ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1011/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1011/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Consiliul local Segarcea, județul Dolj
împotriva sentinței nr.163 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția
de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant Consiliul local Segarcea,
județul Dolj reprezentat de consilierul juridic E.A.S. și intimatul pârât Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S., lipsind intimata
pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic E.A.S. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate
în scris, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii.
Consilierul
juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea
hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Procurorul
a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 18 martie 2002, sub
nr.437/A/2002, reclamantul Consiliul local Segarcea, județul Dolj a solicitat
în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Dolj, anularea procesului verbal de control
nr.9565 din 6 decembrie 2001 și deciziei nr.173 din 19 februarie 2002 întocmite
de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și de Ministerul
Finanțelor Publice, susținând în motivarea acțiunii că veniturile obținute din
concesiuni sunt surse ale bugetelor locale și nu sunt supuse TVA, iar
concesionarea bunurilor imobile nu este asimilată cu prestațiile de servicii,
astfel că, suma stabilită de organul de control nu este corectă, întrucât
consiliul local nu a colectat TVA.
Curtea
de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ prin sentința nr.163 din
24 mai 2002 a respins acțiunea formulată de Consiliul local Segarcea, județul
Dolj împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Dolj și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea soluției s-a reținut că, închirierea și concesionarea
de bunuri aparținând domeniului public și privat nu se regăsește în
activitățile de administrație publică prevăzute în Hotărârea Guvernului
nr.656/1997 și că închirierea și concesionarea unor bunuri imobile aparținând
domeniului public și privat al statului reprezintă operațiuni impozabile, din
punct de vedere al TVA.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul
Consiliul local Segarcea, județul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând, în esență, că activitatea de concesionare a bunurilor
imobile nu este asimilată cu prestările de servicii prevăzute de Ordonanța
Guvernului nr.43/1992 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.401/2001, că
taxele pentru folosința locurilor publice din piețe și târguri au un caracter
special și constituie surse de venit pentru bugetul local. Ca atare,
reclamantul nu datorează TVA asupra taxelor de folosință a domeniului public
sau privat al localității.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate,
probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii
se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse
în continuare.
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă venit al bugetului de stat din
categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind
livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, importul
de bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunile asimilate acestora.
În sfera de aplicare a TVA se cuprind, potrivit dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr.3/1992 și O.U.G. nr.17/2000, operațiunile cu plată
precum și cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către
contribuabil, iar pentru contribuabili sunt prevăzute și alte persoane (decât
cele fizice și juridice expres prevăzute) asociații sau organizații de orice
fel, care desfășoară activități cu caracter economic, social, etc. sau de
natură publică.
Totodată, în Legea nr.109/1998, Legea nr.36/1999, Legea nr.76/2000
și Legea nr.216/2001, toate privind bugetul de stat, anexa IV cuprinde lista
impozitelor, taxelor și celorlalte venituri, la Cap.I pentru bugetul de stat,
iar la Cap. II pentru bugetele locale. TVA-ul ca impozit indirect, este
prevăzut la Cap.I, în timp ce veniturile nefiscale din concesiuni și închirieri
(B lit.d) sunt prevăzute la Cap.II.
În conformitate cu art.19 din Legea nr.215/2001 prin care s-a
abrogat Legea nr.69/1991 republicată, comunele, orașele și județele sunt
persoane juridice de drept public, acestea având patrimoniu propriu și
capacitate juridică deplină, iar potrivit art.21 din aceeași lege, autoritățile
administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile
locale și primarii.
Printre atribuțiile consiliului local, potrivit art.38 din Legea
nr.215/2001 se prevede distinct: administrarea domeniului public și domeniului
privat al unității administrativ teritoriale (lit.f) și hotărârea, în
condițiile legii, de a vinde, concesiona sau închiria bunurile proprietate
privată (lit.h) sau darea în administrare, concesionare sau închirierea
bunurilor proprietate publică (lit.g) ale unității administrativ teritoriale.
Sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată datorate de către
autoritățile administrației publice locale pentru prestări de servicii constând
în închiriei și/sau concesiuni de bunuri imobile, care până la data de 31 mai
2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de
stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere și penalitățile de
întârziere aferente, dar acest aspect urmează a se avea în vedere cu ocazia
executării.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează
a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor
administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Consiliul local Segarcea, județul Dolj împotriva sentinței
nr.163 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.