ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

8 august 2000 și precizată la data de 3 octombrie 2000, reclamantul D.S. a

chemat în judecată pe pârâta Primăria Craiova solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să admită acțiunea sa în revendicare și să

oblige pe pârâtă să restituie terenul în suprafață de 1358 mp situat în

Craiova, care i-a fost expropriat.

Judecătoria Craiova, prin sentința

civilă nr. 20907 din 18 octombrie 2000, și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc.

civ.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 727 din 15 noiembrie 2001 a respins acțiunea privind restituirea

terenului, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost

expropriat în baza Decretului nr. 212/1982 pentru motive de utilitate publică,

iar în prezent, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, este

afectat în totalitate de detalii de sistematizare, blocuri de locuințe, spații

verzi aferente, căi de acces la blocuri, centrala termică, și este traversat de

două conducte de termoficare, paralele, cu diametrul de 1 m.

S-a reținut de asemenea că

reclamantul poate, eventual, solicita măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia civilă nr. 51 din 11 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul.

S-a reținut de către instanța de

apel că în mod corect instanța de fond a reținut că scopul exproprierii a fost

realizat și în consecință, nu se justifică solicitarea reclamantului de a i se

restitui în natură terenul.

Instanța de apel a apreciat că

reclamantul este îndreptățit, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent, stabilit conform

alin. (7) din același articol.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, care inițial a fost considerat greșit de către

Curtea de Apel Craiova ca fiind o contestație în anulare, iar ulterior, prin

Încheierea din 11 iunie 2002 s-a constatat că este recurs, care a fost înaintat

spre soluționare Curții Supreme de Justiție.

În recursul său, reclamantul, fără

să structureze conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1 – 10 C.

proc. civ., arată că instanțele trebuiau să constate că prin decretul de

expropriere nr. 212/1980 imobilul, proprietatea sa, a fost preluat de către

stat; pentru casa care a fost demolată a primit despăgubiri, dar pentru teren

nu a primit despăgubiri.

În consecință, arată recurentul,

urmează a fi casate hotărârile instanțelor de fond și apel și admisă acțiunea

formulată de către el și obligată Primăria Craiova și Statul, prin Ministerul

de Finanțe, la plata despăgubirilor.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că recurentul,

neîndeplinindu-și obligația procedurală de arătare a motivelor de casare și

dezvoltarea lor, prevăzută de art. 303 alin. (3) C. proc. civ. în vigoare la

data formulării recursului (10 mai 2002) a pus instanța de recurs în situația

de a nu putea încadra motivul de recurs într-unul din motivele prevăzute de art.

304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., care sunt limitative.

Încercând, în baza art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., încadrarea susținerilor din recurs într-unul din motivele

prevăzute de art. 304, s-ar putea discuta eventual de încadrarea în motivul

prevăzut la pct. 9, însă nici această apreciere nu s-ar putea face, pentru că

instanțele, după ce au constatat cu o motivare amplă de ce nu poate fi

restituit imobilul în natură, au arătat recurentului care ar fi modalitățile de

a obține măsuri reparatorii prin echivalent.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate și neexistând nici un motiv de casare și modificare a

hotărârii, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 51 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel

Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.