ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1653/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC G. SRL Caracal a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat Olt și Administrația Financiară a

municipiului Caracal, anularea deciziei nr. 2650/1999 și a procesului-verbal nr.

3744/1998 și exonerarea de plata sumei de 273.098.900 lei, reprezentând impozit

pe profit și majorări de întârziere.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 634 din 24 noiembrie 2000, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat reclamanta de plata

sumei, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin

decizia civilă nr. 927 din 12 martie 2002, a admis recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt, a casat sentința și

a trimis cauza, spre rejudecare, pentru a se depune la dosar, actele de control

atacate.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 203 din

21 iunie 2002, a admis acțiunea; a anulat hotărârea nr. 3 din 20 februarie 1998 a Administrației Financiare Caracal, dispoziția nr. 49 din 2 aprilie 1998 emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt și decizia nr. 2650 din 30 noiembrie 1999 a Ministerului Finanțelor Publice; a exonerat reclamanta de plata sumelor datorate.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a făcut referire la actele administrative atacate, prin care s-a

stabilit obligația reclamantei de a vira la bugetul de stat, suma de 360.758.579

lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere.

Apoi, a reținut, pe baza

concluziilor raportului de expertiză, că sumele constatate de organele de

control, reprezentând impozit pe profit, precum și majorări de întârziere,

rezultate din vânzarea imobilului, situat în orașul Caracal, nu sunt datorate

de reclamantă, întrucât nu s-au realizat venituri suplimentare, față de suma

înregistrată în evidența contabilă, prin evaluare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu

și pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând ca temei de casare, în

esență, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în faptul că

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În acest sens, se susține că în

cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă, iar instanța, în considerentele

hotărârii, a preluat concluziile raportului de expertiză, fără să motiveze

hotărârea în fapt și în drept.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt

datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în

temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

Fără arătarea motivelor și a

probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct.

4 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate

exercita controlul judiciar.

Contrar acestor dispozițiuni legale,

instanța de fond reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză

contabilă, reclamanta nu datorează sumele constatate de organele de control, reprezentând

impozit pe profit, rezultată din vânzarea imobilului situat în Caracal,

întrucât nu s-au realizat venituri suplimentare, față de suma înregistrată în

evidența contabilă.

Deci, instanța de fond redă numai

concluziile raportului de expertiză, fără a analiza acest mijloc de probă și a arăta

motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-a format convingerea că

actele administrative sunt nelegale.

Așadar, hotărârea instanței de fond

nu este motivată în fapt și în drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct.

5 C. proc. civ., pentru a se putea realiza controlul judiciar asupra ei.

Față de cele arătate, recursul apare

fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare,

cu respectarea dispozițiilor legale precitate.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca

prima instanță să examineze cauza, și în raport cu susținerile din motivul al

doilea de recurs, privind nelegalitatea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 203 din 21 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, la aceeași instanță, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.