ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 510 din 15 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta P.Ș., în contradictoriu cu pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., Primăria

Municipiului Craiova - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova,

a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire aferentă imobilului

situat în C., județul Dolj, a respins cererea de chemare în garanție și a luat

act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, urmare a

solicitării formulate de reclamanta P.Ș. de a i se acorda măsuri reparatorii în

conformitate cu Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C., județul Dolj,

Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziția din 25 ianuarie 2006, prin care

s-a propus acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii sub formă de

titluri de despăgubiri, dosarul fiind transmis ulterior către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prima instanță a

constatat faptul că reclamanta a inițiat procedura de recuperare a bunului său

ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, iar

autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv s-a pronunțat la data de 20

decembrie 2005.

Instanța de fond a mai

reținut că instituția competentă să emită decizia

reprezentând titlul de

despăgubire potrivit dispozițiilor

titlului VII Legea nr. 247/2005, respectiv Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și-a îndeplinit obligațiile legale

până la momentul soluționării cauzei.

Având în vedere această

situație de fapt, Curtea a făcut aplicarea art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, apreciind că exigența respectării termenului rezonabil se referă și la durata

procedurilor administrative și, pe cale de consecință, a reținut culpa autorităților

administrative române în procedura de punere în executare a legilor cu caracter

reparatoriu, aplicabile în cauza dedusă judecății, având în vedere depășirea unui

termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Instanța de fond a mai

apreciat că instituția pârâtă a încălcat și prevederile cuprinse în Protocolul Adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, prin neîndeplinirea

obligației de a emite titlurile de despăgubire, a adus atingere noțiunii de bun,

iar absența totală a despăgubirilor a produs reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă

cu dreptul la respectarea bunurilor.

Referitor la cererea de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova - prin Primar, formulată de

către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond

a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât Primăria Municipiului Craiova

și-a îndeplinit în integralitate obligațiile legale în ceea ce privește restituirea

imobilului în litigiu.

Împotriva sentinței

nr. 510 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs în termenul legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive, respectiv argumente:

- instanța de fond în

mod netemeinic și nelegal s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a dispoziției

din 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, deși nu este competentă să soluționeze

excepția invocată în baza art. 4 Legea nr. 554/2004;

- la data preluării abuzive

imobilul aparținea în coproprietate moștenitorilor defunctului I.C., respectiv I.T.

- în calitate de soție, P.Ș. - în calitate de fiică și I.E. - în calitate de fiu,

Primăria Municipiului Craiova depășindu-și limitele investirii prin emiterea unei

dispoziții pentru întreg imobilul, în condițiile în care notificatoarele I.T. și

P.Ș. moștenesc numai o cotă-parte din imobil;

- în mod greșit s-a reținut

că autoritatea administrativă pârâtă ar fi încălcat principiul termenului rezonabil

în soluționarea dosarului de despăgubiri al reclamanților, procedura prevăzută de

Legea nr. 247/2005 fiind o procedură complexă, ce presupune parcurgerea mai multor

etape, iar decizia din 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

impune respectarea ordinii de soluționare a dosarelor .

Recurenta și-a încadrat

motivele de recurs din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ. .

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 17

septembrie 2010 instanța de fond a respins în mod corect excepția de nelegalitate

invocată de recurenta-intimată, față de împrejurarea că potrivit art. 26 Legea

nr. 10/2001 dispoziția prin care entitatea deținătoare soluționează notificarea

privind restituirea unui imobil preluat abuziv este supusă contestației la secția

civilă a tribunalului, fiind astfel, în conținutul său un act juridic civil, iar

nu un act administrativ. Potrivit art. 4 Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate

poate avea ca obiect doar un act administrativ, iar nu de altă natură.

În ceea ce privește insuficienta

dovedire a dreptului reclamantei cu privire la imobilul preluat abuziv, acest motiv

de recurs nu poate fi primit atât pentru faptul că autoritatea pârâtă a stat în

pasivitate în privința acestui dosar mai bine de 4 ani, iar dispoziția emisă în

baza Legii nr. 10/2001 a fost înaintată către comisie, având avizul de legalitate

al prefectului, cât și pentru faptul că înscrisurile ce au stat la baza dispoziției

contrazic susținerile recurentei cu privire la cota ce revine intimatei - aceasta

dovedind cu certificatele de moștenitor depuse și contract de vânzare-cumpărare

că a dobândit în integralitatea sa dreptul la despăgubiri pentru imobilul din Craiova,

județul Dolj.

De asemenea, urmează a

fi respins ca nefondat motivul de recurs referitor la greșita apreciere a „termenului

rezonabil”, instanța de fond stabilind în mod corect că acest principiu a fost încălcat,

din moment ce reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său în anul

2001, dispoziția entității notificate (Primăria municipiului Craiova) a fost emisă

în anul 2006, iar până în prezent autoritatea pârâtă nu a efectuat nici un demers

pentru emiterea titlului de despăgubire conform prevederilor Titlului VII, cap.

5, art. 16 alin. (4), (5) și (6) Legea nr. 247/2005.

În acest sens, invocarea

deciziei din 2008 prin care recurenta stabilește ordinea de soluționare a dosarelor

de despăgubire nu o poate exonera pe aceasta de obligația respectării termenului

rezonabil, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de

art. 6 CEDO.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 510

din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000

RON (prin apreciere potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.) către

intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2011.