ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4622/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta a

solicitat, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

obligarea pârâtei la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul situat în

Craiova.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin dispoziția din 15 iunie 2007 emisă de Primarul mun.

Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 către G.M. pentru imobilul situat în Craiova, dispoziție care a fost

înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, dar nu a fost soluționat deși au trecut

câțiva ani de la înregistrarea lui la autoritatea pârâtă.

Prin aceasta se aduce

atingere dreptului persoanei care este ocrotit de Protocolul adițional nr. 1 la

Convenție.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare și a invocat excepția de nelegalitate

a dispoziției din 15 iunie 2007 emisă de Primarul mun. Craiova și, pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii reclamantei.

Tot Comisia Centrală a

formulat cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție a Primăriei mun.

Craiova prin Primar.

Prin cererea reconvențională,

pârâta a solicitat obligarea reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate

asupra terenului în suprafață de 318,66 m.p. situat în Craiova, deoarece la data

preluării imobilului era în coproprietatea mai multor persoane și reclamanta nu

face dovada calității de moștenitor și a acestora.

fond

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 602 din 17

decembrie 2010 a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ

cu soluționarea excepției de nelegalitate, a admis acțiunea reclamantei și a obligat

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj. Au fost respinse

cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție.

Cu privire la cererea

de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției

din 15 iunie 2007 emisă de Primăria Craiova s-a motivat soluția de către instanța

de fond plecând de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și invocându-se

prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la cererea reconvențională,

instanța de fond a reținut că aceasta este inadmisibilă deoarece nu îndeplinește

condiția prevăzută de art. 119 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea de chemare în

garanție a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece dacă pârâta ar cădea în pretenții

nu poate fi trasă la răspundere Primăria.

În ceea ce privește cererea

reclamantei, instanța de fond a reținut că durata excesivă a procedurilor administrative

este de natură a încălca principiul procesului echitabil, iar neîndeplinirea obligației

de a emite titlurile de despăgubire aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și

obligației statului de a proteja valorile patrimoniale ale persoanelor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând

hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală.

I. Soluția instanței de

fond de respingere a cererii de sesizare a Tribunalului în vederea soluționării

excepției de nelegalitate a dispoziției din 15 iunie 2007 emisă de Primăria mun.

Craiova a fost criticată deoarece există o dependență evidentă între soluționarea

pe fond a litigiului și excepția de nelegalitate invocată.

Se susține că dispoziția

a cărei nelegalitate a fost invocată este un act administrativ care poate fi atacat,

indirect, pe calea excepției de nelegalitate.

Dacă legiuitorul ar fi

apreciat că dispozițiile autorităților publice locale ar fi act civil atunci nu

mai era necesar avizul de legalitate al instituției prefectului, iar caracterul

de act administrativ este subliniat de caracterul său executoriu.

II. Pe fondul cauzei,

soluția instanței de fond este apreciată ca nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că, din actele depuse la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

rezultă că la data preluării, imobilul situat în Craiova era coproprietatea mai

multor persoane, iar reclamanta trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită

de pe urma tuturor coproprietarilor pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru

întregul imobil, însă nu a fost făcută această dovadă.

În lipsa acestor dovezi,

prin adresa din 23 iunie 2009 Comisia Centrală a remis Primăriei mun. Craiova dosarul

pentru a fi analizate aceste aspecte.

Este criticată soluția

instanței de fond în privința susținerilor încălcării principiului procesului rezonabil

deoarece dosarul înaintat de Primăria mun. Craiova nu era complet și nu putea fi

obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei,

deși instanțele judecătorești, în situații similare au respins acțiunile reclamanților.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

dar pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului

de despăgubire deoarece dosarul ce conține dispoziția din 15 iunie 2007 emisă de

Primarul mun. Craiova nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la data

înregistrării.

A fost depusă alăturat

cererii dispoziția din 15 iunie 2007.

În fața instanței de fond,

recurenta-pârâtă a formulat, prin întâmpinare, mai multe apărări și a depus și înscrisuri

din care rezultă că în luna iunie 2009, anterior formulării acțiunii în instanță,

Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul reclamantei

către Primăria mun. Craiova pentru că acesta era incomplet și pentru că ar exista

o hotărâre judecătorească cu privire la același imobil, iar ulterior a revenit asupra

cererii solicitând reanalizarea dosarului de către Primăria mun. Craiova.

Cu toate acestea, instanța

de fond a procedat la soluționarea cererii, deși a fost înștiințată de Primăria

mun. Craiova că dosarul nu a fost reanalizat după restituirea de la Comisia Centrală.

Mai mult, nici nu a solicitat reclamantei să depună copii ale înscrisurilor depuse

sau Primăria mun. Craiova să înainteze o copie a înscrisurilor depuse de reclamantă

pentru a se putea verifica susținerile pârâtei, având în vedere că dosarul a fost

restituit acestei autorități publice.

În motivele de recurs

s-au reluat aceste susțineri, dar instanța de recurs nu poate verifica dacă hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu este lămurită

pe deplin situația de fapt.

Potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte nu va putea hotărî asupra fondului pricinii nefiind împrejurările

de fapt pe deplin stabilite și, de aceea, se impune admiterea recursului, casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În conformitate cu

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea de a stărui, prin

toate mijloacele, pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale și pentru

aceasta poate administra probele pe care le consideră necesar, chiar dacă părțile

se împotrivesc.

Pentru a se putea stabili

dacă Comisia Centrală poate fi obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri,

așa cum a solicitat reclamanta, instanța de fond trebuia să solicite să se înainteze

de către Primăria mun. Craiova, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii

dispoziției din 15 iunie 2007 și care a fost înaintată Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru a verifica dacă aceasta era sau nu completă, mai

ales că din dispoziție rezultă că notificarea pentru imobilul situat în Craiova

a fost formulată de G.M. și B.E., iar dispoziția a fost emisă numai pe numele G.M.

Chiar dacă în cuprinsul acesteia se face referire la un contract de drepturi succesorale,

trebuie depuse dovezi din care să rezulte calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei

pentru a beneficia de întregul imobil, imobil care la data preluării de către stat

era coproprietatea mai multor persoane.

Însă, criticile din motivele

de recurs ce vizează respingerea cererii de sesizare a Tribunalului cu soluționarea

excepției de nelegalitate a dispoziției din 15 iunie 2007 a Primarului mun. Craiova

sunt nefondate.

Dispoziția Primarului

emisă potrivit Legii nr. 10/2001 nu are caracteristicile unui act administrativ

pentru că acesta este emis de primar în calitate de unitate deținătoare a unui bun

ce a fost preluat abuziv de către stat, iar dispozițiile sau deciziile se emit de

unitățile deținătoare sau de entitățile învestite cu soluționarea notificării.

Chiar și dacă am aprecia

că această dispoziție este un act administrativ, acesta nu poate fi contestat pe

calea excepției de nelegalitate deoarece procedura vizează numai actele care pot

fi cenzurate de instanța de contencios administrativ. Or, în conformitate cu

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru care legea prevede, pentru modificarea

sau desființarea acestora, o procedură judiciară.

Potrivit art. 26 din Legea

nr. 10/2001, există o asemenea procedură instituită de lege pentru toate dispozițiile

sau deciziile emise de entitățile deținătoare de bunuri preluate abuziv, iar acestea

pot fi contestate în fața instanțelor civile, respectiv, în primă instanță, la tribunale,

secția civilă.

Soluția instanței de fond

cu privire la cererea de chemare în garanție nu a fost criticată expres în motivele

de recurs, dar soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Pct. 16.5 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu poate constitui temei pentru ca,

ulterior, dacă ar cădea în pretenții, recurenta să poată fi îndreptată o acțiune

împotriva Primăriei mun. Craiova.

Pentru că în motivele

de recurs nu s-a criticat soluția instanței de fond privind respingerea cererii

reconvenționale, această soluție a intrat în puterea lucrului judecat.

De aceea, la rejudecare,

instanța de fond va administra probatoriile în legătură cu cererea reclamantei pentru

a se putea stabili dacă va putea fi obligată Comisia Centrală să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubiri pentru că se refuză nejustificat emiterea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 602

din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.