ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8203/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 25 aprilie 2005, reclamantul C.G.M. a chemat în judecată pe pârâta

Primăria Municipiului Craiova solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună obligarea acesteia la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri

bănești pentru imobilul, construcție și 400 mp teren situat în Craiova, județul

Dolj.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 432/H/2001 a solicitat pârâtei ca

în temeiul Legii nr. 10/2001 să dispună restituirea în natură sau plata

despăgubirilor prin echivalent, sau prin compensare, un teren în altă zonă,

însă prin decizia nr. 14159 din 29 martie 2005 Primăria Craiova a soluționat

cererea în sensul că a emis ofertă de despăgubiri prin acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Reclamantul a susținut că

dispoziția contestată nu este legală deoarece art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, republicată, prevede expres că „în cazul imobilelor cu destinație de

locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire

prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, forma de

restituire prin echivalent se poate face numai cu acordul persoanei

îndreptățite”.

Prin sentința civilă nr.

1367 din 7 septembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că regimul stabilirii și plății

despăgubirilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede

posibilitatea acordării de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod

abuziv, ci doar titluri de despăgubire, în înțelesul art. 3 lit. a) din Titlul

VII al legii.

Prin decizia nr. 40 din 18

ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de

reclamant, a schimbat sentința primei instanțe în sensul constatării că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul

Craiova.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență că în speță este de necontestat faptul

imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv, așa

încât, reclamantul beneficiază de prevederile cuprinse în Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, lege de imediată aplicare, pentru construcția demolată și terenul

de 400 mp imposibil de restituit în natură.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs reclamantul C.G.M., criticând-o pentru nelegalitate.

Susține, astfel, că soluția

instanței de apel este greșită în condițiile în care aceasta nu a administrat

probe în vederea verificării temeiniciei și legalității ofertei de despăgubiri

și stabilirii corecte a valorii terenului. Instanța a aplicat greșit legea

deoarece a reținut că temeiul juridic al acțiunii sale, art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, a fost abrogat în timpul procesului.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr.

4625/2002 s-a înaintat Prefecturii Dolj propunerea Primăriei Municipiului

Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor bănești (eventual titluri de valoare) la valoarea estimată de

petiționar. Această dispoziție nu a fost atacată de reclamant.

Construcția a fost demolată,

iar terenul a fost afectat de utilități, restituirea în natură nefiind

posibilă.

Ulterior, această procedură

s-a finalizat prin încheierea unui proces-verbal de negociere la care a fost

prezent și reclamantul și a unei adrese nr. 14159 din 29 martie 2005, anexă la

procesul-verbal nr. 14159/2005 prin care s-a stabilit că măsurile reparatorii

ce se cuvin reclamantului să constea în titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare pentru suma de 995.971.000 lei.

Reclamantul nu a fost

mulțumit de această dispoziție solicitând despăgubiri bănești.

În timp ce procesul se afla

pe rolul Tribunalului Dolj, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 care a modificat

și completat Legea nr. 10/2001, dispozițiile acestei legi aplicându-se și

litigiilor în curs, cât timp nu a fost finalizat procesul de despăgubire a

proprietarilor deposedați abuziv.

Prin Legea nr. 10/2001, așa

cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată

aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de

lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este și cazul în speță) se

stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite

în procesul de privatizare, așa încât, în mod corect instanța de apel a reținut

că reclamantul beneficiază de noile dispoziții ale legii speciale, așa cum ea

fost modificată și completată și se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art.

16 din Legea nr. 247/2005.

Cum, prevederile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 10/2001au fost abrogate, iar prin art. 26 alin. (1) din

aceeași lege, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că

deținătorul imobilului său, după caz, entitatea investită cu soluționarea

ratificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor,

reclamantul va beneficia de prevederile art. 13 și art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, iar pârâta trebuie să se conformeze dispozițiilor legii

speciale și să trimită întreaga documentație, inclusiv prezenta hotărâre, la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile

art. 16 din Titlul al Legii nr. 247/2005.

De aceea, modul de evaluare

a imobilului în discuție nu mai are relevanță, având în vedere că evaluarea

pretențiilor de restituire prin echivalent este, conform noii legi, atributul

evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Comisia Centrală stabilește

cuantumul final al despăgubirilor și emite titlurile de proprietate după

finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, în mod just a

reținut instanța de apel că potrivit noilor dispoziții, instanța are competența

de a verifica legalitatea îndreptățirii la acordarea de despăgubiri nu și

determinarea cuantumului acestora sau modalității de acordare.

Ca atare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va

fi respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul C.G.M. împotriva deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie

2007.