ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor  Publice

a județului Olt împotriva  sentinței civile nr.626 din 5 septembrie 2001 a

Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurenta pârâtă Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Olt prin consilierul juridic C.S.V. și intimata

reclamantă Asociația Familială „Militaru Nicolae – Crinul, Slatina prin

avocatul M.B., lipsind intimata pârâtă Administrația Financiară Slatina.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, Curtea  a  constatat că pricina este în stare

de judecată și a  acordat cuvântul în fond, părților  prezente și procurorului.

Consilierul

juridic  C.S.V. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat,

detaliind motivele de casare invocate în scris.

Avocatul

M.B. a cerut să fie respins recursul ca nefondat, din probele administrate

reieșind temeinicia  acțiunii reclamantei și legalitatea sentinței recurate.

Reprezentanta

Ministerului Public a susținut oral că sentința este legală și temeinică, motiv

pentru care recursul trebuie respins ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova – Secția contencios

administrativ sub nr.457/A din 9 aprilie 2001 reclamanta Asociația Familială

„Militaru Nicolae – Crinul” Slatina a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Administrația

Financiară Slatina solicitând anularea hotărârii nr.23/2001 emisă de Administrația

Financiară Slatina, Decizia nr.64 din 16 martie 2001 emisă de  Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt și a procesului verbal nr.2970 din 19

ianuarie 2001 prin care a fost reținută în sarcina sa o datorie la bugetul de

stat de 17.106.619 lei taxă pe valoarea adăugată și majorările aferente.

A

susținut reclamanta în acțiune că printr-o interpretare greșită și aplicare

neconformă cu prevederile O.U.G. nr.3/1992 cu modificările ulterioare, organele

de control și apoi cele de soluționare a  contestațiilor în cadrul procedurii

jurisdicțional administrativ, au stabilit în mod nelegal o obligație către

bugetul de stat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

actelor normative invocate de părți și concluziile de specialitate efectuate în

cauză, actele de control și concluziile depuse de părți.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt

care critică soluția în ideea că instanța a pronunțat o soluție nelegală,

fiind dată cu încălcarea legii.

Examinând

recursul sub aspectul motivelor de casare prevăzute de  art.304 Cod procedură

civilă se constată că acesta este nefondat.

Prin

procesul verbal nr.2970 din 19 ianuarie 2001  inspectorii de specialitate din

cadrul Administrației Financiare Slatina, județul Olt, au stabilit în sarcina

reclamantei pentru perioada 1 februarie 2000 – 31 iulie 2000 o T.V.A. colectată

de 12.420.954 lei și majorări de întârziere de 4.590.456 lei, reținând că

această obligație de plată a intervenit cu 1 februarie 2000 conform art.6 lit.k

și 11 din O.U.G. nr.3/1992 așa cum s-a modificat prin O.U.G. nr.215/1999. S-a

avut în vedere că reclamanta a  realizat în cursul anului 1999 o cifră de

afaceri de 75.628.812 lei, deci depășind plafonul de 50.000.000 lei.

Curtea

constată că înregistrarea ca plătitor T.V.A. se realizează cu respectarea

prevederilor art.25 lit.A.a) din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind T.V.A.

în vigoare până la data de 15 martie 2000 și de la 15 martie 2000 în

conformitate cu prevederile art.25 lit.A.a) din O.U.G. nr.17/2000.

Depășirea

cifrei de afaceri de 50 milioane lei în anul 1999 nu poate conduce la o

implicație de ordin fiscal asupra obligațiilor reclamantei, aceasta fiind

scutită de plata taxei în anul respectiv, aceasta scutire încetând cu anul 2000

potrivit O.U.G. nr.215/2000. Astfel în anul 2000 a depășit plafonul în luna

iulie, iar declarația de plătitor T.V.A. trebuia depusă până la 15 august 2000.

Această obligație este  îndeplinită de reclamantă, astfel că nu poate fi

obligată la plata T.V.A. reținută de organul financiar cu 1 februarie 2000 ci

cu data de 1 septembrie 2000.

În

acest sens au fost de  altfel și concluziile expertizei întocmită în cauză,

care pe baza analizei făcută raportat și la actele normative invocate a

concluzionat că reclamanta devenea plătitor de T.V.A. numai cu data de 1

septembrie 2000.

Față

de aceste considerente se constată că recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor  Publice a județului

Olt împotriva  sentinței civile nr.626 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel

Craiova – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.