ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3481/2003

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta-reclamantă F.T., reprezentată de avocat C.M., intimații

pârâți Consiliul local al Municipiului Craiova, prin consilier juridic K.A.,

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Dolj, ambii

reprezentați de consilier juridic E.B..

Procedura completă.

Avocat C.M. solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea hotărârii

pronunțate de prima instanță.

Luând cuvântul pe

rând, consilierii juridici K.A. și E.B. solicită respingerea recursului ca

nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin  acțiunea

înregistrată  la  2 februarie 2001 pe rolul Tribunalului

Dolj, reclamanta T.F. a solicitat,

conform art.35 din Legea nr.33/1994, a art.480, 483 C.civ., retrocedarea unui

teren în suprafață de 600 m

2

situat în Craiova, cart.Sărarilor

(fostă str.Runcu) nr.29, care a fost expropriat conform Decretului nr.20/1981.

După administrarea

probelor, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr.221/21 iunie 2001 a

admis în parte acțiunea, a obligat pârâții, Consiliul local Craiova și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor să-i restituie reclamantei 300 m

2

teren, reclamanta fiind obligată să ramburseze statului suma de 1350 lei,

actualizată cu indicele de inflație.

S-a reținut în motivare că

potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 reclamanta este îndreptățită la

restituirea suprafeței de 300 m

2

teren, liberă de construcții.

Curtea de Apel Craiova,

secția civilă, prin decizia nr.10/13 februarie 2002 a admis apelul declarat de

pârâtul Consiliul local Craiova, a modificat sentința și pe fond a respins

acțiunea. A fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a

apelului de către reclamantă.

În motivarea deciziei,

instanța a reținut că imobilul ce a aparținut reclamantei a fost expropriat

pentru utilitate publică în anul 1981, fiind construit un cartier de locuințe

și complex comercial care ocupă funcțional, întreaga suprafață.

Cum instanța de fond

dispusese restituirea unei porțiuni de teren ce constituie spațiu verde între

blocuri, destinat normalei funcționări a întregului ansamblu, această soluție a

fost desființată ca fiind nelegală și netemeinică.

Împotriva acestei decizii

în termen legal a declarat recurs reclamanta.

Recursul, neîncadrat în

drept, face trimitere la expertiza efectuată în fața instanței de fond, care ar

fi îndreptățit constatarea că în fapt, era posibilă retrocedarea suprafeței

dintre blocuri pe care nu s-a evidențiat nici o construcție.

Ulterior, la 29 ianuarie

2001 în fața Curții Supreme de Justiție s-a depus o petiție, intitulată

„Precizări la motivele de recurs”, prin care se invocă noi motive de recurs,

vizând în principal aplicabilitatea la speță a dispozițiilor Legii nr.10/2001,

art.11 alin.3.

Aceste „precizări” nu vor

fi analizate, ele fiind de fapt noi motive de recurs, nule pentru un îndoit

motiv: au fost depuse direct în fața instanței de recurs și au fost formulate

peste termenul prevăzut de lege.

Într-adevăr, potrivit

art.302 C.proc.civ., recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se

atacată, sub sancțiunea nulității. Iar conform art.303 (1) C.proc.civ.,

recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs, termen care, potrivit alin.2, se socotește de la comunicarea hotărârii,

chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Alin.3 al art.303 C.proc.civ.

prevede că cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare și

dezvoltarea lor.

În speță, cum s-a arătat,

prin recursul depus la instanța de apel și motivat în termen, reclamanta nu a

arătat nici un motiv de casare, fiind dezvoltate numai critici ce vizează

situația de fapt apreciată de instanță.

În aceste condiții,

întrucât recursul este o cale extraordinară de atac prin care se pot corecta

eventualele greșeli în rezolvarea în drept a unei pricini și din analiza

deciziei recurate se constată că instanța de apel a făcut aplicarea art.35 din

Legea nr.33/1994, temeiul indicat de reclamantă, nu se pot identifica motive de

ordine publică care să atragă modificarea sau casarea hotărârii, conform

art.306 alin.2 C.proc.civ.

Pentru aceste condiderente,

recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta T.F.împotriva deciziei nr.10 din 13 februarie

2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

19 septembrie 2003.