ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2000 și precizată la data de 3 octombrie 2000, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Craiova solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să admită acțiunea sa în revendicare și să oblige pe pârâtă să restituie terenul în suprafață de 1358 mp situat în Craiova, care i-a fost expropriat. Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 20907 din 18 octombrie 2000, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 727 din 15 noiembrie 2001 a respins acțiunea privind restituirea terenului, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost expropriat în baza Decretului nr. 212/1982 pentru motive de utilitate publică, iar în prezent, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, blocuri de locuințe, spații verzi aferente, căi de acces la blocuri, centrala termică, și este traversat de două conducte de termoficare, paralele, cu diametrul de 1 m. S-a reținut de asemenea că reclamantul poate, eventual, solicita măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 51 din 11 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul. S-a reținut de către instanța de apel că în mod corect instanța de fond a reținut că scopul exproprierii a fost realizat și în consecință, nu se justifică solicitarea reclamantului de a i se restitui în natură terenul. Instanța de apel a apreciat că reclamantul este îndreptățit, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent, stabilit conform alin. (7) din același articol. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, care inițial a fost considerat greșit de către Curtea de Apel Craiova ca fiind o contestație în anulare, iar ulterior, prin Încheierea din 11 iunie 2002 s-a constatat că este recurs, care a fost înaintat spre soluționare Curții Supreme de Justiție.

În recursul său, reclamantul, fără să structureze conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., arată că instanțele trebuiau să constate că prin decretul de expropriere nr. 212/1980 imobilul, proprietatea sa, a fost preluat de către stat; pentru casa care a fost demolată a primit despăgubiri, dar pentru teren nu a primit despăgubiri. În consecință, arată recurentul, urmează a fi casate hotărârile instanțelor de fond și apel și admisă acțiunea formulată de către el și obligată Primăria Craiova și Statul, prin Ministerul de Finanțe, la plata despăgubirilor. Recursul este nefondat. Este de reținut în primul rând că recurentul, neîndeplinindu-și obligația procedurală de arătare a motivelor de casare și dezvoltarea lor, prevăzută de art. 303 alin. (3) C. proc.

civ. în vigoare la data formulării recursului (10 mai 2002) a pus instanța de recurs în situația de a nu putea încadra motivul de recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., care sunt limitative. Încercând, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea susținerilor din recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304, s-ar putea discuta eventual de încadrarea în motivul prevăzut la pct. 9, însă nici această apreciere nu s-ar putea face, pentru că instanțele, după ce au constatat cu o motivare amplă de ce nu poate fi restituit imobilul în natură, au arătat recurentului care ar fi modalitățile de a obține măsuri reparatorii prin echivalent. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate și neexistând nici un motiv de casare și modificare a hotărârii, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 51 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.