ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10148/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10148/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Dolj la 9 august 2004, reclamanții G.C. și G.M. au chemat în

judecată pe pârâții Primăria Municipiului Craiova și Consiliul Local al

Municipiului Craiova, solicitând obligarea acestora la retrocedarea terenului

situat în Craiova, expropriat în baza Decretului nr. 101/1987, teren pe care nu

s-au realizat în termen de 1 an investițiile propuse.

Reclamanții au arătat că, deși au

solicitat restituirea terenului în temeiul Legii nr. 18/1991 și al Legii nr.

10/2001, au primit răspuns negativ, astfel că au formulat prezenta acțiune

solicitând obligarea pârâților la restituirea terenului în suprafață de 175 mp

sau acordarea unei suprafețe echivalente din rezerva Consiliului Local Craiova.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 401 din 9 noiembrie 2004, a respins contestația formulată

de petenți, cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă, terenul

fiind ocupat în totalitate de spațiile de acces și alte lucrări accesorii,

existente între blocurile de locuințe, astfel că propunerea de restituire în

echivalent este singura posibilă.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanții G.C. și M., criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru greșita interpretare a probatoriului administrat, din care a rezultat că

terenul este parțial liber și, deci, posibil de restituit în natură.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 1247 pronunțată la 9 mai 2005, a respins ca

nefondat apelul reclamanților, reținând că prima instanță a analizat corect

probatoriul administrat în cauză, respectiv schițele de sistematizare depuse de

pârâtă și procesul-verbal privind situația terenului, acte din conținutul

cărora a rezultat că suprafața de 175 mp este situată între blocurile de locuințe.

S-a apreciat că decizia Primăriei

Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent este legală și

temeinică, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a terenului în

litigiu.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții G.C. și G.M., la 22 iunie 2005, criticând-o ca

nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamanții

au susținut că instanța de apel a omis a se pronunța asupra motivului de apel

vizând preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, în sensul dispozițiilor art.

2 lit. e) din Legea nr. 10/2001 și în condițiile în care Decretul nr. 101/1987

nu a fost publicat în Buletinul Oficial al României la data preluării.

Cea de a doua critică formulată prin

motivele de recurs s-a referit la nemotivarea deciziei instanței de apel în

ceea ce privește răspunsul la susținerea reclamanților privind dovada

efectuării investițiilor pe terenul în litigiu, chiar și peste termenul legal

de un an.

Recurenții-reclamanți au solicitat

ca, pe cale de consecință, să se modifice decizia recurată și să se constate

nelegalitatea preluării imobilului în litigiu, iar pe fond să fie obligați

pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie terenul situat în str. B.,

iar pentru casa demolată să li se acorde despăgubiri bănești în cuantumul ce va

rezulta din negociere.

În faza recursului s-a depus la

dosar de către recurenți adresa nr. 442 A din 25 iulie 2005 a Secretariatului

General al Guvernului, din care rezultă că Decretul nr. 101/1987 nu a fost

publicat în Monitorul Oficial.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile invocate de reclamanții-recurenți,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să aprecieze că recursul este

nefondat având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 4296 din 28

februarie 2003, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a respins notificarea

formulată de reclamanții G.C. și G.M., privind restituirea în natură a

terenului în suprafață de 175 mp, situat în Craiova, cu motivarea că acesta

este afectat de lucrări de investiții, respectiv acces carosabil la blocurile

de locuințe E 16, E 15, G 1 și parcare betonată.

Prin aceeași dispoziție s-a înaintat

Prefecturii Județului Dolj propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin

echivalent sub forma despăgubirilor bănești, eventual titluri de valoare.

Instanțele de fond și apel au

reținut prin considerentele hotărârilor pronunțate că reclamanții sunt

îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, apreciind, pe

cale de consecință că dispoziția constatată este legală și temeinică.

Ca atare, nu se poate susține că

instanța de apel nu ar fi avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea

nr. 10/2001, cu referire la situația imobilului în litigiu, chiar dacă

motivarea deciziei recurate este sumară sub acest aspect.

Într-adevăr imobilul în litigiu a

fost expropriat în temeiul Decretului nr. 101/1987, act normativ ce nu a fost

publicat, la data preluării, în Buletinul Oficial, astfel cum rezultă din

adresa Secretariatului General al Guvernului, depusă la dosar în faza

recursului.

Ca atare, acesta se încadrează în

categoria imobilelor preluate abuziv, conform art. 2 lit. e) din Legea nr.

10/2001, foștii proprietari fiind îndreptățiți la restituirea în natură sau

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În speță s-a dovedit însă că terenul

în litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de

investiții, respectiv acces la blocurile de locuințe și parcare betonată.

Critica formulată prin cel de al

doilea motiv de recurs referitoare la nedovedirea lucrărilor de investiții pe

terenul în litigiu este, de asemenea, nefondată având în vedere procesul-verbal

privind starea de fapt a terenului notificat, din 18 decembrie 2002, avut în

vedere la emiterea dispoziției contestate (cu obiecțiunile formulate de

reclamanți) și schița de amplasament depusă la dosar.

Curtea va reține că, deși prima

instanță, în baza principiului rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ.

a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnice privind

identificarea și evaluarea imobilului, această probă a fost apreciată de reclamanți

ca nepertinentă, conform declarației de la 9 noiembrie 2004, refuzându-se

administrarea ei.

În consecință, în raport de

înscrisurile depuse la dosar, instanța de apel a apreciat corect că, terenul în

litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât servește accesului în

blocurile de locuințe aflate în imediata vecinătate, situația de fapt reținută

de instanță nefiind combătută cu dovezi contrare de către

recurenții-reclamanți.

Pentru toate aceste considerente se

va aprecia că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate, prevăzute de art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și se va respinge recursul reclamanților ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții G.C. și G.M. împotriva deciziei nr. 1247 din 9 mai 2005 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.