ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5306/2004

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația în anulare formulată la 18

iulie 2003, T.M.V. a solicitat anularea deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Prin decizia atacată a fost admis recursul

declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Dolj împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie

2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și s-a modificat această decizie

în sensul că au fost admise apelurile declarate de pârâții Ministerul Apărării

Naționale, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația

Financiară Craiova împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 mai 2001 a

Tribunalului Dolj, secția civilă, sentință care a fost schimbată în tot, în

sensul că acțiunea reclamantului T. a fost respinsă ca nefondată. Totodată,

apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca

nefondat.

Contestatorul a solicitat anularea deciziei

pronunțate de instanța supremă, inițial în temeiul art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., cu următoarea argumentație:

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj nu

ar fi avut calitatea de pârât și nici de reprezentant al Ministerului

Finanțelor Publice, recursul declarat de acesta fiind, în consecință, nul;

- Administrația Financiară Craiova nu a declarat

apel, instanța de recurs admițând în mod eronat un apel inexistent;

- Ministerul Apărării Naționale, prin

reprezentant, a susținut că decizia Curții de Apel Craiova este temeinică și

legală, fapt ignorat de instanța de recurs;

- instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj;

- instanța de recurs ar fi atribuit mai mult

decât s-a cerut admițând recursul în temeiul art. 304 pct. 9, motiv de recurs neinvocat

de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj;

- instanța de recurs a interpretat greșit

dispozițiile Decretului nr. 167/1958, apreciind că acțiunea ar fi fost

introdusă după împlinirea termenului legal de prescripție;

- instanța de recurs a reținut greșit că în

cauză ar fi incidente dispozițiile privitoare la procedura specială prevăzută

de Decretul-lege nr. 118/1990, obiectul acțiunii fiind, în realitate, “reparație

morală și materială”.

- decizia instanței de recurs este redactată ambiguu;

- nu au fost corect interpretate înscrisurile depuse de

contestator;

- nu au fost arătate motivele care au dus la respingerea apelului

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 179/2001 a Tribunalului

Dolj.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2004

contestatorul a arătat că temeiul de drept al contestației îl reprezintă numai

art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este nefondată pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 318 “hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație alin. (1) când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale, sau alin. (2) când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare”.

Referitor la prima teză a art. 318 C. proc. civ.

practica și literatura de specialitate au reținut că prin greșeli materiale se

înțeleg erorile materiale esențiale în legătură cu aspecte formale ale

judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții

greșite.

În aceste condiții, criticile contestatorului

vizând greșita interpretare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 și ale

Decretului-lege nr. 118/1990, respectiv modul de interpretare a probei cu

înscrisuri administrată în cauză nu reprezintă greșeli de fapt, involuntare, ci

critici vizând temeinicia deciziei instanței de recurs, modul de rezolvare a

pricinii în fond. Ori, aceste eventuale greșeli de judecată, chiar reale dacă

ar fi, nu constituie motiv de contestație în anulare, nu deschid reclamantului

calea rejudecării recursului.

În ceea ce privește susținerile contestatorului

potrivit cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj nu avea mandat de

reprezentare din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru introducerea recursului,

împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, dosar

nr. 6617/2001, din actele de la dosar rezultă contrariul: la dosar nr. 6617/2001

al Curții de Apel Craiova se află mandatul nr. 593.164 din 19 decembrie 2001

prin care Ministerul Finanțelor Publice a împuternicit Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj să se prezinte în dosarul nr. 6617/2001 aflat pe rolul

Curții de Apel Craiova, “și să întreprindă toate actele procedurale ce se

impun, până la soluționarea definitivă a cauzei, exercitând toate căile de atac

pentru apărarea statului”.

De asemenea, nici susținerile referitoare la

admiterea de către instanța de recurs, după modificarea deciziei recurate, a

unui apel, inexistent în opinia contestatoarei, atribuit pârâtei Administrația

Financiară Craiova, nu sunt reale.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a

declarat la 20 iulie 2001, apel împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 mai

2001 a Tribunalului Dolj atât în numele Ministerului Finanțelor Publice, cât și

în numele Administrației Financiare Craiova, așa după cum s-a reținut în

declarația de apel, motivată (dosar nr. 6617/2001 al Curții de Apel Craiova).

Chiar și în situația contrară celei ce rezultă

din piesele de la dosar, numai greșelile materiale esențiale care determină o

soluție eronată pot fi invocate pe calea contestației în anulare. Ori, în speță

schimbarea în tot a sentinței nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj și respingerea

acțiunii formulate de contestatorul-reclamant a rezultat în urma admiterii atât

a apelului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele pârâtei

Administrația Financiară Craiova, dar și a apelului, cu aceeași motivație, declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în numele pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice; totodată a fost admis și apelul declarat de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale.

În ceea ce privește critica vizând omiterea

examinării motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, invocat de

recurent, se constată că în cauză, petentul nu a declarat recurs, și prin

urmare nu putea formula motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza a II-a

C. proc. civ.

Distinct de cele de mai sus, din motivarea exhaustivă

a deciziei criticate rezultă că instanța de recurs a analizat toate aspectele

invocate de recurent, motivarea fiind clară, precisă, necontradictorie, cu

arătarea motivelor de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată.

De

asemenea, nu se va primi nici critica vizând acordarea de către instanța de

recurs a mai mult decât s-a cerut prin admiterea recursului în temeiul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9, motiv care nu ar fi fost invocat de

recurent. Pentru aceasta se reține, pe de o parte, că motivele contestației în

anulare sunt strict și limitativ prevăzute de lege, critica adusă

neîncadrându-se în nici unul din aceste motive, precum și faptul că încadrarea

motivelor de recurs invocate de recurent într-unul din motivele prevăzute de

art. 304 este un atribut reglementat de lege în favoarea instanței. Pe de altă

parte, așa cum rezultă din cererea de recurs motivată, recurentul a indicat ca

temei și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Cât privește lipsa motivelor care au dus la

respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 179/2001

a Tribunalului Dolj din cuprinsul deciziei criticate, instanța a menționat că

pentru aceleași considerente, care au dus la soluția adoptată, se va respinge

și apelul reclamantului.

În consecință, văzând că nici una din ipotezele

vizate de art. 318 C. proc. civ. nu se verifică în speță, contestația în

anulare se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare declarată de T.M.V.

împotriva deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție,

secția civilă, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.