ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2003

HOTĂRÂRE
01.04.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reclamanta SC M.P. SRL a

solicitat anularea pct. 1 și 3 din decizia nr. 208 din 18 februarie 1998 a

Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal de constatare întocmit

la 27 decembrie 1995, al Administrației Financiare Craiova.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că organele de control financiar au reținut în mod greșit că aceasta nu

a respectat dispozițiile legale, în ceea ce privește modul de înregistrare în contabilitate,

a diverselor cheltuieli și pe cale de consecință, nu s-ar fi determinat corect

impozitul pe profit.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, învestită cu soluționarea acțiunii după două cicluri

procesuale, în care s-a dispus de către Curtea Supremă de Justiție, casarea cu

trimitere la instanța de fond, pentru completarea materialului probator, prin

sentința civilă nr. 325 din 4 noiembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei și a

anulat procesul-verbal de control din 27 decembrie 1995 și decizia Ministerului

Finanțelor nr. 208/1998.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamanta a efectuat plățile în mod legal și justificat.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu, al Ministerului

Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice a municipiului

Craiova.

În esență, recurentele au susținut

că:

- instanța de fond a dat mai mult

decât s-a cerut, anulând întreaga decizie;

- hotărârea instanței de fond nu

cuprinde motivele pe care se sprijină nici în fapt și nici în drept.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin decizia nr. 208/1998,

Ministerul Finanțelor Publice a admis în parte contestația reclamantei și a

dispus ca Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj să reanalizeze

cheltuielile privind carburanții auto, precum și celelalte cheltuieli de

transport, precum și cu privire la capătul de cerere privind înregistrarea pe

costuri a cheltuielilor efectuate stocului de marfă.

A fost respinsă contestația cu

privire la înregistrarea pe cheltuieli a chiriei și locației de gestiune,

precum și a cheltuielilor derivate din aplicarea perisabilităților.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză, precum și din suplimentul la raportul de expertiză, instanța de fond

a reținut că reclamanta în mod corect a înregistrat în contabilitate

cheltuielile privind chiria și locația de gestiune și perisabilitățile.

Cu privire la chirie și locația de

gestiune, se reține că reclamanta a plătit efectiv aceste sume pe care le-a

înregistrat în contabilitate cu acest titlu, chiar dacă contractul de

închiriere cu locatorul expirase, întrucât aceste cheltuieli s-au plătit legal

și justificat, fiind legat de spațiul în care societatea își desfășura însăși

activitatea comercială aducătoare de profit.

Cu privire la înregistrarea

perisabilităților, și această cheltuială a fost corect înregistrată în

contabilitatea societății, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 70/1994 și H.G.

nr. 974/1994, care reglementează sumele ce nu se deduc fiscal, între care nu

figurează perisabilitățile.

Rezultă că perisabilitățile sunt

deductibile fiscal, atât vreme, cât actele normative care reglementează expres

sumele nedeductibile fiscal, nu le-a prevăzut.

În raport cu cele ce preced,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința instanței de

fond fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice a

municipiului Craiova, împotriva sentinței civile nr. 325 din 4 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 ianuarie 1999, SC A.I. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Cont
ÎCCJ 2005-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 ianuarie 1999, reclamanta SC M. SRL Craiova a solicitat anularea procesului-verbal nr. 13789 din 27 mai 1998, întocm
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2003
ând fi considerată document justificativ, în concordonanță cu dispozițiile art. 6 Legea nr. 82/1991, privind contabilitatea. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: În cauză, s-a administrat o probă cu e
ÎCCJ 2003-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 511 din 29 iunie 2001, a admis acțiunea S.C. C. SRL Craiova; a anulat de
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.68 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Craiova – S
Sursă