ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu, în numele

Direcției Controlului Financiar de Stat și în numele  Ministerului

Finanțelor Publice împotriva sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a

Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de consilierul juridic A.L. și intimata

reclamantă S.C. „W.D.I.” SRL  reprezentată de administratorul  B.I.

lipsind recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Dolj și Direcția Controlului Financiar de

Stat Dolj.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.L. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în

scris, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea

acțiunii.

Administratorul

Beșteleu Iulian a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Procurorul

a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a Curții de

Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, ca legală și

temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.438 pronunțată la data de 8 octombrie

1999 în dosarul nr.629/A/1999,  Curtea de Apel Craiova – Secția contencios

administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. „W.D.I.”

SRL  în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a

județului Dolj (D.G.F.P.C.F.S. Dolj) și Direcția Controlului

Financiar de Stat Dolj (D.C.F.S. Dolj) și a dispus anularea actelor

administrative emise de autoritățile publice pârâte: decizia

nr.1313/1999 și procesul-verbal de control nr.7 din 22 octombrie 1997.

Pentru

a pronunța această soluție Curtea de apel a  reținut, în

esență, că, prin procesul-verbal încheiat de organele de control

din cadrul D.C.F.S. Dolj la data de 22 octombrie 1997 s-a stabilit că

societatea comercială datorează bugetului de stat suma de

1.018.705.675 lei reprezentând accize, iar prin decizia nr.1313 din 25 iunie

1999 Ministerul Finanțelor s-a desesizat în legătură cu

soluționarea pe fond a plângerii împotriva procesului verbal de control

motivând că această cauză constituie obiectul unui dosar penal.

Admițând

acțiunea și anulând actele administrative atacate, Curtea de apel a

motivat că prin decizia penală nr.1418 din 26 august 1999

pronunțată de Secția penală a aceleiași Curți,

inculpații S.I.G., B.E.I. și S.T. au fost obligați în solidar la

plata sumei de  7.115.373.970 lei la bugetul de stat,  inculpații fiind

coasociați și administratori ai societății comerciale

controlate.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs D.G.F.P.C.F.S. Dolj, în nume propriu

și în numele Ministerului Finanțelor și al D.C.F.S. Dolj la 5

noiembrie 1999, susținând că hotărârea a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța

confundând răspunderea administratorilor societății care au fost

condamnați și obligați la plata despăgubirilor către

bugetul statului printr-o hotărâre penală, cu răspunderea

fiscală a societății comerciale controlate, obligată prin

actul de constatare să plătească accize și TVA bugetului de

stat.

Recursul

este neîntemeiat.

Criticile

aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate pentru că chiar

dacă, de principiu, formele răspunderii delictuale și fiscale nu

se exclud, finalitatea acestora este comună: recuperarea pagubei produse

bugetului de stat.

Or,

în cauză, chiar Ministerul Finanțelor reține în considerentele

deciziei nr.1313 din 25 iunie 1999 că suma de 1.018.705.675 lei, care

făcea obiectul plângerii cu care fusese sesizat era cuprinsă în suma

totală de 7.115.373.970 lei pentru care D.G.F.P.C.F.S. Dolj se constituise

parte civilă în cauza penală și la plata căreia

inculpații au fost obligați în solidar, acesta fiind și motivul

pentru care ministerul s-a desesizat.

Astfel

fiind, criticile formulate sunt neîntemeiate, soluția instanței de

fond fiind legală și temeinică, urmând ca recursul să fie

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice  a

județului  Dolj  în  nume  propriu,  în numele Direcției  Controlului

Financiar de Stat și în numele  Ministerului Finanțelor Publice

împotriva sentinței nr.438 din 8 octombrie 1999 a Curții de Apel

Craiova – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.