ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1687/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul local al

Municipiului Craiova, prin Primar și de D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.107 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel

Craiova

– Secția

civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de  consilier juridic V.C.S., lipsind

recurenții-pârâți și intimata-reclamantă T.L..

Procedura

completă.

Consilier

juridic V.C.S. solicită admiterea recursului declarat de D.G.F.P. Dolj pentru

Ministerul Finanțelor Publice, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța competentă și, totodată, pune concluzii de admitere

a recursului promovat de Consiliul local

Craiova

.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.13/CA din 15.02.2000, reclamanta T.L. a chemat în

judecată pe pârâta Primăria Municipiului Craiova, pentru a fi obligată să-i

restituie terenul situat în Craiova, str.Pandurilor nr.19, județ Dolj.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că  terenul în litigiu, având suprafața

de  396 m.p., i-a fost preluat de stat și, cu toate că a formulat cerere pentru

restituirea sa potrivit Legii 1/2000, nu a primit nici un răspuns.

Tribunalul

Dolj – Secția comercială și de contencios administrativ , prin sentința civilă

nr.2 din 16 ianuarie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova, iar această din urmă instanță, prin sentința

civilă nr.20538 din 25 septembrie 2001, a declinat competența soluționării

pricinii în favoarea Secției civile a Tribunalului Dolj.

Investit

cu soluționarea cererii, Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.43 din

20.02.2002, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.L. și a

obligat pârâta Primăria Municipiului Craiova să-i lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de 339 m.p. situată la adresa

precizată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut din probele administrate, cu  referire

expresă la raportul de expertiză întocmit de ing.V.D., că suprafața expropriată

este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare.

Împotriva

acestei sentințe, Primăria Municipiului Craiova a formulat apel, care, prin

decizia civilă nr.107 din 28 iunie 2002, a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Craiova.

Această

instanță a reținut că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, potrivit

principiului disponibilității, Primăria Municipiului Craiova.

S-a

reținut și faptul că reclamanta a formulat notificare în conformitate cu Legea

10/2001, aceasta urmând a fi analizată.

Această

decizie a fost atacată cu recurs de pârâții Consiliul Local al Municipiului

Craiova

și de

D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice, motivele invocate fiind

comune.

Astfel,

se critică faptul că reprezentantul Statului Român, respectiv Ministerul

Finanțelor Publice, a fost citat abia în apel și că reclamanta nu a  făcut

proba calității sale procesuale active, nefăcând dovada acceptării succesiunii

celorlalți coproprietari pentru a putea pretinde singură dreptul de proprietar

asupra terenului.

Ambele

recursuri vor fi admise pentru argumentele care succed.

Sunt

întemeiate criticile exprimate de ambii recurenți cu privire la faptul că

judecarea procesului de expropriere s-a făcut, la instanța de fond,  fără

introducerea în cauză a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

citarea acestuia făcându-se în instanța de apel.

Fiind

vorba despre o acțiune în retrocedarea unui teren expropriat, calitate

procesuală pasivă în astfel de  litigii are Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de proprietar prin efectul legii și

unitatea administrativ teritorială, reprezentată de Primărie și care este

administratorul terenului revendicat.

Introducerea

în cauză, direct în apel,  a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice

este  lipsită de temei legal, iar hotărârea  pronunțată este nelegală, cu atât

mai mult cu cât, prin respingerea apelului, s-a menținut ca temeinică și legală

hotărârea primei instanțe, caz în care Ministerul Finanțelor Publice nu a putut

lua parte  la dezbaterea fondului și la administrarea  probelor, în fața primei

instanțe, pentru a-și formula apărările necesare, în vederea susținerii

intereselor  Statului Român.

Astfel,

se impune casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond,

spre rejudecare, ocazie cu care se vor  analiza și aspectele privind

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.481 C.civ., referitoare la cauza de

utilitate publică și dreapta și prealabila despăgubire.

Față

de cele ce preced, recursurile se vor admite, hotărârile pronunțate vor fi

desființate, iar cauza se va trimite Tribunalului Dolj, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Consiliul local al Municipiului Craiova, prin

Primar și de D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr.107 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, pe

care o casează, precum și sentința nr.43 din 20.02.2002 a Tribunalului Dolj.

Trimite

cauza, spre rejudecare, acestui tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.