ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului

Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.101 din 26 iunie 2002

a Curții de Apel Craiova, Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți Consiliul General al

Municipiului Craiova, prin consilier juridic T.E.și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S., intimatul-reclamant

M.C.personal, lipsind intimata-reclamantă M.I.

Procedura

completă.

Prealabil,

Curtea pune în discuție excepția tardivității declarării recursului de către

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, în raport de prevederile art.301 din

C.proc.civ., solicitând părților ca, în dezbaterea recursurilor să pună

concluzii cu privire la excepția invocată.

Consilier

juridic T.E.solicită respingerea recursului declarat de Consiliul Local al

Municipiului Craiova, având în vedere că prin dispoziția nr.4209/25 februarie

2003 emisă de Primăria Municipiului Craiova s-a aprobat restituirea în natură

a  terenului ce  formează obiectul  litigiului.

Cu privire la excepția invocată de instanță solicită

respingerea ca tardiv a recursului formulat de  Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj.

Consilier

juridic V.C.S. solicită respingerea excepției tardivității și admiterea

recursului declarat de D.G.F.P.Dolj,  casarea deciziei 101/26 iunie 2002 a

Curții de Apel Craiova,Secția Civilă și sentinței civile nr.122/16 martie 2001

a Tribunalului Dolj, Secția Civilă  în temeiul art.314 din C.proc.civ.și

respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Referitor

la recursul Consiliului Local al Municipiului Craiova, solicită respingerea

acestuia în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ.

Intimatul-reclamant

M.C.solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legale și temeinice

a hotărârilor pronunțate în cauză.

CURTEA,

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 august 1999,

reclamanții M.I. și M.C.au chemat în judecată Statul Român, prin Direcția

Finanțelor Publice Dolj și Consiliul Local Craiova, pentru ca prin sentința ce

instanța va pronunța să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie,

terenul în suprafață de 519,50 mp situat în Craiova, str.13 Septembrie nr.21.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr.6937/24 iunie 1971 M.Ș. a dobândit împreună cu M.I., o

parte din imobil, constând din teren loc de casă construit și neconstruit în

suprafață totală de 519,50 mp, ce face parte dintr-un teren mai mare, în

suprafață de 1039 mp.

Ulterior

printr-un act de partaj voluntar a fost sistată starea de indiviziune în anul

1986 întregul imobil fiind expropriat în baza Decretului 31/9 februarie 1988 în

vederea construirii de locuințe și, după demolarea construcției,  terenul a rămas

liber,  neafectat de lucrări de utilitate publică.

Prin sentința civilă 15413 Judecătoria Craiova și-a declinat

competența materială de soluționare a cauzei în temeiul art.2 lit.e din

C.proc.civ., trimițând cauza Tribunalului Dolj.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub  nr.10890/2000, iar prin

sentința 122 din 16 martie 2001, Tribunalul Dolj, Secția Civilă a admis

acțiunea și a dispus restituirea către reclamanți a suprafeței de  287 mp teren

situat în Craiova str.13 Septembrie nr.21.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că imobilul a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului fostului Consiliu de Stat nr.31/9

februarie 1988, construcția a fost demolată, iar suprafața de teren de 287 mp a

rămas neutilizată, așa încât  nerealizându-se scopul utilității publice pentru

suprafața de mai sus, terenul a fost restituit proprietarilor.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Craiova și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele  Ministerului Finanțelor

Publice.

Primul

a criticat soluția instanței de fond, arătând că în mod greșit, contrar

concluziilor raportului de expertiză dispus în cauză, a fost apreciată

situația de fapt, întrucât, în realitate, suprafața de 287 mp din teren este

afectată de utilitate publică, fiind cuprinsă în P.U.Z. pentru construirea

rețelei stradale ce face legătura între străzile A.I.Cuza și 13 Septembrie.

Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele Ministerului Finanțelor Publice a

pronunțat critici ce evidențiază: omisiunea instanței de a descrie raportul

juridic sub aspectul împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la

admiterea acțiunii, greșita aplicare a  prevederilor Legii 10/2001 și

nelămurirea aspectului legat de realizarea sau nu a utilității publice.

Prin

decizia 101 din 26 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, Secția civilă a respins

ca nefondate apelurile.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel, în considerarea caracterului devolutiv al

acestei căi de atac, în temeiul art.295 alin.2 din C.proc.civ.a pus în

discuția  părților utilitatea coompletării probatoriilor administrate care să

elucideze situația de fapt în sensul de a se preciza dacă terenul în litigiu

este afectat sau nu de utilități publice, cuprins în Planul de Urbanism Zonal

(P.U.Z.), dacă s-a realizat o nouă declarare de  utilitate publică în

condițiile art.35 din Legea 33/1994, lămurirea împrejurării dacă pe teren

există construcții sau rețele subterane.

Astfel,

în raport de probele administrate instanța de control judiciar ordinar a

apreciat că instanța de fond a descris corect raportul juridic și a pronunțat o

soluție legală și temeinică, reținând în considerentele deciziei pronunțate că

la data introducerii acțiunii de către reclamanți, terenul nu era cuprins în

planul de urbanism general,  iar pentru suprafața de teren de 287 mp nu s-a

îndeplinit scopul pentru care a avut loc exproprierea, acesta fiind liber de

construcții.

Ca

atare, dispozițiile art.35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate publică sunt incidente în speță și aplicabile în  cazul cererilor

având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării

în vigoare a acestei legi, în măsura în care nu s-a realizat scopul

exproprierii și nici nu a avut loc o nouă declarație de utilitate publică.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Craiova,

întemeiat pe motivele prevăzute de art.304 pct.8,9 și 10 din C.proc.civ.,

arătând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea este

dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor dovezilor administrate (respectiv Hotărârea Consiliului Local Craiova

nr.5 din 28 ianuarie 1997).

Aceeași

decizie a făcut obiectul căii de atac a recursului exercitat și de către pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice circumscris art.304 pct.8din C.proc.civ., în

sensul că în realitate, terenul a cărui retrocedare se solicită e cuprins în

planul de sistematizare, iar prin Hotărârea Consiliului Local nr.5/28 ianuarie

1997, a fost avizat planul urbanistic zonal ZC 6, astfel că terenul nu este

liber urmând a fi afectat de construcții în zona delimitată la nord – Calea

București, la sud – str.Împăratul Traian, la vest – str.Carol I – str.Arieș, la

est – străpungerea str.Frații Golești.

Asupra

recursului pârâtului Consiliului Local al Municipiului Craiova:

Instanța, inițial Judecătoria Craiova – și ulterior, prin

declinarea competenței materiale, Tribunalul Dolj, a fost învestită cu o

acțiune în realizare, prin care reclamanții M.I. și M.C.au solicitat în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat de  Direcția Finanțelor

Publice Dolj și Consiliul Local Craiova să li se restituie în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 519,50 mp situată în

Craiova, str.13 Septembrie nr.21, ce a trecut în proprietatea statului, ca

efect al Decretului fostului Consiliu de Stat nr.31 din 9 februarie 1988, prin

care se urmărea modificarea unor detalii de sistematizare, exproprierea unor

imobile, demolarea unor construcții, desființarea unor artere de circulație în

județele Argeș, Dolj etc., arătând că măsura exproprierii nu a îndeplinit

condițiile prevăzute de Constituția în vigoare la momentul exproprierii – cauza

de utilitate publică și justa despăgubire.

În

deslușirea raportului juridic conturat pe situația de fapt descrisă în cererea

de  chemare în judecată, instanța a încuviințat și administrat proba cu

înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară privind identificarea terenului a

cărui retrocedare se solicită, cu stabilirea amplasamentului, a vecinătăților,

a modului în care a fost preluat terenul de către stat și a împrejurării dacă

și în ce măsură terenul în cauză este afectat de detalii de sistematizare, dacă

există construcții edificate pe acesta.

Din

concluziile raportului de expertiză aflat la fila 57-58 dosar 18.183/1999 al

Judecătoriei Craiova, instanța a reținut în  mod corect că terenul în suprafață

de 287 mp situat în Craiova, str.13 Septembrie 21, este liber, neafectat de

construcții sau alte detalii de sistematizare, deși acesta a fost preluat de

stat în temeiul Decretului 31 din 9 februarie 1988, pentru a împlini utilitatea

publică.

Pe

baza probatoriilor administrate, instanța de fond, Tribunalul Dolj, a apreciat

că terenul în suprafața stabilită de expertiză poate fi retrocedat întrucât

scopul exproprierii nu s-a realizat, astfel că instanța a făcut o aplicare

corectă a prevederilor art.35 din Legea 33/1994.

Este

de precizat că raportul de expertiză tehnică imobiliară a fost întocmit la 30

iunie 2000, deci după curgerea unei perioade de 12 ani de la data exproprierii

9 februarie 1988.

În

faza de control judiciar ordinar, instanța de apel a dovedit  rol activ în

elucidarea împrejurărilor referitoare la  identificarea terenului, precizarea

dacă acesta este sau nu afectat de utilități publice, respectiv cuprins în

planul de Urbanism Zonal, cercetarea aspectului legat de realizarea sau nu a

unei noi declarații de utilitate publică, prin completarea raportului de

expertiză în sensul mai sus evidențiat, în lumina dispozițiilor art.295 alin.2

din C.proc.civ.

Astfel,

prin încheierea din 26 septembrie 2001, instanța de apel a încuviințat

completarea raportului de expertiză inițial, iar la data de 29 noiembrie 2001,

când au fost convocate părțile s-a reținut că până la acea dată nu s-a făcut o

nouă declarare a utilității publice în condițiile art.35 din Legea 33/1994, iar

prin hotărârea nr.23/29 februarie 2000 s-a stabilit că terenul în cauză este

încadrat în „interdicție temporară de construire până la  aprobarea proiectului

pentru extinderea/străpungerea unei artere”.

Ca

atare și acest raport de expertiză imobiliar, astfel cum a fost completat cu

obiecțiunile mai sus descrise a concluzionat că pe teren nu există construcții

și nici rețele subterane de canalizare.

Cum

proba examinată este utilă, pertinentă și concludentă în a forma convingerea

instanțelor că terenul a cărui retrocedare se solicită nu a făcut obiectul

realizării utilităților publice, pentru care a fost expropriat, Curtea

apreciază că instanțele de fond și apel au aplicat corect legea, interpretând

corect raportul juridic în înțelesul prevederilor art.35 din Legea 33/1994.

De

altfel, recursul aceluiași pârât a rămas fără obiect, fapt dovedit cu

dispoziția nr.4209 din 25 februarie 2003  emisă de Primăria Municipiului

Craiova, potrivit căreia, în temeiul art.9 alin.1, art.11 alin .3 art.23,

art.36 alin.2-4 din Legea 10/2001,   reclamanților   le-a  fost  restituit în

natură  terenul  în suprafațăde 310 mp ( din suprafața totală a terenului

solicitat de 526 mp) situat în  Craiova, str.13 Septembrie, fostă nr.13

Septembrie nr.21).

În

ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, nu poate fi examinat prin prisma motivelor invocate, deoarece acesta

este tardiv, declarat peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, defipt de disppozițiile art.301 din C.proc.civ.așa încât incidentul

procedural exprimat în excepția de tardivitate împiedică instanța a purcede la

analiza căii de atac.

Explicitând

susținerile de mai sus, cum dovada de comunicare a considerentelor deciziei

civile 101/26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția Civilă, aflată la

fila 80 dosar 3969/2001 al Curții de Apel Craiova, este emisă la 20 august

2002, iar declarația de recurs este înregistrată la 11 septembrie 2002, după

termenul legal de 15 zile, care s-a împlinit la 5 septembrie 2002,  (ultima zi

când se înscria în cele 15 zile libere) constatând tardiv recursul, Curtea îl

va respinge, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C.proc.civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva

deciziei nr.101/26 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă, ca fiind

rămas fără obiect.

Respinge

ca tardiv recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj,

pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.