ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 440 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a dispoziției din 15 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului Craiova, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, a respins acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii, a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Craiova.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 pentru a se putea dispune sesizarea instanței de contencios cu excepția de nelegalitate invocată în cauză, astfel că a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a dispoziției din 15 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului Craiova. În acest sens se reține că reclamanta a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova. Prin dispoziția din 15 decembrie 2006 Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către reclamantă pentru diferența de teren în suprafață de 2500 m.p.

afectat de utilitate publică și imposibil de restituit în natură precum și pentru construcția demolată având elementele de identificare menționate în procesul verbal de preluare încheiat la data de 09 iulie 1985. Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală. Ca urmare instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

Astfel, instanța de fond a constatat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO. A fost respinsă și cererea reconvențională formulată de către Comisia Centrală având în vederea faptul că prin respectiva cerere pârâta nu are "o pretenție în legătură cu cererea reclamantului„ conform art. 119 C. proc. civ. Instanța de fond a constatat că este neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâtei Primăria Mun. Craiova. Potrivit art. 60 C. proc. civ partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

Obiectul acțiunii principale nu îl constituie plata unei sume de bani ci îndeplinirea unei obligații de a face - emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, obligație exclusivă ce decurge din lege. De asemenea, a fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin urmare, obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară și subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cererea de obligare la daune cominatorii, a fost respinsă deoarece prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. A fost reținut ca neîntemeiat și capătul de cerere prin care a solicitat fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Lege 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică este obligată să încheie un act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 440 din data de 15 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova și, în măsura în care se va trece peste motivele legate de respingerea excepției de nelegalitate, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a învederat, prin motivele cererii de recurs, că în mod nelegal judecătorul fondului a respins excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006 a Primarului Municipiului Craiova, întrucât această dispoziție a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în materie și, având calitatea de act administrativ, se încadrează în ipoteza textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, recurenta a precizat că în mod nelegal prima instanță a reținut faptul că cererea reconvențională nu are legătură cu cauza și că cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Craiova nu este admisibilă, iar pe fondul pricinii Comisia Centrală a relevat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.

Procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 257/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat. În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantelor face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisie Centrale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând astfel a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, iar acest dosar a și fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant, constatându-se faptul că trebuie completat cu înscrisuri din care să reiasă dovada deținerii în proprietate de către reclamanți sau antecesorii lor, la momentul preluării abuzive a întregii suprafețe de teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Referitor la etapa evaluării, s-a subliniat de către recurentă că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu înscrisurile amintite, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În aceste condiții, s-a apreciat că instanța de fond nu a reținut, sub nici o formă, aspectele legate de ordinea de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, susținând în mod greșit existența depășirii termenului rezonabil în privința soluționării dosarului aferent dispoziției din 2006 a Primarului Municipiului Craiova.

În drept recurenta a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005, ale O.U.G. nr. 81/2007, precum și ale art. 299 și următoarele din C. proc. civ.. Recursul este nefondat. În mod întemeiat, prin hotărârea atacată, a fost respinsă cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției din data de 15 decembrie 2006 a Primarului municipiului Craiova, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M.G., cu consecința obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Craiova, notificat în 2001, și a respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, și a fost respinsă cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primarului municipiului Craiova.

Se constată, cât privește excepția de nelegalitate a dispoziției din data de 15 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că aceasta a fost corect respinsă de judecătorul fondului, fiind inadmisibilă. Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cursul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și suspendă cauza.

Din interpretarea prevederii legale enunțate rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative unilaterale susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și pe calea unei acțiuni directe. Nu pot forma așadar obiect al excepției de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natură juridică administrativă, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ, în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, anume actele autorităților publice care privesc relația cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter militar și actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Prin urmare, dispoziția/decizia prin care entitatea deținătoare soluționează o notificare privind restituirea unui imobil preluat abuziv, în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind supusă contestației la secția civilă a tribunalului, conform art. 26 din actul normativ menționat, nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, nici prin acțiune directă și nici prin intermediul excepției de nelegalitate. Referitor la fondul recursului, se reține că instanța de fond, în mod legal - prin raportare la dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - a admis acțiunea reclamantului M.G.

și a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Craiova, notificat la Primăria municipiului Craiova din 2001, în condițiile în care este probat, în litigiu, că prin dispoziția din data de 15 decembrie 2006, necontestată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren în suprafață de 2500 mp aferent imobilului mai sus arătat, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite, și că dosarul aferent dispoziției de restituire a fost înaintat pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost înregistrat la secretariatul acestei comisii sub nr. 42063/CC.

Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Principiul „termenului rezonabil” se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Or, se constată, în cauză, că deși notificarea pentru restituirea în natură a imobilului a fost formulată în anul 2001, dosarul de despăgubire nu a fost încă soluționat, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, reglementată de dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea reconvențională prin care pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat obligarea reclamantului M.G. să facă dovada proprietății asupra imobilului teren în suprafață totală de 3254 mp situat în Municipiul Craiova, județul Dolj, precum și cererea aceleiași pârâte recurente, de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova, pentru ca aceasta să răspundă în situația în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții, au fost de asemenea în mod legal respinse de către prima instanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 119 și, respectiv, art. 60 din C. proc. civ.. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 440 din data de 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 440 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.