ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7065/2008

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Z.E.,

în contradictoriu cu SC I. SA Craiova și A.V.A.S. a solicitat ca prin hotărâre

judecătorească: 1. să i se restituie în natură în suprafață de 800 mp, situat

în prezent în incinta pârâtei SC I. SA Craiova, iar, în susbsidiar, dacă restituirea

în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc; 2.

să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru casa edificată pe

acest teren, în suprafață de 71 mp.

Cererea de

chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În susținerea

acesteia reclamanta a arătat că imobilele au aparținut părinților săi G.C. și

G.I., achiziționate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 27 din 30

aprilie 1943.

Prin Decretul

prezidențial emis la data de 21 iunie 1976 au fost expropriați și nu au primit

despăgubiri de la statul român.

Primăria Craiova a

emis dispoziția nr. 3971 din 19 ianuarie 2005, prin care a trimis spre

soluționare notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 unității

deținătoare, respectiv SC I. SA Craiova.

Această dispoziție a

fost contestată atât de reclamantă cât și de unitatea deținătoare, iar

Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 768 din 24 iunie 2005 a hotărât că

obligația de a soluționa notificarea revine pârâtei SC I. SA Craiova, în

calitatea sa de unitate deținătoare.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 185 din data de 27 februarie 2006 a menținut această soluție, astfel încât

hotărârea primei instanțe a rămas definitivă și, ulterior, irevocabilă prin

neexercitarea recursului.

Cum SC I. SA Craiova

nu a rezolvat notificarea, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în

judecată.

La data de 29 iunie

2007 reclamanta a renunțat la al doilea petit al cererii introductive, privind

pretenția de reparație pentru construcția demolată.

Tribunalul Dolj,

secția civilă, prin sentința nr. 722 din data de 30 noiembrie 2007 a luat act

că reclamanta Z.E. a renunțat la capătul de cerere privind contravaloarea

construcției demolate; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

A.V.A.S.; a admis în parte contestația reclamantei, în sensul că, a stabilit

dreptul acesteia la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

pentru imobilul teren în suprafață de 800 mp situat în Craiova, jud.Dolj.

Pentru a se

pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit dreptul său de

proprietate (copia actului de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 1943), calitatea

de persoană îndreptățită ( acte de stare civilă, testament -filele 18,19) și

modalitatea în care statul român a preluat imobilul în litigiu (copia

Decretului de expropriere nr. 10/1976 și anexa acestuia, filele 5, 6).

Din raportul de

expertiză tehnică efectuată în cauză a rezultat că cea mai mare parte a

terenului revendicat este ocupată de sediul administrativ al pârâtei SC I. SA

Craiova, iar suprafața liberă de construcții, de 210 mp teren, afectează

accesul la baza de mașini ale acestei pârâte, care nu are altă cale de acces

pentru autovehiculele sale.

Cu privire la

evaluarea terenului, prin raport s-a stabilit o valoarea de 642520 lei (

200.000 EURO), unde 1 EURO=3,2126 lei.

Tribunalul a

constatat că terenul nu poate fi restituit în natură și în conformitatea cu

art. 24 alin. (l) din Legea nr. 10/2001 a admis în parte acțiunea și a stabilit

dreptul reclamantei la despăgubiri.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A.V.A.S.,

instanța a reținut că această pârâtă a fost implicată în procesul de

privatizare al SC I. SA Craiova, unitatea deținătoare, și în conformitate cu

art. 27 din Legea nr. 10/2001 a respins-o ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței a formulat apel A.V.A.S. dezvoltând următoarele critici: A.V.A.S. nu

este entitatea legal competentă să dispună restituirea în natură și nici

acordarea de despăgubiri, A.V.A.S. nu a fost investită legal cu soluționarea

notificării, în cauza nefiind respectată procedura administrativă prealabilă și

obligatorie prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 140 din 3 aprilie 2008 a respins

apelul declarat de A.V.A.S. reținând că prevederile art. 29 din Legea nr.

10/2001, republicată, conferă în mod expres acestei pârâte calitate procesuală

pasivă, neavând relevanță faptul că reclamanta a solicitat în principal

restituirea în natură a imobilului.

Cu privire la cea de

a doua critică adusă hotărârii tribunalului, s-a reținut că procedura

prealabilă a fost îndeplinită legal cu unitatea deținătoare SC I. SA Craiova,

care a suferit un proces de privatizare în care A.V.A.S. fost implicată.

Totodată, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit anterior prin decizia nr.

185 din 27 februarie 2006 că SC I. SA Craiova are calitate de unitate

deținătoare, care trebuia să soluționeze notificarea reclamantei, în condițiile

Legii nr. 10/2001.

A.V.A.S. a formulat

recurs împotriva acestei decizii, reluând criticile formulate prin motivele de

apel.

A susținut că nu are

calitate procesuală pasivă, deoarece: nu este entitatea competentă să dispună

restituirea în natură sau să acorde despăgubiri bănești, competența revenind

potrivit Legii nr. 10/2001 altor entități juridice; nu a fost investită în mod

legal

cu soluționarea notificării iar, în conformitate cu

art. 25 din Legea nr. 10/200, acțiunea în justiție are un caracter subsidiar și

facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii

administrative.

Recursul nu este fondat.

Dispozițiile

art. 29 (fost 27 înainte de republicare) din Legea nr. 10/2001, republicată,

prevăd în alin. (1) că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.

(1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a

imobilelor solicitate" iar potrivit alin. (3) "în situația imobilelor

prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de

către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat

privatizarea,...."

Astfel criticile

formulate de recurentă cu privire la calitatea sa procesuală nu sunt fondate

întrucât în conformitate cu textele de lege menționate, chemarea sa în judecată

este obligatorie, chiar dacă A.V.A.S. nu răspunde notificării și nu are

competența de a restitui în natură sau de a acorda măsuri reparatorii în

echivalent.

Unitatea

deținătoare, respectiv SC I. SA Craiova a fost privatizată prin intermediul

A.V.A.S., iar calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză decurge din

acest fapt și nu din faptul învestirii sale cu soluționarea notificării.

Cum prin sentința

civilă nr. 768 din 24 iunie 2005 Tribunalul Dolj a stabilit cu autoritate de

lucru judecat că SC I. SA

Craiova are calitatea de unitate deținătoare,

în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat legal această

persoană juridică.

Pasivitatea persoanei

juridice deținătoare, sub forma lipsei răspunsului la notificarea reclamentei,

a deschis acesteia accesul la justiție, proces care reprezintă o acțiune în

realizarea dreptului în acord cu scopul legii speciale de reparație, nefiind

sancționată o simplă obligație de a face în condițiile dreptului comun.

În aceste condiții

A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, chiar dacă în procedura prealabilă nu

a fost notificată.

De altfel, recurenta

nu este prejudiciată prin hotărârea judecătorească atacată cu prezentul recurs,

deoarece nu s-a stabilit în sarcina sa o obligație efectivă de plată, atât timp

cât stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii se face de către Comisia

Centrală, prin Fondul Proprietatea, în urma parcurgerii unei proceduri speciale

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În

consecință, potrivit considerentelor expuse se constată că instanțele au făcut

o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel încât în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 140 din 3

aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2008.