ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7886/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7886/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față, constată:

Cu notificarea nr. 1367/H din 16 octombrie

2001 a B.E.J. T.N.C. și T.B.,

petenta C.C. a cerut

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul,

construcție demolată

și 1360 mp teren, din orașul Craiova, preluat de

stat în mod abuziv din patrimoniul părinților săi, a căror unică moștenitoare

este.

Prin dispoziția

4371 din 6 martie 2003, Primarul municipiului Craiova

a

înaintat notificarea

Prefecturii Județului Dolj cu propunerea de

acordare

a măsurilor reparatorii prin echivalent către petentă.

Prin dispoziția nr. 3160 din 25

ianuarie 2006, Primarul municipiului Craiova

a respins

aceiași notificare, motivat de faptul că petenta nu face dovada calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001.

Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2006,

reclamanta C.A. a cerut anularea dispoziției nr. 3160 din 25 ianuarie 2006

și obligarea pârâtei Primăria Craiova să-i facă o ofertă de despăgubire prin

echivalent pentru construcția demolată și să-i restituie în natură suprafața de

360 mp teren, rămasă liberă din fosta proprietate a autorilor săi.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că imobilul a

fost proprietate părinților săi și a fost preluat de stat prin expropriere în

anul 1981, când construcția a fost demolată, caz în care, potrivit dispozițiile

art. 11

alin. (6) din Legea nr. 10/2001 este

îndreptățită la măsuri reparatorii.

La data de 30 mai 2006, reclamanta C.A.

(fila 51) a cerut chemarea în proces a surorii sale, C.C.,

pe care a împuternicit-o în cursul anului 2001 să acționeze și în numele

său în procedura administrativă prevăzută de Legea

nr. 10/2001.

La 11 decembrie 2006, C.A.

și-a completat cererea, susținând că anularea dispoziției nr. 3160 din 29

ianuarie 2006 se impune și motivat de faptul că prin aceasta se revocă implicit

dispoziția nr. 4371 din 6 martie 2003, emisă de același pârât cu privire la

aceeași notificare, încălcându-se astfel regula irevocabilității actelor

administrative, cu precizarea că în această materie nu se aplică regula

unanimității.

La 6 martie 2007 în cauză a formulat

cerere de intervenție în interes propriu,

C.C. solicitând

anularea dispoziției contestată de reclamantă ca fiind nelegală.

Prin decizia civilă nr. 574 din 4

septembrie 2007, Tribunalul Dolj

a respins cererea de

chemare în judecată precum și cererea de intervenție.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că reclamanta nu are calitatea de a cere anularea dispoziției atâta

timp cât nu a urmat

procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nici nu a

făcut dovada

existenței unei împuterniciri în baza căreia sora sa, intervenienta C.C. a

acționat în procedura administrativă în numele său.

Totodată,

instanța a reținut că în materia Legii nr. 10/2001 nu se

aplică

regula unanimității, însă această regulă este interpretată greșit de reclamantă

în sensul că demersul întreprins de unul dintre coproprietari ar conserva și

drepturile celorlalți, dimpotrivă coproprietarii care nu au formulat notificare

sunt, potrivit acestei legi, decăzuți din dreptul de a beneficia de astfel de

măsuri.

Referitor la cererea formulată de

intervenienta C.C., instanța a constatat că aceasta a fost formulată abia la

data de 6 martie 2007, cu depășirea termenului de 30 de zile

prevăzut de lege pentru contestarea unor astfel

de dispoziții.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta, reiterând

apărările

formulate în fața primei instanțe.

Audiată de

instanță, intervenienta C.C. a arătat că a formulat notificare în procedura

administrativă a Legii nr. 10/2001

în numele reclamantei C.A., în baza unei înțelegeri pe care

a avut-o cu acesta și că nu a sesizat inadvertența strecurată în

cuprinsul notificării întrucât nu știe să scrie și să citească, cu mențiunea că

a intervenit în prezentul proces în scopul clarificării acestui aspect.

Totodată, intervenienta a susținut că

reclamanta este unica moștenitoare a părinților, astfel cum rezultă din

mențiunile certificatului de moștenitor emis ulterior formulării notificării,

ea renunțând expres la succesiunea părinților săi.

Prin decizia civilă nr. 873 din 21 noiembrie 2007, Curtea

de Apel

Craiova

a admis apelul declarat de reclamantă și

a schimbat sentința,

în sensul că a admis cererea și a

anulat dispoziția nr. 3160/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

în motivarea deciziei instanța a

reținut că, deși mandatul fără

reprezentare

nu este permis în procedura Legii nr. 10/2001, se poate

admite că, din

eroare, în cuprinsul notificării o persoană omite să arate că acționează în

numele alteia.

Cum, în speță, afirmațiile reclamantei

în sensul că sora sa a acționat în numele său sunt confirmate de aceasta și

cum, intervenienta a arătat că nu a putut verifica exactitatea datelor din

notificare din cauza neștiinței de carte, instanța

a reținut că se impune

anularea dispoziției contestate.

Instanța a apreciat că soluția anulării

dispoziției se impune justificat și de faptul că, potrivit legii, astfel de

dispoziții, emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, nu pot fi

revocate tacit

sau expres de către

entitatea administrativă ci numai anulate, pe cale

judecătorească, în procedura

instituită de legiuitor în acest scop.

Așa fiind, cum pârâtul nu putea emite o

a doua dispoziție cu privire la aceeași notificare, anume dispoziția nr. 3160/2006

prin care să dispună contrar celor dispuse prin prima dispoziție nr. 4371 din 6

martie 2003, instanța a conchis în sensul anulării celei de-a doua dispoziții

și menținerii primei dispoziții ca reprezentând o rezolvare a notificării nr. 1367/N/2001

formulată de intervenienta C.C., în calitate de mandatară a persoanei

îndreptățite, C.A.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Primăria și Primarul Municipiului Craiova,

invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susține că

în mod eronat instanța de

apel a reținut,

în lipsa unor dovezi scrise, că intervenienta C.A.

a acționat în

procedura administrativă în numele surorii sale C.C. și, pe cale de consecință,

că aceasta ar avea calitatea să ceară anularea dispoziției în litigiu.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este

fondat pentru următoarele considerente:

În drept,

potrivit art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

sunt îndreptățite, în interesul petentei legi, la măsuri reparatorii

constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv de stat sau

moștenitorii acestora.

Aceste persoane au obligația să declanșeze

procedura

administrativă de art. 22 din

Legea nr. 10/2001, adresând o notificare

entități deținătoare, care are

obligația să se pronunțe cu privire la aceasta printr-o decizie sau dispoziție

motivată.

În cazul în care entitățile deținătoare

au nelămuriri cu privire la calitatea persoanei îndreptățite sau a pretențiilor

pe care aceasta le formulează au posibilitatea de a cere explicații și de a le

a clarifica anterior emiterii dispozițiilor, toate acestea în scopul aplicării

legii, știut fiind că norma de drept trebuie interpretată în sensul în care să

se aplice iar nu în sensul neaplicării ei.

Deciziile ori dispozițiile emise de

entitățile deținătoare sunt supuse controlului judecătoresc și ele nu pot fi,

ulterior emiterii,

revocate în mod

unilateral de către entitatea deținătoare.

În

concluzie, notificările se soluționează individual și cu privire la

o notificare se poate emite o singură dispoziție care este supusă

controlului judecătoresc, nefiind permisă revocarea unilaterală a acesteia de

către entitatea emitentă și cu atât mai puțin emiterea mai multor dispoziții

cuprinzând soluții contradictorii cu privire la aceiași notificare.

În speța supusă analizei, imobilul în

litigiu a aparținut părinților reclamantei C.A. și intervenientei C.C. și

a fost preluat de stat prin expropriere în baza

Decretului nr. 441/1982.

Referitor la acest imobil s-a formulat

o singură notificare, nr. 1367/N din 16 octombrie 2001, de către intervenienta C.C.,

notificare prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii invocându-se

calitatea de unic moștenitor a proprietarilor deposedați de stat.

Cu privire la această notificare,

pârâtul Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 4371 din 6 martie

2003, prin care a reținut calitatea de persoană îndreptățită a petentei și a

propus să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit

mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 110 din 16 aprilie

2003 emis de B.N.P. S.F., calitatea de unic

moștenitor a defunctului C.T., decedat la 10 august

1983, o are

însă reclamanta C.A. și nu sora sa, petenta C.C., care este renunțătoare prin

neacceptare, conform art.700 C.C.

La data de 10 septembrie 2004, în executarea

dispoziției nr. 4371/6 martie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, prin

care se propusese acordarea de măsuri reparatorii petentei C.C., între Comisia

Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului Craiova și reclamanta C.A.

s-a încheiat un proces-verbal de negociere în sensul acordării de titluri de

valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 589.848.000

lei pentru imobilul care face obiectul

notificării nr. 1367/N/2001.

Prin încheierea procesului-verbal menționat,

entitatea deținătoare recunoștea, implicit, reclamantei calitatea de persoană

îndreptățită, respectiv pe cea de unică moștenitoare a părinților săi, calitate

confirmată și de mențiunile certificatului de moștenitor.

În această situație, prin emiterea,

ulterior finalizării procedurii administrative în sensul mai sus a arătat, a

uneia a doua dispoziții,

nr. 3160 din 25

ianuarie 2006, prin care dispune în sens contrar celor convenite

și

anume, se dispune respingerea notificării nr. 1367/N/2001, pârâtul se situează

în afara dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care nu

reglementează o astfel de opțiune pentru entitățile deținătoare.

O astfel de măsură nu poate fi

justificată nici de confuzia existentă în procedura administrativă între

persoana, titular al

notificării și

persoana, unic moștenitor al proprietarului expropriat de

stat, sub

acest aspect entitatea deținătoare având posibilitatea, anterior finalizării

procedurii, de a cere cuvenitele dovezi și lămuriri.

Așa fiind, în mod just instanța de

apel, constatând că pârâtul a emis două dispoziții, cuprinzând soluții

contradictorii cu privire la

aceiași

notificare, a apreciat că reclamanta, cu care acesta a negociat

în

sensul mai sus arătat, justifică interes în formularea contestației și anularea

celei de-a doua dispoziții.

Totodată,

în scopul clarificării confuziei mai sus arătate, instanța

de apel a statuat în sensul că unic moștenitor al proprietarilor

expropriați este reclamanta C.A., conform

certificatului de

moștenitor depus la dosar iar notificarea a fost

formulată în numele

său, de sora sa,

intervenienta C.C.

Această

clarificare viza exclusiv raporturile dintre reclamantă și

intervenienta și se impunea a fi efectuată date fiind, pe de o parte,

mențiunile dispoziției nr. 4371 din 6 martie 2003 emisă de pârât și care,

nefiind contestată, anulată ori revocată produce efecte juridice și, pe de altă

parte, mențiunile certificatului de moștenitor și cele procesului verbal de

negociere intervenit între pârât și reclamantă.

Sub acest aspect, este de observat că

pârâtul nu justifică un interes în formularea unei critici de nelegalitate, cât

timp instanța de apel s-a rezumat doar la lămurirea mențiunii din dispoziția

nr. 4371 din 6 martie 2003 referitoare la persoana care este beneficiarul

măsurilor reparatorii ce urmează a fi acordate, persoană cu privire la care, în

mod evident, existau confuzii în raport de

actele depuse sau întocmite

în procedura administrativă, această

lămurire fiind de natură să profite emitentului deciziei, adică pârâtului, și

să înlăture eventualele contestații care s-ar fi putut ivi sub acest aspect în

faza execuțională.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate, care în parte le completează pe cele reținute de instanța de apel, Înalta

Curte

urmează a respinge recursul dedus

judecății ca nefondat.

Totodată, în raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune obligarea recurenților

la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții

Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva

deciziei nr. 873 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Obligă pe recurenți să plătească 500

lei cheltuieli de judecată către intimate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

decembrie 2008.