ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R.I.

Colonești, județul Olt, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Garda Financiară Olt, solicitând

anularea deciziei nr. 2263/1999, a dispoziției nr. 84/1998, a hotărârii nr. 10/1998,

precum și a procesului-verbal de control nr. 595/1998 și exonerarea reclamantei

de plata sumei totale de 43.256.797 lei, impozit pe profit și T.V.A.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că organele de control, cu ocazia verificărilor efectuate,

nu a luat în considerare toate înscrisurile din caiete, comparativ cu evidența

contabilă, ceea ce a dus la stabilirea eronată a sumelor datorate.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 251 din 18 mai 2000, a admis

acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a dispus exonerarea

reclamantei de plata sumei de 43.256.797 lei, impozit pe profit și T.V.A.

Totodată, a dispus restituirea sumelor reținute și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în

cauză, în sensul că societatea reclamantă nu a vândut mărfuri cu prețuri mai

mari decât cele de recepție, că aceasta nu s-a sustras de la declararea

veniturilor impozabile și că diferențele stabilite de organul de control la

impozitul pe profit și T.V.A., sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt,

Ministerul Finanțelor și Garda Financiară, secția Olt.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 132 din 15 ianuarie 2001, a

constatat nule, recursurile pârâților, fiind motivate peste termenul legal de

15 zile.

Împotriva deciziei sus-menționate

au formulat contestație în anulare, pârâții Direcția Generală a Finanțelor

Publice Olt și Ministerul Finanțelor Publice, susținând, în esență, că

hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece

cele două instituții și-au motivat recursul în termenul legal de 15 zile de la

comunicarea considerentelor sentinței recurate.

Prin decizia nr. 2198 din 12

iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a

admis contestația în anulare, a desființat decizia atacată și a fixat termen pentru

rejudecarea recursurilor, reținând că, în cauză, considerentele sentinței

civile nr. 251 din 18 mai 2000 a Curții de Apel Craiova, a fost realizată pe

formulare necorespunzătoare modalităților legale de comunicare.

Astfel, comunicarea

dispozițiilor sentinței respective s-a făcut prin completarea și transmiterea

formularelor de comunicare a considerentelor, iar comunicarea considerentelor

s-a făcut prin completarea și transmiterea formularelor de comunicare a

dispozitivului.

Rejudecând recursurile, Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3327

din 5 noiembrie 2002, a constatat nul, recursul declarat de Garda Financiară, secția

Olt și a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt

și de Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința atacată și a trimis cauza,

spre rejudecare, la aceeași instanță.

Instanța de recurs a reținut

că Garda Financiară Olt nu a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 132 din 15 ianuarie 2001, astfel încât nu se poate relua judecarea

recursului care, sub aspectul învederat, este nul.

Cu referire la recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Olt, s-a reținut că din expertiza efectuată în cauză și avută în vedere

de instanța de fond la pronunțarea soluției, nu rezultă că au fost luate în

considerare avizele de însoțire a mărfii și caietele de evidența încasărilor de

bani, pe baza semnăturii asociatului unic D.R., pe întreaga perioadă a

controlului, 1995 - 1997, astfel cum s-a procedat de organul de control.

În plus, deși nu s-a invocat

în motivele de recurs, părțile nu au fost citate la efectuarea expertizei, iar

argumentările expertului nu se întemeiază pe date certe.

În atare situație, instanța

de recurs a apreciat necesitatea efectuării unei noi expertize contabile care

să stabilească realitatea sumelor contestate și care sunt considerate, ca

datorate, de societatea reclamantă, către bugetul de stat.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentința nr. 800 din 3

octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele administrative

atacate și a exonerat pe reclamantă, de răspundere.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, pe baza noii expertize contabile efectuate în

cauză, faptul că evidența contabilă a reclamantei este reală și certă, suma

înregistrată în evidența contabilă fiind mai mare, decât suma din caiete.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC R.I. Colonești, județul Olt și pârâtele Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice - Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară, secția

Olt.

În cadrul unor motive comune

de recurs, recurenții-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt,

Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Olt au susținut, în esență,

că sentința instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept și că, în

speță, concluziile expertizei contabile nu au nici o relevanță, deoarece atât

prin actul de control, cât și prin hotărârile pronunțate în procedura

administrativ-jurisdicțională de organele Ministerului Finanțelor Publice, se

recunoaște că intimata-reclamantă a înregistrat în evidența contabilă mărfurile

aprovizionate și a eliberat chitanțe aferente acestor vânzări.

Recurenta-reclamantă a

criticat sentința instanței de fond, pentru omisiunea de a se pronunța cu

privire la cheltuielile de judecată solicitate și dovedite cu actele depuse la

dosar.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată următoarele:

În ce privește recursul

recurentei-reclamante, se reține că acesta a fost tardiv declarat.

Astfel, sentința civilă nr. 800

din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a fost comunicată la 1 ianuarie 2004, iar reclamanta a depus

recursul, la 21 ianuarie 2004.

Or, în conformitate cu

prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, prevederi legale pe care recurenta-reclamantă nu le-a

respectat.

În consecință, recursul

declarat de recurenta-reclamantă SC R.I. Colonești, județul Olt, va fi respins

ca tardiv declarat.

Cât privește recursul

pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, Ministerul Finanțelor

Publice și Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară, secția Olt,

acesta este nefondat.

Prin procesul verbal nr. 595

din 5 martie 1998, organele de control ale Gărzii Financiare au reținut în

sarcina societății reclamante, obligația de a vira la bugetul statului, suma

totală de43.256.797 lei, reprezentând: 29.352.998 lei, impozit pe profit și

13.903.799 lei, T.V.A., obligații de plată menținute în urma exercitării de

către reclamantă, a căii administrativ-jurisdicționale.

Organele de control au

reținut că reclamanta nu a înregistrat în evidența contabilă, toate

operațiunile patrimoniale efectuate, ceea ce a dus la diminuarea creanței

fiscale, astfel că, în conformitate cu art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994,

datorează impozit pe profit, iar potrivit art. 2 din O.G. nr. 3/1992, datorează

T.V.A., în cuantumul reținut în actul de control.

Din raportul de expertiză

contabilă efectuat în cauză, se constată, însă, că operațiunile patrimoniale

efectuate de reclamantă sunt reale și certe, fiind cert și caracterul real al

evidenței contabile.

Din verificarea actelor,

expertul a constatat că pentru mărfurile vândute, reclamanta a întocmit

documente de intrare în gestiune, facturi și note de recepție, la punctele de

recepție, marfa fiind livrată pe bază de avize de însoțire, iar încasările din

punctele de lucru au fost înregistrate în evidența contabilă a societății

reclamate, fiind chiar mai mari decât încasările din caiete, cu suma de

44.128.856 lei.

S-a arătat de către expert,

că vânzările rezultate din caiete, sunt de 374.787.500 lei, iar vânzările din

evidența contabilă, sunt de 418.916.358 lei.

În ce privește consemnările

din caiete, în mod corect a apreciat instanța că ele reprezintă o evidență

primară a intrărilor și ieșirilor, iar nu o evidență contabilă propriu-zisă a

faptelor comerciale efectuate de reclamantă. Ca urmare, sumele de bani încasate

de administrator și evidențiate în caiete, nu pot constitui o dovadă că

reclamanta a realizat venituri mai mari, decât cele evidențiate în actele

contabile.

Prin urmare, se constată că

mărfurile vândute de reclamantă au avut documente de intrare în gestiune,

încasările au fost înregistrate în evidența contabilă și au fost înscrise în

registrul de casă, mărfurile nu au fost vândute cu prețuri mai mari decât cele

de recepție, deci reclamanta nu s-a sustras de la declararea veniturilor

impozabile.

În consecință, instanța de

fond, pe baza probelor administrate, inclusiv a concluziilor expertizei de

specialitate efectuate în cauză, a reținut în mod corect că reclamanta nu datorează

sumele reținute prin actele de control cu titlu de impozit pe profit și T.V.A.

Față de cele ce preced, se

constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs

fiind nefondate, recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R.I. Colonești, județul Olt, împotriva sentinței nr. 800 din 3

octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

ca tardiv.

Respinge recursurile

declarate împotriva aceleiași sentințe de pârâtele Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice

și Autoritatea Națională de Control – Garda Financiară, secția județeană Olt,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.