ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 440 din 15 octombrie

2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a

dispoziției din 15 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului Craiova, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru

Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor -

Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta Comisia

Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia

reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, a respins

acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii, a respins cererea

reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului

Craiova.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 pentru a se putea dispune

sesizarea instanței de contencios cu excepția de nelegalitate invocată în

cauză, astfel că a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepția

de nelegalitate a dispoziției din 15 decembrie 2006 a Primăriei Municipiului

Craiova.

În acest sens se

reține că reclamanta a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde

măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova.

Prin dispoziția din

15 decembrie 2006 Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către reclamantă

pentru diferența de teren în suprafață de 2500 m.p. afectat de utilitate

publică și imposibil de restituit în natură precum și pentru construcția

demolată având elementele de identificare menționate în procesul verbal de preluare

încheiat la data de 09 iulie 1985.

Ulterior dosarul întocmit

în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost

adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.

Ca urmare instanța de

fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură

a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

Astfel, instanța de fond

a constatat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie

să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de la data formulării

cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă

a prevederilor art. 6 din CEDO.

A fost respinsă și cererea

reconvențională formulată de către Comisia Centrală având în vederea faptul că prin

respectiva cerere pârâta nu are "o pretenție în legătură cu cererea reclamantului„

conform art. 119 C. proc. civ.

Instanța de fond a constatat

că este neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâtei

Primăria Mun. Craiova. Potrivit art. 60 C. proc. civ partea poate să cheme în garanție

o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cădea

în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Obiectul acțiunii principale

nu îl constituie plata unei sume de bani ci îndeplinirea unei obligații de a face

- emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, obligație exclusivă ce decurge

din lege.

De asemenea, a fost respinsă

acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor

care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei

Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, obligația

legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară

și subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cererea de obligare la

daune cominatorii, a fost respinsă deoarece prin art. 24 din Legea nr. 554/2004

s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care

acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă

actualei etape judiciare.

A fost reținut ca neîntemeiat

și capătul de cerere prin care a solicitat fixarea unui termen pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1)

din Lege 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică este obligată

să încheie un act administrativ.

Împotriva sentinței civile

nr. 440 din data de 15 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a solicitat admiterea

căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii

excepției de nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primarul Municipiului

Craiova și, în măsura în care se va trece peste motivele legate de respingerea excepției

de nelegalitate, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului

ca fiind neîntemeiată.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a învederat, prin motivele cererii de recurs, că în mod

nelegal judecătorul fondului a respins excepția de nelegalitate a dispoziției din

2006 a Primarului Municipiului Craiova, întrucât această dispoziție a fost emisă

cu încălcarea prevederilor legale în materie și, având calitatea de act administrativ,

se încadrează în ipoteza textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, recurenta

a precizat că în mod nelegal prima instanță a reținut faptul că cererea reconvențională

nu are legătură cu cauza și că cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului

Craiova nu este admisibilă, iar pe fondul pricinii Comisia Centrală a relevat că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei. Procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 257/2005 nu se declanșează prin simpla cerere

a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor

art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat. În speță, dosarul privind

acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantelor face parte din categoria dosarelor

transmise Secretariatului Comisie Centrale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, urmând astfel a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, iar

acest dosar a și fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire

în natură a imobilului notificat de reclamant, constatându-se faptul că trebuie

completat cu înscrisuri din care să reiasă dovada deținerii în proprietate de către

reclamanți sau antecesorii lor, la momentul preluării abuzive a întregii suprafețe

de teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Referitor la etapa evaluării,

s-a subliniat de către recurentă că această etapă este condiționată de completarea

dosarului cu înscrisurile amintite, precum și de respectarea ordinii de înregistrare

a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În aceste condiții, s-a apreciat că instanța

de fond nu a reținut, sub nici o formă, aspectele legate de ordinea de soluționare

a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, susținând în mod greșit existența depășirii termenului rezonabil în privința

soluționării dosarului aferent dispoziției din 2006 a Primarului Municipiului Craiova.

În drept recurenta a invocat

dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

ale Legii nr. 247/2005, ale O.U.G. nr. 81/2007, precum și ale art. 299 și următoarele

din C. proc. civ..

Recursul este nefondat.

În mod întemeiat, prin

hotărârea atacată, a fost respinsă cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea

excepției de nelegalitate a dispoziției din data de 15 decembrie 2006 a Primarului

municipiului Craiova, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M.G., cu consecința

obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea

în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul

situat în municipiul Craiova, notificat în 2001, și a respingerii capătului de cerere

privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, și a fost respinsă cererea

reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primarului municipiului Craiova.

Se constată, cât privește

excepția de nelegalitate a dispoziției din data de 15 decembrie 2006 emisă de Primarul

municipiului Craiova, invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

că aceasta a fost corect respinsă de judecătorul fondului, fiind inadmisibilă. Într-adevăr,

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ

unilateral indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cursul

unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă să o soluționeze și suspendă cauza. Din interpretarea prevederii legale

enunțate rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative

unilaterale susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii

nr. 554/2004 și pe calea unei acțiuni directe.

Nu pot forma așadar obiect

al excepției de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natură juridică administrativă,

fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ,

în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, anume actele autorităților

publice care privesc relația cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter militar

și actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede,

prin lege organică, o altă procedură judiciară. Prin urmare, dispoziția/decizia

prin care entitatea deținătoare soluționează o notificare privind restituirea unui

imobil preluat abuziv, în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind supusă contestației la

secția civilă a tribunalului, conform art. 26 din actul normativ menționat, nu poate

fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, nici prin acțiune directă și

nici prin intermediul excepției de nelegalitate.

Referitor la fondul recursului,

se reține că instanța de fond, în mod legal - prin raportare la dispozițiile

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente - a admis acțiunea reclamantului

M.G. și a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

municipiul Craiova, notificat la Primăria municipiului Craiova din 2001, în condițiile

în care este probat, în litigiu, că prin dispoziția din data de 15 decembrie 2006,

necontestată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren în suprafață

de 2500 mp aferent imobilului mai sus arătat, imposibil de restituit în natură persoanei

îndreptățite, și că dosarul aferent dispoziției de restituire a fost înaintat pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost înregistrat la secretariatul

acestei comisii sub nr. 42063/CC.

Este adevărat că dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus

menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data

sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare

și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii

judecătorești irevocabile.

Principiul „termenului

rezonabil” se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare,

cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația

de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă

acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Or, se constată, în cauză, că deși notificarea pentru restituirea în natură a imobilului

a fost formulată în anul 2001, dosarul de despăgubire nu a fost încă soluționat,

iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei

și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei

privind titlul de despăgubire, reglementată de dispozițiile Titlului VII al Legii

nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea reconvențională

prin care pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

obligarea reclamantului M.G. să facă dovada proprietății asupra imobilului teren

în suprafață totală de 3254 mp situat în Municipiul Craiova, județul Dolj, precum

și cererea aceleiași pârâte recurente, de chemare în garanție a Primăriei Municipiului

Craiova, pentru ca aceasta să răspundă în situația în care Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții, au fost de asemenea în mod legal

respinse de către prima instanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de

art. 119 și, respectiv, art. 60 din C. proc. civ..

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și

că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 312

alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 440 din data de

15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 440 din 15 octombrie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2011.