ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.101 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți Consiliul General al Municipiului Craiova, prin consilier juridic T.E.și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S., intimatul-reclamant M.C.personal, lipsind intimata-reclamantă M.I. Procedura completă.

Prealabil, Curtea pune în discuție excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de prevederile art.301 din C.proc.civ., solicitând părților ca, în dezbaterea recursurilor să pună concluzii cu privire la excepția invocată. Consilier juridic T.E.solicită respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Craiova, având în vedere că prin dispoziția nr.4209/25 februarie 2003 emisă de Primăria Municipiului Craiova s-a aprobat restituirea în natură a terenului ce formează obiectul litigiului. Cu privire la excepția invocată de instanță solicită respingerea ca tardiv a recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Consilier juridic V.C.S. solicită respingerea excepției tardivității și admiterea recursului declarat de D.G.F.P.Dolj, casarea deciziei 101/26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova,Secția Civilă și sentinței civile nr.122/16 martie 2001 a Tribunalului Dolj, Secția Civilă în temeiul art.314 din C.proc.civ.și respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. Referitor la recursul Consiliului Local al Municipiului Craiova, solicită respingerea acestuia în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ. Intimatul-reclamant M.C.solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză. CURTEA, Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 august 1999, reclamanții M.I.

și M.C.au chemat în judecată Statul Român, prin Direcția Finanțelor Publice Dolj și Consiliul Local Craiova, pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 519,50 mp situat în Craiova, str.13 Septembrie nr.21. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6937/24 iunie 1971 M.Ș. a dobândit împreună cu M.I., o parte din imobil, constând din teren loc de casă construit și neconstruit în suprafață totală de 519,50 mp, ce face parte dintr-un teren mai mare, în suprafață de 1039 mp. Ulterior printr-un act de partaj voluntar a fost sistată starea de indiviziune în anul 1986 întregul imobil fiind expropriat în baza Decretului 31/9 februarie 1988 în vederea construirii de locuințe și, după demolarea construcției, terenul a rămas liber, neafectat de lucrări de utilitate publică.

Prin sentința civilă 15413 Judecătoria Craiova și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în temeiul art.2 lit.e din C.proc.civ., trimițând cauza Tribunalului Dolj. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.10890/2000, iar prin sentința 122 din 16 martie 2001, Tribunalul Dolj, Secția Civilă a admis acțiunea și a dispus restituirea către reclamanți a suprafeței de 287 mp teren situat în Craiova str.13 Septembrie nr.21. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului fostului Consiliu de Stat nr.31/9 februarie 1988, construcția a fost demolată, iar suprafața de teren de 287 mp a rămas neutilizată, așa încât nerealizându-se scopul utilității publice pentru suprafața de mai sus, terenul a fost restituit proprietarilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele Ministerului Finanțelor Publice. Primul a criticat soluția instanței de fond, arătând că în mod greșit, contrar concluziilor raportului de expertiză dispus în cauză, a fost apreciată situația de fapt, întrucât, în realitate, suprafața de 287 mp din teren este afectată de utilitate publică, fiind cuprinsă în P.U.Z. pentru construirea rețelei stradale ce face legătura între străzile A.I.Cuza și 13 Septembrie. Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele Ministerului Finanțelor Publice a pronunțat critici ce evidențiază: omisiunea instanței de a descrie raportul juridic sub aspectul împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la admiterea acțiunii, greșita aplicare a prevederilor Legii 10/2001 și nelămurirea aspectului legat de realizarea sau nu a utilității publice.

Prin decizia 101 din 26 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, Secția civilă a respins ca nefondate apelurile. Pentru a decide astfel, instanța de apel, în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, în temeiul art.295 alin.2 din C.proc.civ.a pus în discuția părților utilitatea coompletării probatoriilor administrate care să elucideze situația de fapt în sensul de a se preciza dacă terenul în litigiu este afectat sau nu de utilități publice, cuprins în Planul de Urbanism Zonal (P.U.Z.), dacă s-a realizat o nouă declarare de utilitate publică în condițiile art.35 din Legea 33/1994, lămurirea împrejurării dacă pe teren există construcții sau rețele subterane.

Astfel, în raport de probele administrate instanța de control judiciar ordinar a apreciat că instanța de fond a descris corect raportul juridic și a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând în considerentele deciziei pronunțate că la data introducerii acțiunii de către reclamanți, terenul nu era cuprins în planul de urbanism general, iar pentru suprafața de teren de 287 mp nu s-a îndeplinit scopul pentru care a avut loc exproprierea, acesta fiind liber de construcții. Ca atare, dispozițiile art.35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt incidente în speță și aplicabile în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, în măsura în care nu s-a realizat scopul exproprierii și nici nu a avut loc o nouă declarație de utilitate publică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Craiova, întemeiat pe motivele prevăzute de art.304 pct.8,9 și 10 din C.proc.civ., arătând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate (respectiv Hotărârea Consiliului Local Craiova nr.5 din 28 ianuarie 1997). Aceeași decizie a făcut obiectul căii de atac a recursului exercitat și de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice circumscris art.304 pct.8din C.proc.civ., în sensul că în realitate, terenul a cărui retrocedare se solicită e cuprins în planul de sistematizare, iar prin Hotărârea Consiliului Local nr.5/28 ianuarie 1997, a fost avizat planul urbanistic zonal ZC 6, astfel că terenul nu este liber urmând a fi afectat de construcții în zona delimitată la nord – Calea București, la sud – str.Împăratul Traian, la vest – str.Carol I – str.Arieș, la est – străpungerea str.Frații Golești.

Asupra recursului pârâtului Consiliului Local al Municipiului Craiova: Instanța, inițial Judecătoria Craiova – și ulterior, prin declinarea competenței materiale, Tribunalul Dolj, a fost învestită cu o acțiune în realizare, prin care reclamanții M.I.

și M.C.au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat de Direcția Finanțelor Publice Dolj și Consiliul Local Craiova să li se restituie în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 519,50 mp situată în Craiova, str.13 Septembrie nr.21, ce a trecut în proprietatea statului, ca efect al Decretului fostului Consiliu de Stat nr.31 din 9 februarie 1988, prin care se urmărea modificarea unor detalii de sistematizare, exproprierea unor imobile, demolarea unor construcții, desființarea unor artere de circulație în județele Argeș, Dolj etc., arătând că măsura exproprierii nu a îndeplinit condițiile prevăzute de Constituția în vigoare la momentul exproprierii – cauza de utilitate publică și justa despăgubire.

În deslușirea raportului juridic conturat pe situația de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară privind identificarea terenului a cărui retrocedare se solicită, cu stabilirea amplasamentului, a vecinătăților, a modului în care a fost preluat terenul de către stat și a împrejurării dacă și în ce măsură terenul în cauză este afectat de detalii de sistematizare, dacă există construcții edificate pe acesta. Din concluziile raportului de expertiză aflat la fila 57-58 dosar 18.183/1999 al Judecătoriei Craiova, instanța a reținut în mod corect că terenul în suprafață de 287 mp situat în Craiova, str.13 Septembrie 21, este liber, neafectat de construcții sau alte detalii de sistematizare, deși acesta a fost preluat de stat în temeiul Decretului 31 din 9 februarie 1988, pentru a împlini utilitatea publică.

Pe baza probatoriilor administrate, instanța de fond, Tribunalul Dolj, a apreciat că terenul în suprafața stabilită de expertiză poate fi retrocedat întrucât scopul exproprierii nu s-a realizat, astfel că instanța a făcut o aplicare corectă a prevederilor art.35 din Legea 33/1994. Este de precizat că raportul de expertiză tehnică imobiliară a fost întocmit la 30 iunie 2000, deci după curgerea unei perioade de 12 ani de la data exproprierii 9 februarie 1988. În faza de control judiciar ordinar, instanța de apel a dovedit rol activ în elucidarea împrejurărilor referitoare la identificarea terenului, precizarea dacă acesta este sau nu afectat de utilități publice, respectiv cuprins în planul de Urbanism Zonal, cercetarea aspectului legat de realizarea sau nu a unei noi declarații de utilitate publică, prin completarea raportului de expertiză în sensul mai sus evidențiat, în lumina dispozițiilor art.295 alin.2 din C.proc.civ.

Astfel, prin încheierea din 26 septembrie 2001, instanța de apel a încuviințat completarea raportului de expertiză inițial, iar la data de 29 noiembrie 2001, când au fost convocate părțile s-a reținut că până la acea dată nu s-a făcut o nouă declarare a utilității publice în condițiile art.35 din Legea 33/1994, iar prin hotărârea nr.23/29 februarie 2000 s-a stabilit că terenul în cauză este încadrat în „interdicție temporară de construire până la aprobarea proiectului pentru extinderea/străpungerea unei artere”. Ca atare și acest raport de expertiză imobiliar, astfel cum a fost completat cu obiecțiunile mai sus descrise a concluzionat că pe teren nu există construcții și nici rețele subterane de canalizare.

Cum proba examinată este utilă, pertinentă și concludentă în a forma convingerea instanțelor că terenul a cărui retrocedare se solicită nu a făcut obiectul realizării utilităților publice, pentru care a fost expropriat, Curtea apreciază că instanțele de fond și apel au aplicat corect legea, interpretând corect raportul juridic în înțelesul prevederilor art.35 din Legea 33/1994. De altfel, recursul aceluiași pârât a rămas fără obiect, fapt dovedit cu dispoziția nr.4209 din 25 februarie 2003 emisă de Primăria Municipiului Craiova, potrivit căreia, în temeiul art.9 alin.1, art.11 alin .3 art.23, art.36 alin.2-4 din Legea 10/2001, reclamanților le-a fost restituit în natură terenul în suprafațăde 310 mp ( din suprafața totală a terenului solicitat de 526 mp) situat în Craiova, str.13 Septembrie, fostă nr.13 Septembrie nr.21).

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi examinat prin prisma motivelor invocate, deoarece acesta este tardiv, declarat peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, defipt de disppozițiile art.301 din C.proc.civ.așa încât incidentul procedural exprimat în excepția de tardivitate împiedică instanța a purcede la analiza căii de atac.

Explicitând susținerile de mai sus, cum dovada de comunicare a considerentelor deciziei civile 101/26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția Civilă, aflată la fila 80 dosar 3969/2001 al Curții de Apel Craiova, este emisă la 20 august 2002, iar declarația de recurs este înregistrată la 11 septembrie 2002, după termenul legal de 15 zile, care s-a împlinit la 5 septembrie 2002, (ultima zi când se înscria în cele 15 zile libere) constatând tardiv recursul, Curtea îl va respinge, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C.proc.civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr.101/26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă, ca fiind rămas fără obiect. Respinge ca tardiv recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.