ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 598/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 decembrie 1988 reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Consiliul Local al Municipiului Craiova și S.C. C.M. 1 S.A. Craiova (fost T.C. Dolj) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i retrocedeze terenul în suprafață de 910 mp situat în Craiova. În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că terenul revendicat a fost dobândit prin moștenire de la autorii săi, că bunul a fost expropriat înainte de anul 1990 și că nu este afectată de detalii de sistematizare suprafața de 163 mp pe care o solicită a fi restituită, urmând ca pentru diferența de 747 mp să-i fie atribuit un alt teren „într-o zonă similară a Craiovei”.

Investită inițial cu soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 5189 din 30 aprilie 1999, a respins acțiunea reclamantului G.N. cu motivarea că acesta nu este singurul proprietar al terenului și că acțiunea în revendicare nu poate fi primită, cât timp nu s-a dispus ieșirea din indiviziune a celor trei coproprietari asupra nemișcătorului. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul G.N. a fost admis de Tribunalul Dolj, secția civilă, care, prin decizia nr. 4096 din 28 octombrie 1999, a desființat hotărârea judecătoriei și reținut cauza spre rejudecare cu motivarea că potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. tribunalele sunt competente să judece în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.

În rejudecare, la data de 2 iunie 2000, reclamantul G.N. a chemat în judecată și pe pârâta P.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate eliberat acesteia de Consiliul Local a municipiului Craiova pentru suprafața de 81 mp teren ce ar fi aparținut reclamantului. Prin sentința nr. 1077 din 15 decembrie 2000 Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului G.N., soluție confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 18 din 28 februarie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut și motivat că terenul revendicat în proces face parte din suprafața de 910 mp ce a aparținut autoarei, M.G., bunica reclamantului, teren ce a fost expropriat anterior anului 1989. Cu referire la succesiunea autoarei M.G., de la care provine terenul în litigiu, instanțele au reținut din cele două certificate de moștenitor depuse la dosar, că atât reclamantul, cât și sora sa, G.A. sunt coproprietari și cum acțiunea a fost promovată numai de unul dintre ei, a fost calificată ca inadmisibilă, deoarece în cazul actelor de dispoziție asupra bunului aflat în coproprietate operează principiul unanimității.

Instanțele au apreciat că acțiunea reclamantului este și neîntemeiată, întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că din suprafața expropriată de 910 mp teren, o suprafață de 750 mp este ocupată de blocuri de locuințe, restul de 160 mp, fiind teren liber, dar situat între blocuri, astfel că scopul exproprierii a fost îndeplinit. Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul G.N.

care a invocat următoarele: greșit a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă deoarece în apel a depus contractul autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 prin care sora reclamantului i-a vândut acestuia cota sa indiviză de 2/3 din succesiune, act pe care instanța de apel l-a ignorat; greșit instanțele au reținut că reclamantul ar fi renunțat la judecata cererii completatoare privind anularea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtei P.M.; greșit au reținut instanțele că scopul exproprierii a fost realizat, deoarece, cu încălcarea legii, i-au fost atribuiți pârâtei P.M. cei 81 mp din terenul rămas liber de 160 mp, suprafață pe care pârâta a construit o vilă și un dispensar medical.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: S-a susținut în proces că terenul ce se solicită a fi retrocedat reclamantului G.N. a aparținut bunicii acestuia, M.G. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 460 din 21 mai 1970 eliberat de fostul Notariat de Stat județean Dolj, M.G. a decedat la 26 martie 1966 și la data decesului avea în patrimoniu, printre altele, un imobil situat în Craiova, compus din teren loc de casă în suprafață de 910 mppe care era edificată o casă compusă din două camere. Devoluțiunea a fost legală, M.G. lăsând ca moștenitori pe M.D., soț, pe reclamantul G.N., nepot de fiică și pe numita G.A., nepoată de fiică. La rândul său, M.D. a făcut în timpul vieții acte de dispoziție instituindu-l în acest sens pe reclamantul G.N.

legatar universal în condițiile art. 841 C. civ. potrivit testamentului autentificat sub nr. 3632 din 12 mai 1976 de fostul Notariat de Stat județean Dolj. M.D. a decedat la 13 mai 1976 și potrivit certificatului de moștenitor nr. 1447 din 16 noiembrie 1976 eliberat de același notariat defunctul a lăsat un sfert din casa de locuit situată în Craiova, iar aceeași cotă din terenul loc de casă a trecut în proprietatea Statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 având în vedere testamentul autentificat sub nr. 3632 din 12 mai 1976. Moștenitor al defunctului M.D. a fost reclamantul G.N., numita G.A. fiind renunțătoare conform declarației dată în fața notarului. Rezultă din cele de mai sus, aspect, de altfel, neobservat de cele două instanțe, că nu întreg terenul de 910 mp ce ar fi aparținut inițial autoarei M.G.

a trecut în proprietatea statului prin expropriere, o cotă din același teren fiind preluată de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 ca urmare a devoluțiunii testamentare de pe urma defunctului M.D. Pe de altă parte, în apel, reclamantul a depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 de Biroul Notarului Public T.M.D. prin care G.A. a vândut fratelui său (reclamantului G.N.) cota ei de 3/8 din lăsământul succesoral al defunctei M.G. și cu toate că reclamantul a cerut instanței să se pronunțe asupra legalității vânzării cu consecințele firești asupra admisibilității acțiunii în retrocedare promovată în cauză, o atare solicitare a fost omisă. Se constată de asemenea că instanțele au fost lipsite de rol activ și nu au cerut reclamantului să se legitimeze procesual sub aspectul dovedirii depline a dreptului revendicat în justiție.

În acest sens, reclamantul a depus la dosar doar actul de partaj voluntar din 31 iulie 1929 prin care se atestă că G.D.M. ar fi primit în proprietate trei bunuri imobiliare, actul, de altfel neautentificat și cu simplu caracter declarativ, nefăcând referire expresă la imobilul din Craiova. Pe de altă parte, expertul tehnic P.C. în lucrarea efectuată a susținut că a identificat terenul de 910 mp din Craiova, dar nu a făcut trimitere la actul de proprietate potrivit cu care a determinat cu atare precizie terenul și dacă bunul se regăsește stipulat la pct. III-1. din actul de partaj voluntar, bun care, posibil, în anul 1929, să fi avut alte elemente de identificare decât cele prezente (stradă, număr, megieși etc.).

Instanțele nu au fost preocupate de a stabili în baza cărui titlu imobilul a fost preluat de către stat și cu toate că expertul tehnic a susținut că nemișcătorul a fost expropriat prin efectul a două decrete, nu a existat preocuparea ca anexele acestora să fie depuse la dosar, omisiune înlăturată în recurs. Astfel, din anexa la Decretul nr. 30 din 20 februarie 1976 rezultă că prin acest act nu s-a expropriat reclamantului nici un bun, fiind trecută în proprietatea statului cu acest titlu doar suprafața de 550 mp teren din Craiova, care a aparținut Cooperativei de producție „8 Martie”. Din anexa la Decretul nr. 78 din 1 martie 1979 rezultă că reclamantului i s-a expropriat din imobilul situat în Craiova, doar 360 mp teren.

În lipsa titlului de proprietate, a decretelor de expropriere și prin neobservarea faptului că nu tot terenul ce se pretinde că a aparținut bunicii reclamantului a fost preluat de stat prin expropriere, există reale îndoieli că expertul tehnic a determinat și individualizat cu exactitate imobilul ce se cere a fi retrocedat.

Pe cale de consecință, recursul reclamantului va fi admis și vor fi casate cele două hotărâri date în cauză urmând ca în rejudecare: reclamantul să depună titlul în baza căruia pretinde că bunica sa a devenit proprietara nemișcătorului; instanța de trimitere va analiza legalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 de Biroul Notarului Public T.M.D., precum și efectele pe care actul juridic le poate avea asupra admisibilității acțiunii reclamantului; după depunerea titlului de proprietate se va solicita expertului să refacă lucrarea prin identificarea cu precizie a bunului imobil, determinându-i-se limitele; expertul să stabilească, pe de o parte, unde este situată suprafața de 360 mp expropriată prin Decretul nr. 78 din 1 martie 1979 și dacă această suprafață este ocupată de blocuri de locuințe sau alte detalii de sistematizare, iar pe de altă parte, să determine în materialitatea ei suprafața trecută în proprietatea statului prin aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974, constatări ce vor fi determinante și cu privire la acțiunea completatoare în nulitatea titlului deținut de pârâta P.M.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.N. împotriva deciziei nr. 18 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1077 din 15 decembrie 2000 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.