ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5158/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 14 iunie 2002, I.E.C. a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4629 din 15 mai 2002 a

primarului municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a suprafeței

de teren cu lungimea de 30 m și lățimea de 8 m, rămasă liberă din imobilul

situat în Craiova, preluat abuziv de stat în anul 1966 prin expropriere.

În motivarea contestației reclamanta

a arătat că imobilul respectiv, compus din casă și 798 mp teren, a aparținut

autorului său I.M., că a trecut în proprietatea statului prin decizia de

expropriere nr. 207/1966 și că, prin dispoziția contestată, dată în temeiul

Legii nr. 10/2001, s-a respins cererea de restituire motivându-se faptul că

terenul solicitat este ocupat de lucrări de investiții realizate, deși în

cerere a precizat faptul că va muta pe cheltuiala sa proprie eventualele

conducte ce trec pe suprafața de teren menționată.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr.

187 din 3 aprilie 2005 a respins contestația ca neîntemeiată.

S-a reținut că, în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, scopul

exproprierii fiind atins, terenul în litigiu de 234 mp fiind ocupat funcțional

în sensul legii.

Soluția a fost menținută ca fiind

temeinică și legală prin decizia civilă nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Reclamanta a formulat recurs

împotriva deciziei amintite considerând-o nelegală în raport de prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că deși autorului acesteia i s-a

expropriat suprafața totală de 670 mp aceasta a solicitat restituirea unei

suprafețe de doar 237 mp care este liberă de orice construcție și nu deservește

normala funcționare a blocului de locuințe învecinat D 26.

S-a mai arătat că, la solicitarea

reclamantei, SC D.S. SA București și-a exprimat acordul expres, fiind obținute

și celelalte avize administrative necesare atașate ca înscrisuri noi la recurs,

de a devia conducta de gaze pe cheltuiala reclamantei și că această conductă

ocupă doar o mică suprafață din cei 234 mp. De asemenea, instanța de fond și

cea de apel au ignorat în totalitate expertiza tehnică administrată în cauză,

care a stabilit că terenul revendicat nu este necesar pentru buna utilizare a

construcțiilor și rețelelor tehnico-edilitare în zonă.

Criticile formulate nu sunt

întemeiate.

Expertul a identificat terenul

revendicat de reclamantă rămas liber, precizând că pe acest teren nu se află

edificate construcții și nici zone de protecție a blocurilor. De aceea a

considerat că atât timp cât este liber de construcții se poate restitui în

natură. S-a făcut însă precizarea că pe terenul respectiv, la limita de sud a

acestuia, se află o conductă aeriană de gaze, pentru care reclamanta și-a

asumat obligația să o mute pe cheltuiala sa, obținând și autorizații

administrative în acest sens atașate ca înscrisuri noi la recurs.

Chiar dacă reclamanta și-a luat

această obligație nu se schimbă caracterul terenului deoarece a fost folosit în

integralitatea sa, pentru scopul avut în vederea exproprierii.

Noțiunea de expropriere nu

echivalează cu ocuparea integrală și efectivă de construcții, această măsură

atingându-și scopul și în situația în care terenul este folosit pentru zone de

protecție, trotuare, alei, spații verzi, conducte, ceea ce echivalează cu o

ocupare funcțională a întregului teren afectat de expropriere.

Sub acest aspect terenul în litigiu

de 234 m, situat de-a lungul trotuarului și zonei de protecție a blocului, cu o

lățime de numai 9,8 m, pe care se află o conductă aeriană și spațiu verde este

ocupat funcțional în sensul legii de lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea nefiind susceptibil de restituire în natură.

Ca atare, în speță s-a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

potrivit cărora, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent pentru întregul teren.

În consecință, recursul declarat de

reclamanta I.E.C. împotriva deciziei civile nr. 214 din 16 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, se va respinge ca nefondat în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta I.E.C. împotriva deciziei nr. 214 din 16 septembrie 2003

a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.