ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 15 ianuarie 1999, SC A.I.
SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția
Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dolj
și Direcția Controlului Financiar de Stat Dolj, să se dispună anularea
hotărârii nr. 395 din 19 aprilie 1999, emisă de ultima pârâtă, precum și a
procesului-verbal de control nr. 10 din 30 martie 1999, încheiat de aceeași
autoritate publică, ca nelegale.
Pe cale de consecință, a cerut
exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului, a sumei totale de
160.898.612 lei, reprezentând:
- 79.491.065 lei, impozit pe profit;
- 27.020.131 lei, majorări aferente;
- 37.178.243 lei, T.V.A.
Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 1034 din 16 decembrie 1999, și-a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Ministerului
Finanțelor.
Aceeași instanță, reînvestită
ulterior, ca urmare a casării unei încheieri de suspendare a judecății, dispusă
de Curtea Supremă de Justiție, prin sentința nr. 173 din 31 mai 2002, a admis
acțiunea și a anulat decizia nr. 1101 din 24 august 2000, emisă de Ministerul
Finanțelor.
Totodată, a trimis cauza la Direcția
Generală a Finanțelor Publice Dolj, în vederea soluționării ei în fond.
S-a reținut că în mod greșit organul
administrativ jurisdicțional a stabilit că Direcția Controlului Financiar de
Stat trebuie să suspende adoptarea unei hotărîri de fond, până la soluționarea
de către organele de urmărire penală, a dosarului penal, privind pe
administratorul societății comerciale; că societatea răspunde pentru
obligațiile bugetare în mod distinct de administrator.
Împotriva acestei ultime hotărîri a
declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.
Recurenta a susținut că prin faptele
sale, administratorul angajează chiar societatea comercială și ca atare, în mod
corect prin decizia nr. 1101/2000, Ministerul Finanțelor a stabilit că se
impune suspendarea adoptării unei hotărâri „până la rămânerea definitivă a
soluției dată de parchetul local”.
Pe de altă parte, în raport de
dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, acțiunea introdusă de reclamantă a rămas fără
obiect, deoarece, oricum, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Dolj va emite o nouă decizie în cauză.
Recursul este nefondat.
Administratorul societății
comerciale își desfășoară activitatea în baza unui mandat comercial și răspunde
față de societate conform regulilor ce decurg din contractul de mandat
comercial.
De asemenea, el răspunde delictual,
potrivit regulilor specifice răspunderii civile, pentru prejudiciile cauzate
societății sau unor terțe persoane, prin faptele proprii.
În aceste condiții, se justifică
distincția făcută de instanță între răspunderea administratorului și
răspunderea care revine societății comerciale, ca persoană juridică și titular
al obligațiilor bugetare.
Admițând, așadar, acțiunea și
desființând decizia Ministerului Finanțelor Publice, curtea de apel a pronunțat
o hotărâre în concordanță cu legea și principiile generale aplicabile în
materie.
Competența materială a Direcției
Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj a fost determinată de obiectul
litigiului, de noua reglementare instituită în materie prin prevederile O.U.G.
nr. 13/2001, art. 5 și 13 și de cuantumul total al creanțelor bugetare contestate,
care în speță totalizează suma de 160.894.612 lei.
Având în vedere aceste considerente
fără temei, se susține în recurs că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect și
trebuia respinsă ca atare.
În consecință, recursul urmează a fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și al
Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 173 din 31 mai 2002 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 mai 2003.