ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3584/2003

X Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 7 iulie 1999, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, cerând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 390 m.p. teren situat în Craiova, care a aparținut mamei sale I.Z., decedată în 11 ianuarie 1994, dar care a trecut la stat în baza procesului verbal din 7 mai 1987 emis în aplicarea Decretului de expropriere nr. 423/1983.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că decretul de expropriere, emis în scopul construirii de locuințe și altor lucrări de utilitate publică, este caduc întrucât, pe de o parte, în prezent terenul este liber fără nici o construcție pe el sau alte amenajări de utilitate publică iar pe de altă parte, Legea nr. 58/1974 în temeiul căreia s-a elaborat a fost abrogată prin Decretul-Lege nr. 1/1989. Temeiul juridic invocat în acțiune este art. 480 și urm. din C. civ. Tribunalul Dolj, secția civilă, învestit cu soluționarea pricinii prin declinare de competență (sentința civilă nr. 12 308 din 3 septembrie 1999 a Judecătoriei Craiova), prin sentința nr. 553 din 30 iunie 2000, pe baza expertizei efectuate de ing.

P.M., a admis acțiunea, cu motivarea că terenul din litigiu aflat, în urma exproprierii lui, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, în prezent este liber, fiind singurul din zonă neafectat unei utilități publice și nu este cuprins nici în planuri de urbanism general. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 218 din 19 decembrie 2001, a admis apelul Consiliului Local al Municipiului Craiova și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul respingerii acțiunii. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 33 – 35 din Legea nr. 33/1994 întrucât terenul din litigiu este afectat de utilitate publică, fiind cuprins în perimetrul parcului „C.” aflat în curs de amenajare, că, deci, actul de expropriere a produs efecte juridice.

Decizia instanței de apel a fost recurată atât de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, cât și de reclamantul C.C. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova critică decizia numai sub aspectul cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000.000 lei onorariu de expert, susținând că, în condițiile în care acțiunea a fost respinsă, instanța trebuia să oblige pe reclamant a i le plăti deoarece au fost solicitate și dovedite în dosar. Reclamantul C.C. critică decizia instanței de apel ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 din C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora susține : 1 – că instanța a înțeles și interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deși din dosar rezultă că decretul de expropriere nu și-a atins scopul deoarece și în prezent terenul este liber, neafectat de construcții sau utilități publice iar potrivit Legii nr. 33/1994 nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică; 2 – că decizia atacată este lipsită de temei legal, în această privință, reproșând instanței că a ignorat prevederile Legii nr. 33/1994 și a avut în vedere greșit că terenul ar fi afectat de utilitate publică în baza unei hotărâri a Consiliului Local, emisă în temeiul Legii nr. 213/1998 care, în opinia sa, reglementează alte raporturi juridice; 3 – că instanța a apreciat greșit raportul de expertiză efectuat în cauză din care ar rezulta clar că terenul din litigiu este loc viran, are doar ca vecin parcul, că schițele avute în vedere la pronunțarea deciziei sunt irelevante de vreme ce alte terenuri situate în aceeași zonă au fost restituite, cu ani în urmă, unor persoane îndreptățite sau nu.

Ambele recursuri nu sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi arătate. În ce privește recursul reclamantului C.C., se rețin următoarele: Este necontestat – și rezultă din probele dosarului – că imobilul din litigiu – fostă proprietate a numitei I.Z. – autoarea reclamantului C.C.– a fost expropriat prin Decretul nr. 423/1983 în vederea construirii de locuințe și efectuării unor lucrări de utilitate publică. În aplicarea acestui decret, imobilul – teren și construcții – a fost preluat de organul administrativ competent prin procesul verbal din 7 mai 1987. Ulterior construcția a fost demolată, terenul fiind afectat realizării obiectivului exproprierii. Evident, în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă scopul exproprierii nu a fost realizat, deci, dacă terenul nu este afectat de utilitatea publică – prevăzută de actul normativ de expropriere, și, în condițiile legii, nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, bunul poate fi revendicat de proprietar.

Dar, analizând raportul al doilea de expertiză (expert inginer D.I.V., asistat de primul expert P.M.), schița de plan urbanistic – anexă la acesta, anexa la hotărârea nr. 147/1999 a Consiliului Local al Municipiului Craiova (pct. 12) și schița de plan urbanistic, se constată că instanța de apel a conchis corect că, de fapt, terenul din litigiu (390 m.p.) se află situat în perimetrul Parcului „C.” vis-a-vis de blocul de locuințe B 42 și la o distanță de circa 26 m. de stradă, parc care chiar dacă este amenajat doar parțial (partea sudică fiind în curs de amenajare) constituie utilitate publică declarată, deoarece este cuprins în planul urbanistic general al orașului. Alte probe care să contrazică această situație de fapt și de drept nu au fost produse în cauză.

În speță, este în afara oricărui dubiu că terenul revendicat se prezintă afectat de utilitate publică, că decretul de expropriere a produs efecte juridice și că nu sunt îndeplinite condițiile art. 33 – 35 din Legea nr. 33/1994. În raport de cele reținute mai sus, criticile aduse de reclamant deciziei instanței de apel - prin cele trei motive de recurs – se vădesc a fi neîntemeiate. În ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova care vizează cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de expert neacordate prin decizia pronunțată, Curtea consideră că nu este întemeiat, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 274 din C. proc. civ. Este adevărat că, potrivit textului enunțat, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Obligația de restituire a acestor cheltuieli își are sorgintea în culpa procesuală a părții căzută în pretenții. În speța de față, s-a solicitat însă restituirea unui teren expropriat și modul în care au avut loc dezbaterile exclude culpa procesuală a reclamantului – în sensul art. 274 din C. proc. civ. Prin urmare, recursul urmează să fie respins ca nefondat. Pentru considerentele anume arătate, urmează a fi respins, ca nefondat, și recursul reclamantului, confirmând astfel decizia instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul C.C. și de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 218 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.