ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 78/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 78/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 150,
pronunțată la data de 15 martie 2001, în dosarul nr. 891/A/2000, Curtea de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC F.C. SRL Craiova și a anulat decizia nr. 188/1999, emisă de Ministerul
Finanțelor Publice și procesul-verbal de control încheiat la 20 februarie 1998.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și
Garda Financiară, cerând anularea actelor administrative emise de aceste
autorități publice și exonerarea de la plata sumei de 158.314.045 lei.
Prin sentința civilă nr. 929/1999,
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis în parte
acțiunea și a anulat parțial actul de control și actele administrative
jurisdicționale, menținând obligarea reclamantei la plata sumei de 1.584.333
lei, la bugetul de stat.
Recursul formulat de autoritățile
fiscale a fost admis prin decizia nr. 2078/09 iunie 2000 a Curții Supreme de
Justiție, secția de contencios administrativ, care a trimis cauza pentru
rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că raportul de expertiză pe care
instanța de fond și-a fundamentat soluția, este greșit, referindu-se la lunile
noiembrie și decembrie 1997, în timp de perioada supusă controlului a fost 1
ianuarie – 30 noiembrie 1997, astfel că s-a dispus efectuarea unei noi
expertize.
Rejudecând cauza, instanța de fond a
dispus refacerea raportului de expertiză și însușindu-și concluziile acestuia,
a anulat actele administrative, reținând, în esență, că societatea reclamantă
nu datorează bugetului de stat suma stabilită prin actul de control.
Împotriva acestei soluții au
formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și
pentru Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Dolj, care au
susținut că instanța de fond și-a însușit în mod greșit concluziile raportului
de expertiză bazat pe acte contabile depuse ulterior controlului.
Recursurile sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat în prezentarea
rezumativă a evoluției cauzei, prin decizia nr. 2078 din 9 iunie 2000, Curtea
Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,a casat o primă
hotărâre și a dispus efectuarea unui noi expertize, pentru lămurirea tuturor
împrejurărilor de fapt constatate în actul de control încheiat de Garda
Financiară, secția Dolj.
În expertiza efectuată s-a
constatat, în esență, că organele de control au stabilit obligațiile bugetare
ale societății comerciale reclamante, în baza unei balanțe provizorii și a unei
declarații provizorii, iar nu în baza balanței definitive care a stat la baza
bilanțului contabil încheiat la închiderea exercițiului financiar al anului
1997, respectiv data de 15 aprilie 1998 și a declarației definitive depusă la
aceiași dată, în raport cu care aceasta nu datora sumele respective.
La obiecțiunile formulate de
organele fiscale, expertul a răspuns printr-o notă de completare a raportului
de expertiză și un raport suplimentar de expertiză, prin care, în esență, și-a
menținut concluzia.
În motivele de recurs sunt reluate,
de fapt, susținerile făcute în obiecțiunile la raportul de expertiză, la care
expertul a dat răspunsurile aflate la dosar, însușite în mod corect de instanța
de fond care a constatat că organul de control stabilise obligațiile bugetare
în baza unor acte contabile provizorii.
Astfel fiind, constatând că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, urmează ca recursurile să fie
respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și
pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Garda Financiară, secția Dolj,
împotriva sentinței civile nr. 150 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Craiova,
secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 ianuarie 2003.