ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la 8 martie 2002, sub nr.

952, prin declinare de competență de la Tribunalul Olt, reclamantul Consiliul

Local Slatina a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, anularea deciziri nr. 2094/2001 și

a procesului-verbal nr. 3592/2001, prin care a fost obligat la plata sumelor de

1.709.696.207 lei, T.V.A., 3.000.481.135 lei, majorări de întârziere și

31.072.147 lei, penalități.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că organele de control financiar au stabilit greșit

obligarea de plată a T.V.A. pentru veniturile obținute din concesiuni și

închirieri, întrucât actele operațiunii nu se înscriu între cele prevăzute

expres de art. 1 din O.G. nr. 17/2000 și că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 3 lit. d), așa cum precizează și H.G. nr. 565/1997.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 162, pronunțată la 2 mai 2002,

a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Slatina, împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și Ministerul Finanțelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul în perioada supusă controlului, 1 septembrie 1996

– 30 septembrie 2001, a obținut venituri din concesionarea de terenuri și

închirieri, pentru care s-a stabilit că datorează la bugetul de stat suma

4.741.249.489 lei, T.V.A., majorări de întârziere aferente și penalități.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 3/1992, republicată, privind T.V.A. și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 17/2000, instanța a precizat că în sfera de aplicare a T.V.A. se cuprind

operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o

manieră independentă, de către persoanele fizice și juridice privind livrări de

bunuri sau prestări de serviciu, că în speță închirierea și concesionarea sunt

operațiuni impozabile din punct de vedere a T.V.A.

De asemenea, instanța a mai arătat

că închirierea și concesionarea de bunuri nu se regăsește la activitățile de

administrație publică, menționate în H.G. nr. 656/1997, așa cum a susținut

reclamantul, în sensul că nu se cuprind în sfera de aplicare T.V.A., astfel că

măsurile dispuse prin actele de control închiriate, sunt legale.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,a declarat recurs

reclamantul, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

în principal că veniturile din concesionări și închirieri sunt venituri

nefiscale, potrivit clasificării indicatorilor privind Finanțele Publice,

elaborate chiar de Ministerul Finanțelor și că potrivit protocolului încheiat

cu pârâta, s-au preluat contractele de concesiune de la aceasta, iar prin

adresa nr. 5952 din 22 ianuarie 1999 s-a comunicat lista de rămășițe a

debitelor, fără a cuprinde și T.V.A.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate în legătură cu natura juridică a activităților desfășurate

de recurentă sub aspect fiscal, aceea a concesionării și închirierii, că

hotărârea instanței de fond a dat o rezolvare legală, acestea fiind aducătoare

de profit și intră în sfera de aplicare a T.V.A., conform art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 3/1992, republicată și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 17/2000,

chiar dacă sunt efectuate de o instituție publică.

De asemenea, din clasificarea

activităților din economia națională – C.A.E.N. – aprobată prin H.G. nr.

656/1997, a rezultat că închirierea de bunuri aparținând domeniului public și

privat, nu se regăsesc la activitățile de administrație publică, ce sunt

exceptate de la plata T.V.A., așa cum a susținut recurenta, ca urmare a

invocării art. 3 lit. d) din O.G. nr. 17/2000.

Împrejurarea că pârâta i-a

comunicat, ca urmare a încheierii protocolului de preluare de la aceasta, a

contractelor de concesiune (o perioadă sumele provenite din concesionare fiind

încasate chiar de pârâtă), lista de rămășițe a debitelor, fără să cuprindă și

T.V.A., nu este de natură a susține că nu erau obligați la plata acesteia, de

vreme ce O.G. nr. 3/1992, republicată, include în sfera de aplicare a T.V.A.,

și aceste operațiuni.

Astfel fiind, Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Local al municipiului Slatina, împotriva sentinței nr. 162 din 24 mai

2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2003.