de reclamantul C.N.I. împotriva sentinței civile nr. 61
din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.
A
schimbat în parte sentința atacată și a acordat reclamantului măsuri
reparatorii prin echivalent pentru construcția și împrejmuirea demolate, cu
obligarea acestuia să restituie despăgubirile deja primite pentru acestea.
Pentru
a decide astfel instanța de apel a reținut că în conținutul notificării
reclamantul a menționat și construcțiile ce au fost demolate (care sunt
menționate în procesul-verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986) iar prin
contestația formulată a cerut despăgubiri și pentru construcție și împrejmuire,
așa încât, este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru
aceste bunuri.
Instanța
de apel a mai reținut că, în condițiile în care în procesul verbal de
expropriere nr. 13 din 30 septembrie 1986 s-a menționat suprafața de 320 mp
teren
expropriat, ce a fost solicitat și
prin notificare, apar ca nefondate criticile din apel
referitoare la
îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o
suprafață mai mare, raportată la 365 mp.
Cu privire la cererea de acordare a măsurii
reparatorii prin compensare cu
alte bunuri oferite în
echivalent de deținător (respectiv teren) , instanța de apel a reținut că
textul legii prevede o posibilitate ce se poate oferi persoanei îndreptățite cu
acordul acesteia, numai de entitatea deținătoare, neavând
relevanță faptul că reclamantul ocupă o anumită suprafață de teren ce a
fost menționată în raportul de expertiză.
Referitor la valoarea estimativă menționată în
dispozitivul sentinței atacate
pentru propunerea de
acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, instanța a reținut că criticile
reclamantului vizând cuantumul valorii și actualizarea acesteia sunt nefondate
în raport de faptul că acordarea despăgubirilor se realizează în condițiile
legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva
acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul C.N.I. și pârâtul
Primarul municipiului Craiova.
Recurentul-reclamant
C.N.I. a susținut în recursul său că în mod greșit instanța de apel nu a admis
cererea de a-i fi acordat în compensare terenul în suprafață de 223 mp pe motiv
că această măsură nu se poate acorda decât dacă a fost propusă de entitatea
deținătoare. Recurentul-reclamant a arătat că, în opinia sa, entitatea
deținătoare, Primăria municipiului Craiova, și-a dat acordul tacit pentru a-i
fi dat în compensare terenul deoarece nu s-a opus faptului că el l-a îngrădit
iar în instanță pârâta nu a formulat apărări, nici la fond, nici la apel, așa
încât este îndreptățit să primească în compensare suprafața de 223 mp
identificată prin expertiză. Recurentul-reclamant a arătat că, în fapt, ocupă o
suprafață de teren mai mare decât cea care i-a fost restituită în natură prin
sentința instanței de fond deoarece este de o calitate inferioară (fiind situat
spre marginea bălții) iar terenul care i-a fost expropriat și care și nu-i mai
poate fi restituit în natură este ocupat de stradă. A cerut instanței ca, în
situația în care va considera că terenul este de aceeași calitate cu cel
restituit în natură, să-i acorde în compensare numai teren în suprafață de
172,05 mp, cât reprezintă diferența dintre terenul expropriat și cel restituit
în natură.
Recurentul-reclamant
a mai susținut că, chiar și în situația în care i s-ar cuveni măsuri
reparatorii în echivalent, acestea trebuie acordate pentru suprafața de teren
de 172,05 mp (care i-a fost expropriată în plus față de terenul restituit în
natură) și nu de 127 mp cum greșit a reținut instanța.
Recurentul-reclamant
a mai arătat că, deși a învederat, prin cererea de apel, că în sentința
instanței de fond nu s-a specificat că valoarea estimativă de 33.538 RON
(reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul nerestituit în
natură) trebuie indexată cu coeficientul de devalorizare a leului de la data
întocmirii expertizei și până la data plății reale, totuși, instanța de apel a
motivat că nu are relevanță acest aspect deoarece
suma finală va fi stabilită în condițiile legii speciale. Recurentul-reclamant
a susținut că, pentru eliminarea oricăror dubii, se impune să se facă
respectiva precizare în hotărârea judecătorească deoarece nu are certitudinea
că se va putea stabili de către comisia centrală o altă valoare decât cea
menționată în sentință.
Recurentul-pârât Primarul municipiul
Craiova, în recursul său, întemeiat pe art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.,
a susținut că în mod greșit
instanța de
apel a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin
echivalent
și pentru construcția și împrejmuirea demolată, având în vedere procesul-verbal
nr. 13 din 30 septembrie 1986 prin care statul a preluat terenul și
construcția, deoarece reclamantul a solicitat prin notificare restituirea în
natură sau despăgubiri numai pentru terenul în suprafață de 320 mp situat în
Craiova, nu și pentru construcția și împrejmuirile demolate.
A cerut admiterea recursului și
modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de C.N.I.
Recursurile declarate de reclamantul
C.N.I. și de pârâtul Primarul municipiului Craiova sunt nefondate pentru
considerentele care succed.
Potrivit art. 11 alin. (1) al Legii nr.
10/2001 (republicată), imobilele expropriate și ale căror construcții edificate
pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor
îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale,
art. 11 alin. (3) dispunând că în cazul în care construcțiile expropriate au
fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă
terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a
părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,
autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate
publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se
în echivalent.
În speță,
reclamantul C.N.I. a solicitat prin notificarea formulată
în temeiul Legii nr. 10/2001 „restituirea în
natură a suprafeței de teren de 320 mp situată în
Craiova, ce i-a fost luată ca urmare a demolării
imobilului existent pe acesta,
în anul 1986".
Din procesul verbal nr. 13 din 30
septembrie 1986 întocmit de fostul Consiliu popular al județului Dolj, de
evaluare a imobilelor expropriate conform Decretului
Consiliului
de Stat nr. 356/1985 (fila 2 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj)
reiese că lui C.I. i-a fost expropriat teren în suprafață
de 320 mp și construcție în suprafață de 45,05 mp situate în Craiova.
Aceeași suprafață de teren se regăsește
și în chitanța autentificată de fostul Notariat de Stat, Biroul principal al
regiunii Craiova la data de 9 septembrie 1959
(fila 25 din
dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj) prin care C.I. a plătit
lui C.A. și C.E. avansul din prețul vânzării terenului de 320 mp situat
în Craiova.
Din expertiza administrată în cauză
reiese că din suprafața de 320 mp ce
a fost
expropriată de la C.I. este liberă numai suprafața de teren de 193
mp
iar diferența de 127 mp este ocupată de strada Toporași , trotuarul aferent și
spațiul dintre trotuar și stradă (filele 89-96 din dosarul nr.
2322/63/2006 al Tribunalului Dolj.
S-a constatat de către expert, cu
prilejul măsurătorilor efectuate, că reclamantul ocupă în fapt o suprafață de
teren de 416 mp, din care 193 mp, suprafața de teren liberă, care i-a fost
expropriată și 223 mp în preajma terenului de 193 mp, pe care nu a avut-o în
proprietate, dar pe care o solicită în
compensarea
suprafeței de 127 mp ocupată de strada T. (conform schiței
anexă la raportul de expertiză de la fila 94 din dosarul nr.
2322/63/2006 al Tribunalului Doi).
Expertul a calculat totodată că
valoarea terenului de 127 mp care nu-i poate fi restituit reclamantului în
natură este de 33.528 lei RON (335.280.000 lei ROL).
În raport
CU înscrisurile menționate (procesul verbal de evaluare a imobilului
expropriat și chitanța autentificată de
plată a avansului pentru vânzarea terenului) susținerea
recurentului-reclamant conform căreia suprafața de
teren care i-ar fi fost expropriată ar fi
fost de 365,05 mp și că măsurile reparatorii ce i
se cuvin - prin compensare și numai în
subsidiar, prin echivalent, trebuie calculate avându-se în vedere
această suprafață de teren și nu
suprafața de 320 mp sunt
nefondate.
Concluzia
recurentului-reclamant în sensul că i-a fost expropriat un imobil în
suprafață totală de 365,065 mp (reprezentând suprafața terenului de 320
mp și suprafața
construcției
de 45,05 mp) nu are nici un suport logic deoarece construcția de 45,05
mp era edificată pe terenul de 320 mp, expropriat, și nu pe un alt
teren.
Cum recurentul reclamant nu a făcut
dovada că ar fi avut în proprietate și că i-ar fi fost expropriată o suprafață
de teren mai mare decât cea care apare în
înscrisurile depuse la dosar, respectiv de 320 mp, se constată că în
mod corect instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond prin care i-a
fost restituit reclamantului terenul liber în suprafață de 193 mp, pentru
restul suprafeței de teren de 127 mp, care nu i-a putut fi restituit în natură,
pârâții fiind obligați să înainteze prefecturii propunerea de acordare de
măsuri reparatorii prin echivalent, la valoare estimativă de 33.528 RON.
Nici
susținerea recurentului-reclamant că instanța de apel trebuia să-i acorde
măsuri reparatorii prin compensare deoarece Primăria municipiului
Craiova și-a dat acordul tacit în acest sens pentru că nu s-a opus atunci când
a îngrădit terenul pe care îl ocupă în fapt și
nu a formulat apărări în instanță nu poate fi
primită, în raport cu modul în care a fost
soluționată, prin dispoziția atacată, notificarea
reclamantului și cu prevederile art.
11 alin. (8) din
Legea nr. 10/2001 și ale art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a legii
publicate M. Of., partea
I
nr. 227 din 3 aprilie 2007, pe
care instanța de apel Ie-a aplicat corect raportului juridic dedus judecății.
Instanța de apel a făcut o corectă
aplicare a legii și atunci când a schimbat în parte sentința pronunțată de
instanța de fond și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri
reparatorii prin echivalent și pentru
construcția
și împrejmuirea demolate, ce s-au aflat pe terenul expropriat.
Este cert că, atâta timp cât
reclamantul Ie-a menționat în notificare iar
demersul
său judiciar a fost inițiat atât ca urmare a respingerii cererii de restituire
în
natură a terenului cât și a faptului că nu i s-au acordat despăgubiri pentru
construcția și împrejmuirea demolate, voința sa a fost să i se acorde măsuri
reparatorii pentru întreg imobilul expropriat, reprezentând atât terenul cât și
construcția edificată pe acesta.
Așa fiind, critica recurentului-pârât
Primarul municipiului Craiova conform căreia instanța de apel a acordat
reclamantului mai mult decât a cerut, nu este fondată.
Cu privire la valoarea despăgubirilor
ce i se cuvin reclamantului atât pentru diferența de teren în suprafață de 127
mp ce nu poate fi restituită în natură (care au fost stabilite estimativ prin
expertiza administrată la fond) cât și
pentru
construcția și împrejmuirea demolate, care s-au aflat pe terenul expropriat
(drept
stabilit în beneficiul reclamantului de către instanța de apel) este de reținut
că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de legea specială,
respectiv Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii
nr. 247/2005 iar stabilirea cuantumului final este de competența Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din actul
normativ menționat.
Așa
fiind, în mod legal instanța de apel a statuat, cu privire la acest aspect că
nu se impune menționarea în hotărârea judecătorească a faptului că valoarea
estimativă a despăgubirilor va fi indexată cu coeficientul de
devalorizare a leului de la data întocmirii expertizei și până la data plății
reale, deși recurentul-reclamant a formulat susțineri în sens contrar.
Având în vedere temeiurile arătate, se
constată că decizia atacată este legală iar recursurile vor fi respinse ca
nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul C.N.I. și pârâtul
Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 522 din 23 aprilie 2007 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2007.