ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7504/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S. SA Slatina a chemat

în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâții,

să dispună anularea deciziei nr. 297 din 29 aprilie 2002, prin care s-a

soluționat contestația formulată de către societate, împotriva procesului-verbal

de control nr. 275 din 15 martie 2002, întocmit de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că nu datorează sumele imputate prin actul de control din 15 februarie

2002, fiind greșit calculate, nu s-a precizat conținutul acestor documente,

baza legală și temeiul legal de stabilire, calcularea și vărsarea impozitului.

De asemenea, nu s-a întocmit și o anexă care să cuprindă calculul detaliat al

diferențelor de impozit și al majorărilor de întârziere.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 633 din 9 iulie 2003, a respins

acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a suferit o vătămare,

în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât a contestat potrivit O.U.G. nr.

13/2001, actul de control din 15 februarie 2002 și decizia Ministerului Finanțelor

Publice nr. 297 din 29 aprilie 2002, prin care s-au desființat capitolele din

actul de control.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, SC S. SA Slatina.

Recurenta a susținut în esență că:

- instanța nu s-a pronunțat asupra

petitului din cererea de întregire a acțiunii, depusă la termenul din 20 iunie

2003, privind restituirea sumei de 1.000.038.761;

- hotărârea este greșit motivată în

drept, în sensul greșitei interpretări și aplicări a art. 1 și 11 din Legea nr.

29/1990;

- instanța trebuia să verifice

temeiul juridic al cererii reclamantei, conform art. 1, raportat la art. 5 din

O.U.G. nr. 13/2001, pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației

reclamantei și în măsura în care acțiunea trebuia extinsă și la actul

constatator nr. 45449/1999, trebuia să ia măsuri pentru stabilirea cadrului

procesual legal.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin actul de control contestat,

emis la 15 februarie 2002, de organele de control fiscal, s-au stabilit

obligații fiscale, reclamantei, în sumă de 19.972.369.492 lei, împotriva căruia

aceasta a formulat contestație la Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 297 din 29 aprilie

2002, Ministerul Finanțelor Publice a respins ca rămase fără obiect, capetele

de cerere din contestație, referitoare la impozitul pe profit și T.V.A., precum

și majorările de întârziere aferente, accize și penalități, aferente

impozitului pe salarii și a desființat restul capetelor din actul de control.

S-a reținut că acestea au fost

stabilite pe baza unui act de control anterior și că nu fac obiectul actului de

control contestat.

Într-adevăr, instanța a ignorat

procesul-verbal nr. 1399517 din data de 30 iunie 2002, deși acesta era

hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.

De aceea, pentru corecta soluționare

a litigiului, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării cauzei,

instanța va adânci probatoriile și va trebui să se pronunțe și asupra capătului

de cerere privind restituirea sumei de 1.000.038.761 lei, care a făcut obiectul

acțiunii introductive și asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe.

Având în vedere dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ., Curtea va avea în vedere probele administrate, în

raport cu procesul-verbal nr. 1399517 din 30 iunie 2002 și va putea dispune o

nouă expertiză, care să aibă în vedere actele arătate și declarația recurentei,

în sensul că sumele cuprinse în procesu-verbal sus indicat, sunt corect

reținute și calculate.

Văzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC S. SA

Slatina împotriva sentinței civile nr. 633 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.