ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6140/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamantele C.V. și I.P. au chemat în judecată Primăria municipiului Craiova,

solicitând anularea dispoziției nr. 6293 din 8 iulie 2003 și restituirea în

natură a imobilului situat în Craiova.

În motivarea cererii s-a arătat că

dispoziția, prin care s-a respins cererea, este nelegală deoarece terenul este

liber, neafectat de detalii de sistematizare.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 133 din 24 martie 2004, a admis contestația, a anulat dispoziția

emisă de Primarul Municipiului Craiova și a dispus restituirea în natură, a

terenului în suprafață de 223 mp situat în Craiova, individualizat în schița

anexă a raportului de expertiză tehnică.

S-a reținut că:

- în condițiile în care măsura

exproprierii urmărea realizarea unei utilități publice, iar aceasta nu s-a

realizat și pe terenul ce a aparținut autorilor contestatoarelor, nu mai există

suportul juridic al exproprierii, terenul fiind liber, neafectat de detalii de

sistematizare;

- împrejurarea că parte din teren ar

fi ocupată de trotuar și de spațiul verde nu împiedică restituirea în natură a

întregului teren expropriat.

Prin decizia civilă nr. 1950 din 22

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul formulat de pârâții Primăria

municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței

civile nr. 133 din 24 martie 2004 pronunțată de către Tribunalul Dolj, pe care

a schimbat-o în sensul că a admis în parte contestația, a desființat în parte

dispoziția nr. 6293 din 3 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova și

a dispus restituirea în natură către contestatori a terenului în suprafață de

205 mp, a menținut dispozițiile cu privire la propunerea de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 20 mp teren, ocupată

de trotuar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

În speță, se regăsește situația

prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, din raportul

de expertiză rezultând că suprafața de teren la care contestatoarele sunt îndreptățite

este de 225 mp din care 20 mp este ocupată de trotuar, 141 mp este pământ

bătătorit iar 64 mp este ocupată de zona verde aferentă blocurilor. Ori,

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevăd excepția

restituirii prin echivalent în materia terenurilor expropriate numai în

situația în care suprafața de teren solicitată este ocupată de construcții noi

ori este necesară în vederea bunei utilizări a acestora.

Excepția de la restituirea în

natură, prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 își

găsește aplicabilitatea în situația suprafeței de 20 mp teren, ce este ocupată

de trotuarul str. H.C.

Apărările pârâtei, întemeiate pe

dispozițiile art. 11.2 din H.G. nr. 498/2003, potrivit cărora entitatea

investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în a

aprecia, în funcție de necesitățile localității, dacă dispune restituirea în

natură sau nu, nu pot fi reținute, deoarece contravin chiar celor stabilite

prin dispozițiile legii, art. 11.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova,

susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât:

- terenul solicitat aparține

domeniului public al municipiului Craiova, este afectat de utilități publice,

respectiv trotuarul pietonal al străzii, zonă verde amenajată și este util

blocurilor de locuințe edificate în zonă, făcând parte dintr-un plan de

sistematizare care a stat la baza decretului de expropriere, al cărui scop a

fost realizat.

Recursul este întemeiat.

De necontestat, terenul în litigiu,

a fost expropriat prin Decretul nr. 433/1962 în scop de utilitate publică,

construire blocuri de locuințe cu sistematizarea zonei.

Rezultă din actele și lucrările

dosarului, respectiv chiar din expertiza tehnică efectuată, că zona a fost

sistematizată, blocurile de locuințe edificate, terenul a cărui restituire în

natură se solicită fiind aferent blocurilor D 2 și D 1, situat la intersecția a

două străzi și ocupat, în parte, de spațiu verde și trotuar fiind, evident,

necesar bunei utilizări a construcțiilor din zonă.

Așa fiind, rezultă că prin hotărârea

atacată s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor legii, art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu neputând fi restituit în natură.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea

atacată în sensul admiterii apelului și prin schimbarea sentinței, să se

respingă contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtele Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova,

împotriva deciziei nr. 1950 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care o schimbă în sensul că admite apelul declarat de aceiași pârâți

împotriva sentinței civile nr. 133 din 24 martie 2004 a Tribunalului Dolj.

Schimbă sentința în tot și respinge

contestația formulată de reclamantele C.V. și I.P. în contradictoriu cu

Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.