ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5158/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 14 iunie 2002, I.E.C. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4629 din 15 mai 2002 a primarului municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren cu lungimea de 30 m și lățimea de 8 m, rămasă liberă din imobilul situat în Craiova, preluat abuziv de stat în anul 1966 prin expropriere. În motivarea contestației reclamanta a arătat că imobilul respectiv, compus din casă și 798 mp teren, a aparținut autorului său I.M., că a trecut în proprietatea statului prin decizia de expropriere nr. 207/1966 și că, prin dispoziția contestată, dată în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a respins cererea de restituire motivându-se faptul că terenul solicitat este ocupat de lucrări de investiții realizate, deși în cerere a precizat faptul că va muta pe cheltuiala sa proprie eventualele conducte ce trec pe suprafața de teren menționată.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 187 din 3 aprilie 2005 a respins contestația ca neîntemeiată. S-a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, scopul exproprierii fiind atins, terenul în litigiu de 234 mp fiind ocupat funcțional în sensul legii. Soluția a fost menținută ca fiind temeinică și legală prin decizia civilă nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei amintite considerând-o nelegală în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că deși autorului acesteia i s-a expropriat suprafața totală de 670 mp aceasta a solicitat restituirea unei suprafețe de doar 237 mp care este liberă de orice construcție și nu deservește normala funcționare a blocului de locuințe învecinat D 26. S-a mai arătat că, la solicitarea reclamantei, SC D.S.

SA București și-a exprimat acordul expres, fiind obținute și celelalte avize administrative necesare atașate ca înscrisuri noi la recurs, de a devia conducta de gaze pe cheltuiala reclamantei și că această conductă ocupă doar o mică suprafață din cei 234 mp. De asemenea, instanța de fond și cea de apel au ignorat în totalitate expertiza tehnică administrată în cauză, care a stabilit că terenul revendicat nu este necesar pentru buna utilizare a construcțiilor și rețelelor tehnico-edilitare în zonă. Criticile formulate nu sunt întemeiate. Expertul a identificat terenul revendicat de reclamantă rămas liber, precizând că pe acest teren nu se află edificate construcții și nici zone de protecție a blocurilor.

De aceea a considerat că atât timp cât este liber de construcții se poate restitui în natură. S-a făcut însă precizarea că pe terenul respectiv, la limita de sud a acestuia, se află o conductă aeriană de gaze, pentru care reclamanta și-a asumat obligația să o mute pe cheltuiala sa, obținând și autorizații administrative în acest sens atașate ca înscrisuri noi la recurs. Chiar dacă reclamanta și-a luat această obligație nu se schimbă caracterul terenului deoarece a fost folosit în integralitatea sa, pentru scopul avut în vederea exproprierii. Noțiunea de expropriere nu echivalează cu ocuparea integrală și efectivă de construcții, această măsură atingându-și scopul și în situația în care terenul este folosit pentru zone de protecție, trotuare, alei, spații verzi, conducte, ceea ce echivalează cu o ocupare funcțională a întregului teren afectat de expropriere.

Sub acest aspect terenul în litigiu de 234 m, situat de-a lungul trotuarului și zonei de protecție a blocului, cu o lățime de numai 9,8 m, pe care se află o conductă aeriană și spațiu verde este ocupat funcțional în sensul legii de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nefiind susceptibil de restituire în natură. Ca atare, în speță s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul teren. În consecință, recursul declarat de reclamanta I.E.C. împotriva deciziei civile nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.E.C. împotriva deciziei nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.