ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 510 din 15 noiembrie 2010,
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată de reclamanta P.Ș., în contradictoriu cu pârâții Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., Primăria
Municipiului Craiova - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova,
a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită
reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire aferentă imobilului
situat în C., județul Dolj, a respins cererea de chemare în garanție și a luat
act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, urmare a
solicitării formulate de reclamanta P.Ș. de a i se acorda măsuri reparatorii în
conformitate cu Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C., județul Dolj,
Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziția din 25 ianuarie 2006, prin care
s-a propus acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii sub formă de
titluri de despăgubiri, dosarul fiind transmis ulterior către Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prima instanță a
constatat faptul că reclamanta a inițiat procedura de recuperare a bunului său
ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, iar
autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor
aferente imobilelor preluate în mod abuziv s-a pronunțat la data de 20
decembrie 2005.
Instanța de fond a mai
reținut că instituția competentă să emită decizia
reprezentând titlul de
despăgubire potrivit dispozițiilor
titlului VII Legea nr. 247/2005, respectiv Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și-a îndeplinit obligațiile legale
până la momentul soluționării cauzei.
Având în vedere această
situație de fapt, Curtea a făcut aplicarea art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, apreciind că exigența respectării termenului rezonabil se referă și la durata
procedurilor administrative și, pe cale de consecință, a reținut culpa autorităților
administrative române în procedura de punere în executare a legilor cu caracter
reparatoriu, aplicabile în cauza dedusă judecății, având în vedere depășirea unui
termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Instanța de fond a mai
apreciat că instituția pârâtă a încălcat și prevederile cuprinse în Protocolul Adițional
nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, prin neîndeplinirea
obligației de a emite titlurile de despăgubire, a adus atingere noțiunii de bun,
iar absența totală a despăgubirilor a produs reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă
cu dreptul la respectarea bunurilor.
Referitor la cererea de
chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova - prin Primar, formulată de
către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond
a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât Primăria Municipiului Craiova
și-a îndeplinit în integralitate obligațiile legale în ceea ce privește restituirea
imobilului în litigiu.
Împotriva sentinței
nr. 510 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, a declarat recurs în termenul legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru
următoarele motive, respectiv argumente:
- instanța de fond în
mod netemeinic și nelegal s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a dispoziției
din 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, deși nu este competentă să soluționeze
excepția invocată în baza art. 4 Legea nr. 554/2004;
- la data preluării abuzive
imobilul aparținea în coproprietate moștenitorilor defunctului I.C., respectiv I.T.
- în calitate de soție, P.Ș. - în calitate de fiică și I.E. - în calitate de fiu,
Primăria Municipiului Craiova depășindu-și limitele investirii prin emiterea unei
dispoziții pentru întreg imobilul, în condițiile în care notificatoarele I.T. și
P.Ș. moștenesc numai o cotă-parte din imobil;
- în mod greșit s-a reținut
că autoritatea administrativă pârâtă ar fi încălcat principiul termenului rezonabil
în soluționarea dosarului de despăgubiri al reclamanților, procedura prevăzută de
Legea nr. 247/2005 fiind o procedură complexă, ce presupune parcurgerea mai multor
etape, iar decizia din 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
impune respectarea ordinii de soluționare a dosarelor .
Recurenta și-a încadrat
motivele de recurs din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct.
9 și art. 304
1
C. proc. civ. .
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 17
septembrie 2010 instanța de fond a respins în mod corect excepția de nelegalitate
invocată de recurenta-intimată, față de împrejurarea că potrivit art. 26 Legea
nr. 10/2001 dispoziția prin care entitatea deținătoare soluționează notificarea
privind restituirea unui imobil preluat abuziv este supusă contestației la secția
civilă a tribunalului, fiind astfel, în conținutul său un act juridic civil, iar
nu un act administrativ. Potrivit art. 4 Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate
poate avea ca obiect doar un act administrativ, iar nu de altă natură.
În ceea ce privește insuficienta
dovedire a dreptului reclamantei cu privire la imobilul preluat abuziv, acest motiv
de recurs nu poate fi primit atât pentru faptul că autoritatea pârâtă a stat în
pasivitate în privința acestui dosar mai bine de 4 ani, iar dispoziția emisă în
baza Legii nr. 10/2001 a fost înaintată către comisie, având avizul de legalitate
al prefectului, cât și pentru faptul că înscrisurile ce au stat la baza dispoziției
contrazic susținerile recurentei cu privire la cota ce revine intimatei - aceasta
dovedind cu certificatele de moștenitor depuse și contract de vânzare-cumpărare
că a dobândit în integralitatea sa dreptul la despăgubiri pentru imobilul din Craiova,
județul Dolj.
De asemenea, urmează a
fi respins ca nefondat motivul de recurs referitor la greșita apreciere a „termenului
rezonabil”, instanța de fond stabilind în mod corect că acest principiu a fost încălcat,
din moment ce reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său în anul
2001, dispoziția entității notificate (Primăria municipiului Craiova) a fost emisă
în anul 2006, iar până în prezent autoritatea pârâtă nu a efectuat nici un demers
pentru emiterea titlului de despăgubire conform prevederilor Titlului VII, cap.
5, art. 16 alin. (4), (5) și (6) Legea nr. 247/2005.
În acest sens, invocarea
deciziei din 2008 prin care recurenta stabilește ordinea de soluționare a dosarelor
de despăgubire nu o poate exonera pe aceasta de obligația respectării termenului
rezonabil, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de
art. 6 CEDO.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 510
din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000
RON (prin apreciere potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.) către
intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie
2011.