ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5698/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC D. Colonești, județul Olt, a

solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt și Garda Financiară, secția Olt,

să se dispună anularea deciziei nr. 2263/1999, a dispoziției nr. 84/1998, a

hotărârii nr. 10/1998, precum și a procesului-verbal de control financiar nr.

595/1998, cu consecința exonerării sale de obligația de plată a sumei totale de

43.256.797 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că organele de control financiar și apoi cele

administrativ-jurisdicționale nu au luat în considerare toate înscrisurile care

le-au fost prezentate, comparativ cu evidența contabilă, ceea ce a condus la

stabilirea eronată a sumelor de bani pretins datorate la bugetul statului.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 251 din 18 mai 2000, a admis

acțiunea și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 43.256.797 lei cu titlu

de impozit pe profit și T.V.A.

Totodată, a obligat pe pârâți să

plătească reclamantei, suma de 3.830.704 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, toți pârâții.

Prin decizia nr. 132 din 15 ianuarie

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a

constatat nule, recursurile.

Aceeași instanță supremă a pronunțat

apoi, decizia nr. 2198 din 12 iunie 2002, prin care a admis contestația în

anulare formulată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt. De asemenea, a desființat

decizia atacată și a fixat termen pentru judecarea recursurilor.

Prin decizia nr. 3327 din 5

noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a constatat nul, recursul declarat de Garda Financiară, secția Olt și, admițând

recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Olt, a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași

instanță de fond.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 800 din

3 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele administrative supuse

controlului jurisdicțional și a exonerat pe reclamantă, de răspundere fiscală.

Prin decizia nr. 1651 din 15 martie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantă împotriva

ultimei sentințe și ca nefondate, recursurile pârâților Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice și respectiv, Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară,

secția Olt.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4707

din 4 octombrie 2005, a admis contestația în anulare formulată de societatea

comercială, a anulat decizia nr. 1651/2005, în partea referitoare la

respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.

800/2003 și a fixat termen pentru judecarea acestui recurs, la 29 noiembrie

2003.

Recursul societății comerciale

vizează exclusiv cheltuielile de judecată, a căror acordare a fost omisă cu

prilejul soluționării litigiului de către Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, în fond după casare.

Critica formulată de recurentă este

întemeiată, deoarece în adevăr, așa cum rezultă din preambulul sentinței nr.

800/2003, reclamanta, prin apărătorul său, a cerut instanței, admiterea

acțiunii, anularea actelor administrative atacate și plata cheltuielilor de

judecată datorate de autoritățile publice pârâte.

Totodată, a anexat în dosar un

borderou ce conține chitanțe fiscale, taxe judiciare de timbru, timbrul

judiciar, onorarii de expert și avocațiale, cheltuieli de transport, care

totalizează 22.532.470 lei.

Cererea accesorie, ca și

înscrisurile cu care se demonstra justețea pretenției reclamantei, au fost

omise, însă, de prima instanță, și pentru acest motiv lipsește din dispozitivul

hotărârii, o dispoziție în acest sens.

Având în vedere rezolvarea dată

capătului de cerere principal și desigur, prevederile art. 274 C. proc. civ.,

urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul obligării

pârâților la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de

22.532.470 lei vechi, plus 1.500.000 lei vechi, cu același titlu în recurs,

reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC D.

Colonești, județul Olt, împotriva sentinței civile nr. 800 din 3 octombrie

2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

obligă pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Olt și Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară,

secția Olt, să plătească reclamantei, suma de 22.532.470 lei vechi, cheltuieli

de judecată la fond și 1.500.000 lei vechi, cheltuieli de judecată în recurs.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței civile atacate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.