ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1275/2003

S-a

luat în examinare recursul  declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt și Administrația Finanțelor Publice

Caracal împotriva  sentinței civile nr.727 din 3 octombrie 2001 a

Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă Direcția Generală

a  Finanțelor Publice Olt reprezentată de consilierul juridic B.E.

și intimata reclamantă Asociația Familială M.S.C. prin

avocatul M.E.  lipsind  recurenta pârâtă Administrația

Finanțelor Publice Caracal

Procedura

completă.

Consilierul

juridic B.E. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate

cu consecința menținerii procesului verbal de control prin care s-a

stabilit în sarcina reclamantei suma de 24.504.018 lei și obligarea la

plata sumei prevăzute  în procesul verbal de control nr.41032/2000.

Avocatul

M.E. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la

Direcția Generală a  Finanțelor Publice Olt   pentru a fi

soluționată contestația în fond.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asociația

familială M.S.  în contradictoriu cu Administrația financiară

Caracal și Direcția generală a finanțelor publice Olt, a solicitat

anularea procesului verbal nr.41032 din 31 octombrie 2000, a hotărârii

nr.36 din 21 decembrie 2000 ale primei pârâte și a deciziei nr.19 din 14

februarie 2001 a celei de a doua pârâte și exonerarea de plata sumei de

24.504.018 lei reprezentând: 16.937.736 lei diferență TVA și

7.566.280 lei majorări de întârziere.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința

nr.727 din 3 octombrie 2001, a admis acțiunea, a anulat actele contestate

și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de

1.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei

efectuate de expertul contabil O.G. și C.C., care au arătat că

organele de control au aplicat retroactiv Ordonanța Guvernului nr.17 din

15 martie 2000. Că de la această dată reclamanta avea

obligația de a se înscrie ca plătitor de TVA și a respectat

prevederile legii.

Cum

sumele deductibile au fost mai mari decât cele colectate, obligația

stabilită de organul de control de plată a sumei de  24.204.026 lei,

este nereală, stabilită incorect, astfel că reclamanta nu o

datorează.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtele au declarat

recurs, susținând că se impune admiterea lui, casarea sentinței

și în fond respingerea acțiunii întrucât actul de control este legal,

la aceleași concluzii a ajuns și raportul de expertiză,

respectiv că asociația a devenit plătitoare TVA din 1 februarie

cărei concluzii și le-a  însușit.

Recursul

este fondat.

În

urma controlului efectuat la asociația familială „M.S.” s-a încheiat

procesul verbal nr.41032 din 31 octombrie 2000, prin care s-a constatat că

pentru perioada 1 februarie – 30 septembrie 2000, aceasta trebuie să

vireze la bugetul de stat suma de 24.504.018 lei reprezentând: 16.937.736 lei

diferență TVA și 7.566.280 lei  majorări de întârziere.

Obiecțiunile

formulate de reclamantă au fost respinse prin hotărârea nr.36 din 21

decembrie 2000, a Administrației financiare Caracal.

Prin

decizia nr.19 din 14 februarie 2001 a Direcției finanțelor publice

Olt s-a respins contestația, reținându-se că obiecțiunile

nu au fost depuse în termen.

Cum

dispozițiile art.2-7 din Legea nr.105/1997, au fost declarate

neconstituționale, instanța reținând că decizia nu s-a dat

pe fondul cauzei,  trebuia să o desființeze și să

trimită cauza pentru soluționarea pe fond la Direcția

generală  a finanțelor publice și nu să procedeze ea la

judecarea fără  o soluționare în procedura prealabilă.

În

consecință, se va admite recursul, în baza art.313 Cod procedură

civilă, se va casa sentința atacată cu trimitere la

Direcția generală a finanțelor publice Olt pentru

soluționarea pe fond a contestației, decizia nr.19/2001 fiind

anulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a  Finanțelor Publice Olt

și Administrația Finanțelor Publice Caracal împotriva

sentinței civile nr.727 din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova

– Secția contencios administrativ.

Casează

sentința atacată cu trimitere la Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt pentru soluționarea pe fond a

contestației, anulând decizia nr.19/2991 emisă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.