ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2003

HOTĂRÂRE
21.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 457/A din 9

aprilie 2001, reclamanta A.F. M.N. Slatina a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Administrația

Financiară Slatina, solicitând anularea hotărârii nr. 23/2001, emisă de

Administrația Financiară Slatina, decizia nr. 64 din 16 martie 2001, emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a procesului-verbal nr. 2970 din

19 ianuarie 2001, prin care a fost reținută în sarcina sa, o datorie la bugetul

de stat de 17.106.619 lei, T.V.A. și majorările aferente.

A susținut reclamanta în acțiune că

printr-o interpretare greșită și aplicare neconformă cu prevederile O.U.G. nr.

3/1992, cu modificările ulterioare, organele de control și apoi cele de

soluționare a contestațiilor în cadrul procedurii

jurisdicțional-administrative, au stabilit în mod nelegal o obligație către

bugetul de stat.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința

nr. 626 din 5 septembrie 2001, a admis acțiunea reclamantei și a dispus

anularea actelor contestate, exonerând-o de plata sumei de 17.106.919 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a avut în vedere dispozițiile actelor normative invocate de

părți și concluziile de specialitate efectuate în cauză, actele de control și

concluziile depuse de părți.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt care critică soluția, în

ideea că instanța a pronunțat o soluție nelegală, fiind dată cu încălcarea

legii.

Examinând recursul sub aspectul

motivelor de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că acesta

este nefondat.

Prin procesul-verbal nr. 2970 din 19

ianuarie 2001, inspectorii de specialitate din cadrul Administrației Financiare

Slatina, județul Olt, au stabilit în sarcina reclamantei, pentru perioada 1

februarie 2000 – 31 iulie 2000, T.V.A. colectată de 12.420.954 lei și majorări

de întârziere de 4.590.456 lei, reținând că această obligație de plată a

intervenit la 1 februarie 2000, conform art. 6 lit. k) și art. 11 din O.U.G.

nr. 3/1992, așa cum a fost modificat[ prin O.U.G. nr. 215/1999. S-a avut în

vedere că reclamanta a realizat în cursul anului 1999, o cifră de afaceri de

75.628.812 lei, deci, depășind plafonul de 50.000.000 lei.

Curtea constată că înregistrarea ca

plătitor T.V.A. se realizează cu respectarea prevederilor art. 25 lit. A.a) din

O.U.G. nr. 3/1992, privind T.V.A. în vigoare până la data de 15 martie 2000 și

de la 15 martie 2000, în conformitate cu prevederile art. 25 lit. A.a) din

O.U.G. nr. 17/2000.

Depășirea cifrei de afaceri de 50

milioane lei în anul 1999 nu poate conduce la o implicație de ordin fiscal

asupra obligațiilor reclamantei, aceasta fiind scutită de plata taxei în anul

respectiv, aceasta scutire încetând cu anul 2000, potrivit O.U.G. nr. 215/2000.

Astfel, în anul 2000 a depășit plafonul în luna iulie, iar declarația de

plătitor T.V.A. trebuia depusă până la 15 august 2000. Această obligație este

îndeplinită de reclamantă, astfel că nu poate fi obligată la plata T.V.A.

reținută de organul financiar, cu 1 februarie 2000, ci cu data de 1 septembrie

2000.

În acest sens, au fost, de altfel,

și concluziile expertizei întocmită în cauză, care pe baza analizei făcute,

raportat și la actele normative invocate, a concluzionat că reclamanta devenea

plătitor de T.V.A., numai cu data de 1 septembrie 2000.

Față de aceste considerente, se

constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, împotriva sentinței

civile nr. 626 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la 8 martie 2002, sub nr. 952, prin declinare de competență de l
ÎCCJ 2006-05-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2004/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2002 și precizată la 19 iunie 2003, reclamanta SC S. SA Slatina a solicitat anularea procesului-verbal nr. 275 din
ÎCCJ 2003-11-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC M.C. SRL, Vulpeni, județul Olt, a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlu
ÎCCJ 2003-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2003
ă de Administrația Financiară Slatina, Decizia nr.64 din 16 martie 2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a procesului verbal nr.2970 din 19 ianuarie 2001 prin care a fost reținută în sarcina sa o datorie la bugetul de
ÎCCJ 2005-06-09
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 618 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei SC N
Sursă