ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5698/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC D. Colonești, județul Olt, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și Garda Financiară, secția Olt, să se dispună anularea deciziei nr. 2263/1999, a dispoziției nr. 84/1998, a hotărârii nr. 10/1998, precum și a procesului-verbal de control financiar nr. 595/1998, cu consecința exonerării sale de obligația de plată a sumei totale de 43.256.797 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organele de control financiar și apoi cele administrativ-jurisdicționale nu au luat în considerare toate înscrisurile care le-au fost prezentate, comparativ cu evidența contabilă, ceea ce a condus la stabilirea eronată a sumelor de bani pretins datorate la bugetul statului.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 251 din 18 mai 2000, a admis acțiunea și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 43.256.797 lei cu titlu de impozit pe profit și T.V.A. Totodată, a obligat pe pârâți să plătească reclamantei, suma de 3.830.704 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, toți pârâții. Prin decizia nr. 132 din 15 ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a constatat nule, recursurile. Aceeași instanță supremă a pronunțat apoi, decizia nr. 2198 din 12 iunie 2002, prin care a admis contestația în anulare formulată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt.

De asemenea, a desființat decizia atacată și a fixat termen pentru judecarea recursurilor. Prin decizia nr. 3327 din 5 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a constatat nul, recursul declarat de Garda Financiară, secția Olt și, admițând recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 800 din 3 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicțional și a exonerat pe reclamantă, de răspundere fiscală.

Prin decizia nr. 1651 din 15 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantă împotriva ultimei sentințe și ca nefondate, recursurile pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și respectiv, Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară, secția Olt.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4707 din 4 octombrie 2005, a admis contestația în anulare formulată de societatea comercială, a anulat decizia nr. 1651/2005, în partea referitoare la respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 800/2003 și a fixat termen pentru judecarea acestui recurs, la 29 noiembrie 2003. Recursul societății comerciale vizează exclusiv cheltuielile de judecată, a căror acordare a fost omisă cu prilejul soluționării litigiului de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în fond după casare. Critica formulată de recurentă este întemeiată, deoarece în adevăr, așa cum rezultă din preambulul sentinței nr. 800/2003, reclamanta, prin apărătorul său, a cerut instanței, admiterea acțiunii, anularea actelor administrative atacate și plata cheltuielilor de judecată datorate de autoritățile publice pârâte.

Totodată, a anexat în dosar un borderou ce conține chitanțe fiscale, taxe judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorarii de expert și avocațiale, cheltuieli de transport, care totalizează 22.532.470 lei. Cererea accesorie, ca și înscrisurile cu care se demonstra justețea pretenției reclamantei, au fost omise, însă, de prima instanță, și pentru acest motiv lipsește din dispozitivul hotărârii, o dispoziție în acest sens. Având în vedere rezolvarea dată capătului de cerere principal și desigur, prevederile art. 274 C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul obligării pârâților la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 22.532.470 lei vechi, plus 1.500.000 lei vechi, cu același titlu în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D. Colonești, județul Olt, împotriva sentinței civile nr. 800 din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul obligă pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară, secția Olt, să plătească reclamantei, suma de 22.532.470 lei vechi, cheltuieli de judecată la fond și 1.500.000 lei vechi, cheltuieli de judecată în recurs. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.